RĂSCRUCEA

Pe îngusta cale-a vieţii drumul nu-i aşa umblat,

Eu şi tu păşim agale cu o cruce şi-un oftat.

De eşti prins la vreo răscruce ce-are slava lumii-n ea,

Bogăţia, faima, gluma, pare via cea mai rea!

 .

A te ţine pe parcursul Drumului ce duce-n sus,

E nevoie de astâmpăr, rugăciune, şi-un Isus.

Pe aleea vieţii zilnic, treci răscruci a îndoielii,

N-alege să treci tu singur, căci cazi pradă-nvălmăşelii.

 .

Cu răscruci de multe drumuri în viaţă te-ntâlneşti,

Neştiind de-i bună calea ce urmează s-o păşeşti,

Stai! Şi-alegerea să-ţi fie măsurată-n voia Lui,

Căci eşti om cu multă fire trudnică pământului.

 .

Când răscrucile cu-alegeri pe întuneric se ivesc

Hotărârea frate-ţi fie: „pe genunchi mă dumiresc!”

Doar o candelă sclipeşte pe cărarea unde eşti,

E Cuvântul ce-ţi dă viaţă, deci făclia s-o păzeşti!

 .

Mulţi se-avântă prin răscrucea alegerii prea grăbit,

Eu cu miile de gânduri mă tem să nu fiu pripit.

Linişte şi chibzuinţă, oameni dragi şi rugăciune!

Spune-ţi-mi vă rog şi mie: ce e rău şi ce e bine?

 .

De păcatului îi sunt gazdă n-are rost să meditez,

Orice alegere aş face ea mă poartă-n sens invers.

Mintea trebuie să-mi fie ancorată în Scripturi,

Prin credinţă umblă teferi credincioşii Domnului.

 .

Mă proştern în rugăciune stăruind în faţa Ta:

“Tată bun arată-mi calea, pregăteşte-mi inima,

Să privesc atent la Isus, să urmez doar paşii Lui,

Iar răscrucea îndoielii s-o confrunt Cuvântului”.

.

Crucea-n spate şi o urmă… lăsăm dâre fiecare;

Cum ales-am urma spune, ea spre cer conduce oare?

De pe drum la vreo răscruce urma pleacă dispărută,

E alegerea din viață ce n-a fost bine făcută.

.

Pune-ţi viaţa-n rânduială înaintea Domnului,

Doar aşa afla-vei harul cunoştinţei binelui.

Până atunci pășim agale lăsând urme de pământ,

La răscruci bătătorite, calea-ngustă alegând.

Ce POŢI şi ce NU POŢI schimba în viaţa ta

Judecători 11:1-11

Iefta a fost un copil neobişnuit. Fiu al unei curve, crescut împreună cu fiii legitimi ai tatălui său, Iefta nu a găsit niciodată în sânul familiei vreun răspuns la întrebările existenţiale: eu de ce m-am născut şi pentru ce m-am născut. Pornind de aici exemplul lui Iefta ne învaţă câteva adevăruri esenţiale cu privire la viaţa fiecărui om:

1. Nu-ţi poţi schimba părinţii dar poţi să nu le repeţi greşelile! v 1-3 

Viaţa de copil a lui Iefta e legată doar de batjocura fraţilor săi. Mama lui e o curvă care probabil dacă ar fi trăit în vremurile noastre l-ar fi avortat. Despre tatăl său nu se spune mai nimic. Biblia însă consemnează ca cea mai importantă faptă a sa un păcat: curvia. Cu un tată imoral, o mamă de moravuri uşoare şi nişte fraţi vitregi batjocoritori, Iefta are doar o dorinţă: să plece cât mai repede dintre ei. Ar fi vrut cu siguranţă o altă familie. Părinţii din care te naşti nu-i mai poţi schimba. Acest băiat avea toate motivele să creadă că s-a născut din eroare, că viaţa sa nu a fost programată, că este o eroare în planul lui Dumnezeu. Şi totuşi nu era aşa.

Dacă familia ta nu a fost un model pentru tine nu le repeta greşeala ci fii tu un exemplu pentru ei.

2.  Nu-ţi poţi schimba identitatea dar poţi să-ţi schimbi obiceiurile! v4-5

Iefta a crezut că dacă va merge departe de familie va putea să devină altcineva. Îşi trăieşte viaţa în ţara Tob ca haiduc. E însetat după dreptate, probabil faptele sale au ajuns până în cetatea părintească. “După câtva timp”, nu se ştie cât Iefta crede că nu mai ştie nimeni cine este el. Există însă în Galaad o categorie de oameni care nu uită uşor o persoană asemenea lui Iefta: bătrânii. Aceştia aud de vitejia haiduciei lui Iefta aşa că vin să-l caute. Ţara se află în război cu fiii lui Amon şi se caută un om viteaz.  E găsit Iefta după mulţi ani de bătrânii Galaadului care îi propun cea mai mare funcţie pentru vremea aceea : judecător. Iefta descoperă că nu şi-a putut ascunde identitatea dar în schimb şi-a putut schimba caracterul şi acum are ocazia să-şi schimbe şi meseria. Temperamentul nimeni nu-l poate schimba, caracterul însă fiecare om şi-l poate educa.  Iefta autodidact  ştia istoria poporului Israel după cum citim în capitol mai jos. Iefta îşi va schimba obiceiurile, din haiduc va deveni căpetenie. Dintr-o postură dizgrată într-un nobilă.

Nu ştiu unde lucrezi tu dar vezi dacă nu cumva poţi să faci mai mult bine pentru slava lui Dumnezeu dintr-o altă postură!

3. Nu-ţi poţi schimba istoria dar poţi să-ţi schimbi viitorul! v.7-11

Haiducia lui Iefta se apropie de sfârşit. În ecuaţia preluării comenzii armatei Galaadului Iefta face un gest care îi schimbă viitorul: înţelege că Dumnezeu este în controlul situaţiei prezente de aceea el cere sprijinul lui Dumnezeu pentru viitor. “… şi dacă Domnul îi va da înaintea mea… v 9. Iefta este pus căpetenie pentru că s-a încrezut în Dumnezeu pentru bătăliile viitorului. Privind exemplul lui Iefta putem înţelege că accederea lui Iefta este un miracol. Dintr-o stare socială decăzută, statut social egal cu dispreţul, fără moştenire, nici o bogăţie, nici o şcoală, nici o diplomă, Dumnezeu ridică un judecător peste Israel. Vrei să îţi schimbi viitorul? …Acceptă ce nu poţi schimba şi schimbă ce trebuie schimbat. Viaţa lui Iefta asta mă învaţă: nu pot să-mi schimb tatăl şi nici mama dar pot să fiu o mărturie mai bună decâţ ei, nu pot să-mi schimb numele dar pot să-mi schimb caracterul, nu-mi pot schimba faptele trecute dar pot influenţa în bine viitorul.

Oamenii nu uită trecutul uşor, totuşi pentru aceia care nădăjduiesc în Dumnezeu viitorul îi va întâmpina cu surprize plăcut!

Cine are urechi de auzit să audă…

Fii binecuvântat!

O luptă câştigată prin credinţă

Judecători 7 este locul în care găsim poate cea mai frumoasă istorioară despre cum poţi fi biruitor folosind ca armă credinţa în Dumnezeu.

Ghedeon omul nestatornic, cel mai şovăielnic lider din toate timpurile bate pe Madian, Amalec, şi pe toţi fiii Răsăritului care erau ca o mulţime de lăcuste doar cu o armată de 300 de oameni “înarmaţi” având doar trâmbiţe, ulcioare şi făclii. Lecţiile credinţei predate de Dumnezeu lui Ghedeon sunt absolut remarcabille. Ele ne sunt valabile şi nouă.

Să ne uităm pas cu pas la fiecare lecţie:

v1-7 Când lupţi pentru Domnul ai nevoie de credinţă

Dumnezeu cerne poporul adunat pentru luptă de două ori pentru ca Ghedeon să înţeleagă că trebuie să aibă credinţă în Dumnezeu nu în mulţimea de oameni. Credinţa e invers proporţională cu ceea ce se vede. Ea este ancorată în lucruri nădăjduite ea este o puternică încredinţare despre lucruri cari nu se văd. Prin credinţă e cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu.

v8-15 Când lupţi pentru Domnul ai nevoie de curaj 

Ghedeon devine fricos când vede că este lăsat cu 300 de oameni din 22.000.  De data aceasta fără să ceară Dumnezeu îi oferă un semn ca să nu-şi piardă curajul. Visul împărtăşit al unuia dintre madianiţi care vede poporul lui Israel asemeni unei turte de orz rostogolindu-se peste tabăra lui Madian îi dă curaj lui Ghedeon să meargă la luptă. Indiferent câţi rămân în luptă Ghedeon trebuia să-şi ia curajul de a merge înainte.

v 16-22 Când lupţi pentru Domnul ai nevoie de Cuvânt 

Ghedeon foloseşte arma Cuvântului strigând “Sabia Domnului şi a lui Ghedeon”. Ghedeon înţelege acum că armele sale sunt în mâinile lui Dumnezeu. Dacă va fi o victorie va fi numai pentru că a ascultat de poruncile lui Dumnezeu. Cuvântul are putere. Epistola lui Pavel către Evrei la capitolul 4:12 spune “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri…” Arma Cuvântului este o armă folosită cu succes numai de către cei care au credinţă şi curaj. Ea ne poate oferi mari victorii în lupta cu păcatul şi cu răul din jurul nostru. Tot ce trebuie să facem este să învăţăm să o folosim.

Fii binecuvântat!