Domnul împărăţeşte!

Psalmul 97:1 “Domnul împărăţeşte: să se veselească pământul, şi să se bucure ostroavele cele multe.”

Mi-a rămas acest cuvânt de încurajare întreaga dimineaţă în minte… “Împărăţeşte”. Cine împărăţeşte? Domnul împărăţeşte! A împărăţi înseamnă a guverna, a fi în controlul situaţiei, a da ordine şi a păstra ordinea într-un teritoriu. În timp ce vă scriu surâd uşor realizând cât de întinse sunt graniţele locului unde Dumnezeu domneşte. În mine e Domn, în casa mea e Domn, în natura de afară e tot Domn, peste marea Mânecii, oceanul Atlantic, dar şi peste celelalte părţi uscate sau cu apă e Stăpân tot Domnul Dumnezeu. Domnul e Stăpân Suveran peste tot ce mişcă, are în subordine stelele şi chiar şi lucrurile pe care ochiul nu le vede sunt tot ale Lui. Noi ne încredem într-un Dumnezeu extraordinar, măreţ, fantastic, uimitor în fiecare zi. Vă aduceţi aminte de acele cuvinte din Biblie: “El zice – şi ce zice El se face!”? Aşa împărăţeşte Domnul nostru.

Psalmul 97 ne creează această imagine a suveranităţii şi supremaţiei lui Dumnezeu peste toate lucrurile. “El este mai mare decât toţi dumnezeii”.

Ce impresionantă imagine în versetul 10. Un Dumnezeu care deşi are atâtea de controlat îşi face timp pentru anumiţi oameni: “El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi-i izbăveşte din mâna celor răi.” Sufletele credincioşilor Lui sunt ocrotite. Aparţinând Lui suntem binecuvântaţi cu paza Sa şi însoţiţi de credincioşia Lui îndeaproape. Motivul pentru care Dumnezeu mai ridică zorii zilei sunt copiii Lui. “Lumina este semănată pentru cel neprihănit…” Psalmul sfârşeşte într-o chemare la proslăvirea Domnului Dumnezeu: “Măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui”; acest ultim verset ne învaţă să vorbim despre măreţia Domnului care împărăţeşte peste noi toţi şi toate şi să proclamăm dragostea Sa faţă de sufletele celor credincioşi.” Domnul este în control şi rămâne în control. Tot ce se întâmplă pe pământ şi sus în ceruri este în mâna Sa. Domnul împărăţeşte! El o face din veşnicie în veşnicie. A fost Împărat şi când am dus-o rău, e Împărat şi când mi-e bine, va fi Împărat şi când o să îmi sfârşesc alergarea pe pământ. În El ne încredem şi ne plecâm genunchiu în faţa unui asemenea Domn.

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Binecuvântările nădejdii în Dumnezeu

Plângerile lui Ieremia 3:25-26 “Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”

Prima meditaţie a lunii septembrie din anul ăsta e una despre nădejde. De curând am avut această experienţă a nădejdii în Domnul într-un moment în care căzusem în deznădejde şi întristare. Citeam aceste versete şi mi-am spus în sinea mea că dacă nădăjduiesc în Domnul pot să experimentez bunătatea lui Dumnezeu în viaţa mea. În momentele în care citeam aceste versete căutam în rugăciunile mele să îi spun Domnului un lucru de care aveam mare nevoie la momentul respectiv. După ce am citit aceste versete am început să mă rog versetele acestea: “Doamne, Tu promiţi bunătatea Ta acelora care nădăjduiesc în Tine. Doamne Tată Scump, inima mea are nevoie de bunătatea Ta. Nu pot face nimic fără Tine, sunt falimentar. Fă să vadă ochii mei împlinirea acestor versete, fiindcă Tu eşti nădejdea mea. Ajută-mă să aştept în tăcere ajutorul Tău, căci nu de la oameni vine ajutorul ci ajutorul vine de la Domnul care a făcut cerurile şi pământul; Amin.” Răspunsul şi ajutorul a venit imediat.

Domnul are această carte pentru noi, Biblia, ca să credem în mesajul ei. Nu trebuie să cunoaştem texte magice, nu trebuie să facem ceva fapte ieşite din comun, nu trebuie nici măcar să ne sacrificăm lucrurile câştigate; tot ce trebuie să facem este să ne aşezăm sub autoritatea Bibliei şi a mesajului ei. Să primim nădejdea prin înţelegerea jertfei lui Isus Cristos.

Citind în Scriptură, am învăţat să mă rog din ea, mă folosesc de versetele ei, fiindcă sunt cuvintele lui Dumnezeu în ea. Mă rog fiindcă vreau să comunic cu Domnul meu, iar Dumnezeu mă aude, mă ascultă şi mă înţelege cu atât mai mult cu cât pun la temelia vocabularului meu cuvintele Scripturii. El vede preocuparea mea de a asculta mesajul Bibliei. Acum să fim atenţi: noi nu-L putem cumpăra pe Dumnezeu prin cuvintele noastre! NU! Dar orice suflet care se delectează cu ceva vorbeşte tot mai mult despre acele lucruri. La fel este şi cu rugăciunea de adorare făcută ca urmare a descoperirii caracterului lui Dumnezeu în Biblie. Eu cred ce scrie acolo pe cuvânt. Aşa se întâmplă că încep adeseori rugăciunea cu: “Doamne Tu eşti… bun, atotştiutor, credincios, atotprezent, atotputernic… + şi lista poate să continue – încât ajung să vorbesc cu El folosindu-mă de personalitatea extraordinară pe care o are Dumnezeu în urma fiecărui episod relatat în cărţile Bibliei. Zilnic descopăr că El este un Dumnezeu al promisiunilor împlinite. Astăzi scriu despre Dumnezeu ca despre Acela care este bun cu cine nădăjduieşte în El.

Nădejdea în Cristos Isus, Mântuitorul şi Domnul, îl provoacă pe Dumnezeu să fie bun cu noi. Să ne punem încrederea în Domnul înseamnă să ne punem şi nădejdea şi dragostea noastră la dispoziţia Fiului lui Dumnezeu. El poate face lucruri mari şi minunate oridecâteori înţelegem că atitudinea noastră plină de smerenie şi dedicare faţă de El poate să se transforme în râuri de binecuvântări pentru noi şi cei din jurul nostru.

Tăcerea este spaţiul în care poţi auzi cel mai limpede susurul blând al ajutorului divin. Murmuri în rugăciune un necaz, o suferinţă, un neajuns, şi pe urmă într-o atitudine plină de nădejde auzi cu urechile tale transformarea din jurul tău.

Modul în care aşteptăm cred că defineşte o mare parte a nădejdii în ajutorul Domnului. Cine îşi pierde răbdarea disturbă liniştea şi tăcerea în care se poate simţi cel mai frumos glasul lui Isus Cristos manifestat în viaţa noastră prin Duhul Sfânt.

Să mulţumim Domnului pentru binecuvântările promise ca urmare a nădejdii noastre în El. Domnul promite să fie bun cu toţi cei ce-L caută şi cu toţi aceea care îşi pun nădejdea în El.

Fiţi binecuvântaţi!