Norul călăuzirii lui Dumnezeu pentru cei care caută cerul senin!

Numeri 9:18 „Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.”

Acești copii ai lui Israel au avut o călăuzire extraordinară în nor. Ei au recunoscut că norul este prezența lui Dumnezeu. În cartea Exod în capitolul 13:21-22 se spune că „Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzască pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze (…) stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopții.”

E „norul” deasupra căminului tău? Orice credincios trebuie să umble sub stricta supraveghere a lui Dumnezeu. Cine zice că este credincios dar nu-L are pe Dumnezeu deasupra lui, la nivelul sufletului și umblării creștine este în afara voii Sale. Norul, prezența lui Dumnezeu era manifestarea vizibilă a prezenței lui Dumnezeu. O singură dată în istoria ieșirii poporului evreu din Egipt norul a stat înapoia lor; era la Marea Roșie…

Ce frumos poți vedea în felul în care se poziționa norul că Dumnezeu era cu un pas în fața lor mereu, ferindu-i de direcții greșite, de alegeri greșite, de dușmani mai puternici. În acea noapte când copiii lui Israel au trebut marea Roșie norul a avut o parte întunecoasă (spre dușmanii poporului evreu, egiptenii), iar în cealaltă parte era luminos (spre marea Roșie, spre copiii lui Israel) care trebuiau să vadă pe unde îi va trece Domnul). Observați că în stâlpul de nor este Domnul (Exodul 14:24 „În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor și a aruncat învălmășala în tabăra Egiptenilor.

Observați de ce copiii lui Israel nu mai doreau să plece niciodată fără să plece norul mai întâi? Probabil că acest semn era cea mai evidentă mărturie a puterii lui Dumnezeu în viața lor. N-ai vrea să stai lipsit de puterea aceasta! Ai dori să fii mereu cu ochii pironiți și să primești liniște văzând că în nor vezi biruințele trecute și pe cele viitoare.

Când Dumnezeu este cu noi nimeni nu ne poate sta împotrivă! Faptul că în textul din Numeri norul acoperea cortul nu face decât să arate că acolo era prezența lui Dumnezeu, că în cort puteai să te întâlnești cu Dumnezeu, că în cort și în nor puteai vedea aceeași prezență divină.

Dar totuși care este diferența între prezența din cort și cea din nor? În cort poporul venea în prezența lui Dumnezeu pentru închinare și pentru aducerea jertfelor pentru ispășirea păcatelor, în nor poporul vedea puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu fără de care nu ar fi fost încrezători de la o zi la alta. Nu aș vrea să supra licitez versetul dar cred că putem lua un gând la care să medităm. Atâta vreme cât simți prezența lui Dumnezeu într-un loc, nu-ți muta tabăra, du-te când se duce El, așteaptă să vezi unde merge El și caută prezența Lui să nu o pierzi din vedere. Cât timp suntem în prezența Sa suntem ocrotiți, păyiți și binecuvântați!

Norul pentru noi este prezența lui Dumnezeu. Isus Cristos le spune ucenicilor că acolo unde sunt doi sau trei adunașți în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor. Asta înseamnă că prin Duhul Sfânt putem fi siguri că Isus Cristos este cu noi. Cum putem totuși creea o imagine clară, materială a prezenței lui Isus cu noi? Simplu prin păstrarea sub ochii noștri a învățăturilor lui Cristos. Lui Timotei i se spune că „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu (e plină de El, de mesaj ceresc) și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănre, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

În Psalmi ni se spune „Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” Observați puterea Cuvântului? Mesajul Scripturii ar trebui să ne spună mereu direcția bună a umblării în sfințire.

Fiți binecuvântați!

Advertisements

“Să punem mâna pe ţară!”

Numeri 13
Caleb şi Iosua cele două iscoade, ajung în Canaan. Faţă de celelalte iscoade aceştia nu se sperie când îi văd pe uriaşi (copiii lui Anac) şi nu-şi pierd nădejdea.
Adeseori în viaţă Dumnezeu îţi scoate în cale uriaşi. Te trimite să iscodeşti teritorii pe care ţi le-a promis ţie (poate o carieră, o îndeletnicire, un meşteşug, o experienţă nouă) dar tu te opinteşti de primul obstacol. Ţi se pare că orice ai face nu poţi trece de zidul numit: “uriaşi” iar deznădejdea ţi se strecoară în inimă.
Creştinul este un om plin de încredere. A umbla cu Domnul presupune a conştientiza că El este cu tine mereu.  Îndemnul lui Caleb “Haidem să ne suim să punem mâna pe ţară! v13:30 îmi arată o credinţă care nu dă greş. O credinţă bine ancorată şi plină de putere: o credinţă în Dumnezeu! Eşti gata să începi să mergi cu gândul la biruinţă în direcţia în care te cheamă Dumnezeu?