Ieremia 6:16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
Oare cum era calea cea veche?
1. Calea cea veche era/este/va rămâne îngustă
Viaţa de credinţă este adesea comparată cu umblarea pe o cale. E vorba despre modul de viaţă al credinciosului, despre opririle lui, despre alergarea lui prin ceea ce mulţi numesc generic viaţa pământească. Biblia spune că drumul vieţii veşnice este îngust, adică este supus unor bariere ce presupun silinţa călătorului de a se menţine pe această cale (Matei 7:14).
2. Pe calea cea veche umblai călăuzit de Isus
Drumul vieţii veşnice este un drum pe care umblă şi Isus. Pe calea vieţii veşnice trebuie să intri singur dar călătoria trebuie făcută după ghidul Scripturii, cu Cristos. Adesea m-am întrebat, şi poate că şi tu, ce să fac înaintea unei răscruci. Când nu eram pocăit, o luam la întâmplare (ziceam eu) pe varianta despre care auzeam că e mai bună. De când însă m-am întors la Domnul cu pocăinţă am înţeles că trebuie să-mi pun serios întrebarea pe ce cale trebuie să umblu? Aşa că am aflat din Biblie că pe cărarea vieţii umblă puţin pentru că nu sunt mulţi cei ce îl află pe Cristos, (Matei 7:14) pe cărarea vieţii intri numai după ce l-ai cunoscut pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 14:6). Şi cum Isus este Calea, eu trebuie să umblu însoţit de Isus. Îndepărtarea de Cristos este similară cu abaterea de la calea vieţii. Pe calea aceasta umbli bine dacă nu-l pierzi din vedere pe Isus. Multe căi pot părea bune omului… dar numai pe cea pe care îl găseşte pe Isus umblând este cea potrivită pentru cel credincios.
3. Pe calea îngustă nu ai umblat singur
Calea vieţii veşnice este o cale pe care umblă credincioşii în Cristos. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne călăuzeşte şi ne însufleţeşte pentru a îndrăgi părtăşia sfinţilor prin Cuvânt şi cântare, prin rugăciuni şi cereri, mulţimiri şi bucurii. Ei umblă pe aceeaşi cărare a credinţei şi pocăinţei. Credinciosul nu trebuie să umble singur pe calea vieţii pentru a nu se rătăci. Părtăşia pe cale a credincioşilor face umblarea mult mai frumoasă. În multe rânduri avem parte de ajutorul şi încurajarea celor care umblă pe calea credinţei în Cristos pentru a nu ne pierde şi a nu slăbi ritmul alergării noastre.
4. Pe calea cea veche erai fericit
Psalmul 1 spune că omul fericit în umblarea lui nu se opreşte pe calea celor păcătoşi. Asta îmi spune că ocolirea căilor rele şi familiarizarea cu calea îngustă a vieţii mă conduce la fericire. Ieremia în versetul nostru spune că pe calea cea veche găseşti odihnă pentru suflet. Eu înţeleg această odihnă care o fericire a sufletului; plinătatea satisfacţiei sufletului nostru. Odihna noastră cu Cristos. Liniştea umblării noastre vine din faptul că îl avem cu noi permanent pe cale pe Cristos.
Israeliţii sunt invitaţi de Ieremia să vină de pe “calea nouă” pe care nu mai îl au pe Dumnezeu pe calea pe care au fost învăţaţi să umble pe când umblau în pustie alături de Dumnezeu. Care este calea pe care umbli tu acum? Este umblarea ta la fel cu cea pe care ai ales să umbli din ziua naşterii tale din nou, sau te-ai rătăcit? Cheamă-L pe Cristos şi cere-I să te pună din nou pe calea cea veche pe care ai umblat la început. Alege să umbli călăuzit de Isus prin Cuvânt ca să nu pierzi calea cea bună – aşa cum spune Ieremia aici. Este singura cale bună, este singura cale pe care umblăm siguri de finalul călătoriei noastre pe acest pământ: viaţa veşnică. Întoarce-te pe calea cea veche!
Fii binecuvântat
CALEADEVARULVIATA 