Bunul azi şi greul mâine

Fiecare zi e altfel deşi trec la fel mereu
Nu păţesc şi eu adesea că
Durabila viaţa
Se petrece-ntortocheată
dar rutina-i e de fier.

Cititorule de carte prin chirpiciuri rătăcit
Drege fiecare ziuă înţelept
Şontâc-şontâc
Căci se stinge veşnicia
zilei tale ce-a murit.

Stai şi-admiră suferinţe omule căci eşti de lut!
Frânte zilele-ţi atârnă stând pe coame
ţintuite
şi-n gigantica mişcare a luminii
ziua ta se duce-n vânt.

Aşa suntem noi cu toţii dăm picioare zilelor
Mintea ne-o purtăm cu silă
spre-asfinţit…
Iarăşi ziua cari urmează
Râsul nopţii cel şoptit.

Nu lăsa ziua să treacă… întunericul o bea
Pune-ţi plan dibaci să cumpeni
ceas cu ceas…
Căci viaţa-i meditarea
la iubit.

Advertisements

De ce se bucură înţeleptul?

Prov 1:33dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.”
Unde cauţi un om înţelept? Mulţi dintre voi l-aţi căuta în marile companii ale lumii, alţii în conturile bancare, alţii probabil în cărţi. Şi totuşi cum arată unul? Cum îl putem califica pe cineva drept înţelept? Ce îl caracterizează? Sunt momente în viaţă când te întrebi ce urmăreşti prin toate strădaniile tale? Bogăţii, aur, haine, maşini, case, pământuri, proprietăţi, influenţă, renume, şefii sau funcţii de conducere, autoritate şi control? Viaţa unui om înţelept este caracterizată de linişte, pace şi prezenţa lui Dumnezeu. Privind la concluzia primului capitol acest verset ne readuce aminte că pacea şi liniştea sufletească sunt cele mai de preţ avuţii în viaţa înţeleptului. Biblia în privinţa bogăţiei şi a altor “ţeluri umane” vom avea ocazia să vorbim mai târziu. Vreau să subliniez că în opinia mea, omul înţelept este caracterizat de pace şi linişte în casa lui şi în viaţa personală. Pare a fi caracterizat de o familie care locuieşte în armonie (v33 va locui fără grijă), el are linişte la culcare şi la trezire (va trăi liniştit), şi nu este împacientat de pericolele ce se petrec în jurul lui (fără să se teamă de vreun rău). Tabloul acesta pare utopic, fiindcă persoane ca acestea cred că sunt rarităţi. Dacă le găsiţi admiraţi-le şi cereţi-le sfaturi. De aceea zic…oare cât de rară este atunci înţelepciunea printre noi…
O zi binecuvântată!

Unde cauţi înţelepciunea?

Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,
pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ,
de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte,
tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă –
5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,
şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –
6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.

Mă gândeam să îmi reamintesc de înţeleptul Solomon.  Cui îi sunt adresate proverbele şi la ce sunt bune? Iată demersul de debut într-o nouă incursiune pe paginile Sfintelor Scripturi.
Primul lucru pe care îl citesc: pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii… să fie chiar aşa? înţelepciunea poate fi cunoscută? Eu cred că da. Cu alte cuvinte înţelept nu te naşti, ci înţelept ajungi (dacă vrei). Deja învăţ ceva: învăţătura pentru a fi cunoscută trebuie depus un efort. Sunt eu gata să depun eforturile necesare pentru achiziţia învăţăturii şi înţelepciunii divine? Fiindcă după cum spune Scriptura în Iacov: “Dacă îi lipseşte cuiva înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă.” Nimeni nu s-a născut învăţat (înţelept), spune un alt proverb şi cuvine-se să-i dăm dreptate.  Înţelepciunea îi aparţine în primul rând lui Dumenezeu, de aceea va trebui să mă înscriu în şcoala uceniciei Lui. A cunoaşte înţelepciunea totodată va presupune din partea mea o atitudine de dorinţă de a învăţa. Pofta vine mâncând, mai spune un proverb, de aceea nădăjduiesc ca apropierea de Cuvântul lui Dumnezeu să stârnească în mine şi în noi dependenţa de Dumnezeu.
Prima meditaţie se îndreptă aşadar înspre o întrebare întrebătoare… Vreau eu să cunosc înţelepciunea? Dumnezeu prin îndurarea Sa îmi pune la dispoziţie, prin intermediul  celui mai înţelept om care a trăit vreodată pe faţa pământului un set de învăţături ca şi eu să pot să ajung a fi un om înţelept. Iată ţinta şi valoarea proverbelor (exemplelor de viaţă) pentru mine: îmi oferă posibilitatea de a deveni om înţelept şi priceput. Fie dar ca tot ce este în mine să se lase influenţat de lucrurile Scripturii în această carte a Proverbelor. Vrei să fii înţelept? Te invit din nou la o apropiere de Cuvântul lui Dumnezeu şi fie ca harul lui Dumnezeu revărsat din plin peste noi să ne înveţe cunoştinţa lui Dumnezeu.
Fiţi binecuvântaţi!

Circumstaţialul… de stat

A stat de vorbă / pe unde nu te aştepţi/. Am observat că dintre toate funcţiile sintactice cele mai multe poveri le poartă circumstanţialele. Mi-aduc aminte de o circumstanţă românească în care unul se grăbeşte altul nu. La un moment dat un dascăl bătrân m-a oprit în drum (deşi eram foarte grăbit) şi m-a întrebat: De învăţat am învăţat. Ce să fie de învăţat?  Păi, cum nu e la prima vedere răspunsul (pentru mine) ce-ar fi să dăm vina pe un circumstanţial… . După secunde de cugetare vine răspunsul. Bineînţeles mi l-a dat tot bătrânul dascăl cu un aer evident de superioritate: E de relaţie… atunci am realizat şmecheria 🙂 el îşi testase de fapt audienţa… eu şi un fost cadru didactic. Asemenea circumstanţe ar fi de evitat? Nu. Cu gândul la păţania asta mă gândeam tot în termenii unui circumstanţial de relaţie: De stat am stat dar de învăţat am învăţat? Am învăţat să nu uit circumstanţialul de relaţie.  Ca să-l învăţ am avut nevoie tot de un circumstanţial… de stat.
Sunt şanse în viaţă când ai de a face cu diferiţi dascăli. Cu marea majoritate e bine să stai de vorbă. Fructifică asemenea circumstanţe… de stat de vorbă. Să te opreşti şi să înveţi câte ceva de la fiecare. Sigur, unii te vor învaţa din pură cunoştinţă în timp ce alţii te vor învăţa din cunoştinţă dar cu dragoste. Apreciaţi-vă dascălii care vă învaţă din cunoştinţă cu dragoste iar celorlalţi oferiţi-le totuşi “circumstanţe” atenuante… îi veţi uita curând, ţineţi-le minte doar învăţătura. Ferice de cel care împreună cu învăţătura lasă şi imaginea unei inimi bune, căci numai aşa învăţătura sa devine memorabilă.

F.M

Ce este poezia?

Noi românii ne bucurăm de o limbă frumoasă, armonioasă, deci poetică. Iată ce spunea Atistotel despre poezie:
“A imita este un dar firesc al oamenilor (…) Darul imitaţiei fiind înnăscut în noi, ca şi armonia şi ritmul (…) dintru început, cei care erau mai înzestraţi în această privinţă se desăvârşiră încetul cu încetul şi din improvizaţiile lor luă naştere poezia. (…) Numesc o limbă frumoasă limba cu ritm, armonie şi cânt.”
Poetica, Aristotel