Nu poştaş, ci predicator!

Ieremia 1: 7 – 10 Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.

Dumnezeu nu numai că vine şi ascultă scuzele lui Ieremia, copilul, dar ştie şi cum să-l facă să înţeleagă că lucrarea la care este chemat este împuternicit divin. Ieremia ascultă pledoaria lui Dumnezeu care efectiv stă şi discută cu acest “băiat” (avea vreo 23 de ani). Pentru a realiza şi noi cititorii de felul în care îi poartă de grijă Dumnezeu unui om care alege să facă ceea ce îi porunceşte Dumnezeu, ne putem uita în cartea Ieremia şi în Plângeri unde vom putea observa experienţele personale ale proorocului. Acestea nu sunt altceva decât ilustraţiile unui Dumnezeu care izbăveşte. Şi acum să vedem cum continuă ceremonia de ordinare…

Chemarea lui Dumnezeu
Ieremia 1:7

1. Cum te cheamă Dumnezeu? (… căci te vei duce…)

Ca să poţi predica liniştit Evanghelia ai nevoie de aceste vorbe simţite lăuntric, că eşti chemat la lucrarea de predicare a Cuvântului. Şi vreau să vă spun că în Scriptură Dumnezeu are felurite maniere de a cheama pe cineva în slujire. Dar în toate, cel chemat aude vocea lui Dumnezeu pătrunzându-i adânc în minte. Unii au avut parte de teofanii (arătări ale lui Isus Cristos Însuşi); e cazul lui Ghedeon, cazul lui Pavel. Alţii au parte numai de voce: e cazul lui Moise la rugul aprins, e cazul lui Iosua după moartea lui Moise. Pe alţii Dumnezeu îi pune deoparte vorbindu-le părinţilor: e cazul lui Samson, e cazul lui Ioan Botezătorul. La alţii le-a vorbit Isus Cristos şi i-a chemat în mod direct când era pe pământ: e cazul uncenilor Săi. Astăzi Dumnezeu cheamă la lucrare oameni prin Cuvânt, dar şi prin experienţe supranaturale. În fapt fiecare chemare la predicare este o experienţă supranaturală.

Ieremia trebuia să înţeleagă că are de a face cu o chemare. Lui Ieremia, Biblia nu spune că Dumnezeu i s-a arătat, ci pur şi simplu că i-a vorbit. Fac următoarea precizare: În versetul 4 scrie: Cuvântul Domnului mi-a vorbit, spune Ieremia. El a recunoscut pe Domnul în vocea aceea. Probabil că acest băiat era preocupat să caute pe Dumnezeu, mai ales că tatăl său era preot. Dumnezeu cheamă prin Cuvânt. Chemarea lui Dumnezeu în lucrare nu poate fi confundată.

Chemarea însă implica trimiterea sa la toţi cei cărora Dumnezeu vroia să le vorbească.

2. Unde te cheamă Dumnezeu? (…la toţi aceea la care te voi trimite…)
Predicatorii trebuie să ştie că până şi publicul căruia ei li se adresează este parte a chemării lui Dumnezeu. Ei sunt poporul care trebuie să asculte Cuvântul. Cât de în serios luăm noi acest aspect? Mulţi vor să ajungă pastori în America; oare acela este publicul care trebuie să audă glasul lui Dumnezeu? Nu spun că nu există excepţii de oameni chemaţi să predice acolo, dar să nu fie oare chemarea încurcată cu o motivaţie personală ascunsă… S-ar putea ca Dumnezeu să nu aducă binecuvântare pentru cel care lucrează aşa. Dumnezeu îl cheamă pe Ieremia să predice Cuvântul poporului Israel. Dumnezeu îl cheamă să vestească judecata înaintea împăraţilor, înaintea preoţilor mincinoşi, înaintea poporului destrăbălat şi idolatru.

3. La ce te chemă Dumnezeu? (…vei spune tot ce-ţi voi porunci…)

Concret, Dumnezeu nu te cheamă să ajungi o mare vedetă bisericească. Mulţi asta cred. Dacă Dumnezeu m-a chemat acum să văd cum pot face să ajung mare predicator. Dumnezeu te cheamă pentru a vesti tot ce-ţi va porunci El, cui va alege El să predici, şi îţi va spune şi textul din care să predici. Ei, acuma misiunea pare din ce în ce mai dificilă. De aceea marii predicatori au înţeles că nu pot face lucrarea aceasta fără disciplina rugăciunii în care stăteau efectiv “să cerşească” după glasul lui Dumnezeu. Şi pentru Ieremia era foarte important să ştie că nu putea improviza. Faci ce ţi se porunceşte!

Un aspect important!!! Cel chemat nu vorbeşte de la el ci este mandatat să rostească Cuvântul lui Dumnezeu. Moise dacă vă aduceţi aminte nu a intrat în Canaan, tocmai din această cauză. Dumnezeu i-a poruncit să vorbească stâncii însă el a lovit-o cu toiagul stârnind mânia lui Dumnezeu. O, de câte ori cred că se mânie Dumnezeu pe noi fiindcă mergem la amvoane predicând ceea ce credem că stăpânim dar nu ceea ce ar fi vrut Dumnezeu să spunem. Moise a dat în stâncă. Aş vrea să adaug ceva. Mulţi spun că sunt chemaţi să ducă evanghelia dând tractate. Oare Dumnezeu ne-a lăsat tractate sau ne-a mandatat să mergem noi înşine să chemăm.
Aici scrie că “… vei spune tot ce-ţi voi porunci” adică e vorba de o chemare la vorbire, la proclamare din Cuvânt. Mai înţeleg ceva de aici. Înţeleg că Dumnezeu nu vrea poştaşi la amvoane ci vrea predicatori.

Poate meditaţia de astăzi are o aromă amăruie pentru unii. Totuşi eu aleg să mă bucur că în vremurile de astăzi cunosc atât de mulţi oameni chemaţi de Dumnezeu la predicare şi care fac cu adevărat o lucrare extraordinară. Dumnezeu să binecuvinteze cu predicatori chemaţi cu adevărat toată România. S-ar putea să fii chiar tu unul dintre ei.

Fii binecuvântat!

Doamne, te rog să mă scuzi!

6 Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”
7 Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.

După o perioadă de reforme religioase impuse de împăratul Iosia, între anii 628-622, adică timp de 6 ani, Dumnezeu ştie ce are să urmeze. El întrevede nevoia unui om care să aducă mesajul Său unui popor deja condamnat la o soartă vitregită din cauza împotrivirii lui Dumnezeu. Astfel în anul 627 î.Cr. “în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia” într-un sat numit Anatot, la 5 kilometri de Ierusalim, Dumnezeu însuşi poposeşte în casa unui preot numit Hilchia să-şi ordineze un prooroc care să vestească pedepsele care se vor năpusti peste Israel şi Iuda, pedepse hotărâte în urma încăpăţânării poporului de a se întoarce cu pocăinţă către Dumnezeu. Manifestaţia este absolut extraordinară. 
 
 
Prima scuză: Doamne, nu-i momentul potrivit!
Ah, Doamne răspunde Ieremia, nu se poate să vii mai târziu. Acum nu am vârsta potrivită, eu sunt un copil. Nu-i momentul potrivit, cu alte cuvinte, nu am şcoala gata, încă diploma nu mi-e în mână. Stai Doamne să mă obişnuiesc cu ideea…
când Dumnezeu face astfel de chemări El cunoaşte timpul potrivit. În mersul istoriei, Ieremia nu avea cum să vadă nevoia acută de un prooroc, fiindcă reforma religioasă funcţiona. Aparent doar, fiindcă doar peste 6 ani Iosia moare în bătălie la Meghido şi cu acest an poporul este târât înapoi de noul împărat în idolatrie. 
 
A doua scuză: Doamne, nu-s omul potrivit!
Ah Doamne nu ştiu să vorbesc, răspunde Ieremia, încă nu am mai ţinut o predică. Nu poţi să alegi pe altul care ştie oratorie? Eu nu sunt nici măcar începător. Doamne eu nu-mi cunosc abilităţile în public.
– 
când Dumnezeu alege pe cineva la o slujire El ştie din ce eşti făcut. Ştie că ai anumite lipsuri dar ştie şi ce fel de calităţi ai putea dezvolta. Ieremia nu ştia ce poate, dar Dumnezeu ştia ce poate face cu el. Noi nu ştim ce de suntem în stare să facem pentru Cristos şi poporul Său numai dacă ne lăsăm purtaţi prin credinţă în voia lui Dumnezeu. 
 
Să mai dau câteva scuze : a. Doamne nu am fonduri b. Doamne, nu am timp c. Doamne, am familie d. Doamne, nu vezi cum arăt? e. Doamne dar nu vezi cine sunt la origini?
 
Aplicaţie: când simţi chemarea lui Dumnezeu caută să fii pozitiv şi umblă prin credinţă. Dumnezeu s-a gândit deja la scuzele tale şi are răspuns pentru fiecare aspect care ar putea constitui un impediment pentru tine în lucrare. 
Fiţi binecuvântaţi!
 

Oare ce fel de Dumnezeu am?

Ieremia 4. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5 „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.”

Ştiu, v-aţi fi aşteptat să dau îndemnuri despre predestinare. N-am să o fac. Când găsesc în Scriptură asemenea versete, asemenea chemări, vreau să privesc la măreţia lui Dumnezeu. Nu vreau să stâlcesc “teoriile înţelepte ale sfinţilor postmoderni”. Mai nou, calvinişti mănâncă la masa lor…. oare cât de valoroasă o fi această etichetă? Şi ce folos ar fi să mă ridic sătul de la o masă cu arminieni?

1. Am un Dumnezeu care mă cunoaşte întru totul. (mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam)

Mă bucur că Dumnezeul meu nu mă cunoaşte de la naştere şi până la moarte. NU! Dumnezeul meu  mă cunoaşte dinainte de a mă naşte, îmi urmăreşte paşii în viaţă, (Psalmul 139:3 “Stii când umblu şi când mă culc”), se bucură când mă feresc de rău, ( Iov 1:8 “se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău”) şi îmi cunoaşte şi destinaţia finală. Uitaţi-vă în Biblie, cum Dumnezeu vesteşte sfârşitul unor împăraţi. Un caz: Oare cu Ahab şi Izabela s-a întâmplat să moară fără ca vreun detaliu legat de moartea lor să nu se fi împlinit?

În Ioan 17:3 scrie că cel care vrea să aibă parte de viaţă veşnică trebuie să se silească să Îl cunoască pe Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care L-a trimis Tatăl. Eu nu sunt un hazard al lumii.

2. Am un Dumnezeu care potriveşte lucrurile ( Eu te pusesem deoparte)

Dumnezeu este foarte implicat în viaţa oamenilor. Dacă nu ar interveni totul ar fi un haos. Sigur suntem pe un teritoriu minat de calvinişti şi arminieni din nou. De aceea am să mă rezum la al descrie pe Dumnezeul meu.

Un tânăr a venit la pastor să-i spună că vrea să plece în străinătate la lucru dar că îi este frică de lucrarea bisericii că se va duce de izbelişte. Pastorul i-a răspuns: Dumnezeu va purta de grijă lucrării Sale, du-te liniştit.

Oare de ce s-a întâmplat ca acel tânăr să plece? De ce nu a putut accepta să continue să facă lucrarea şi să nu plece dincolo de graniţă. Ştiţi ceva… nimic nu se întâmpla din coincidenţă. Dumnezeu încă pune oameni deoparte, iar lucrarea Sa nu este lăsată niciodată de izbelişte. Ieremia a fost chemat într-o vreme în care în Israel proorocii erau corupţi şi nu propovăduiau adevărul. Ieremia este pus deoparte să facă ceea ce alţi prooroci nu luau în serios: să vestească judecata lui Dumnezeu pentru Israel.

Câteodată mă simt ruşinat de cât de puţin timp m-am rugat pentru păstorul meu, pentru cine se ocupă de lucrarea cu corul,  pentru diacon, pentru cei care au pe inimă lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu se foloseşte de ei ca lucrarea Sa să propăşească. Dumnezeu pune oameni deoparte pentru lucrarea Sa. Pe Ieremia şi pe mulţi alţii Dumnezeu i-a chemat să facă ceva pentru Împăraţia Sa. Tu pentru ce eşti pus deoparte?

3. Am un Dumnezeu care m-a creat cu un scop (te făcusem prooroc al neamurilor)

Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu un talent care poate fi folosit spre slava lui Dumnezeu. Unii îşi greşesc ţinta, alţii nu. Ieremia avea multă dârzenie în el, avea zelul necesar şi caracterul necesar pentru a deveni un prooroc al lui Dumnezeu. Scopul vieţii lui Ieremia a fost să fie predicator. Scopul vieţii lui Pavel a fost acelaşi. Într-o mare măsură cei doi se aseamănă. Ambii au fost prooroci ai neamurilor. Care este scopul vieţii tale. Tu ce calităţi ai care pot fi folosite spre slava lui Dumnezeu? Pe tine ce te-a chemat Dumnezeu să faci?

Am un Dumnezeu Personal. El mă cunoaşte întru totul. Pot avea părtăşie cu El prin Cuvânt şi rugăciune. Am un Dumnezeu care potriveşte lucrurile şi încă pune lucruri deoparte pentru slava Împărăţiei Lui. Am un Dumnezeu care m-a creat cu anumite calităţi pe care le pot folosi spre înaintarea lucrării Sale. În Cristos fiecare avem o chemare, eu vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat harul să fiu printre cei care lucrează la înaintarea Evangheliei şi întărirea fraţilor.

Fiţi binecuvântaţi!

Reacţii în faţa Cuvântului rostit

Ieremia 1:1Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.
2 Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
3 şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.

Ieremia prinde 3 guverne cât de cât mai lungi ca perioade: Iosia (640 – 609), Ioiachim (609-598), Zedechia (597-586)

Fiecare dintre cei trei împăraţi reacţionează diferit în faţa ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.

1. Reacţia lui Iosia: Cuvântul lui Dumnezeu tratat cu pocăinţă (2 Regi 23:25) n-a fost nici un împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima…

Activitatea lui Ieremia în perioada domniei lui Iosia nu ne este clar definită de Scriptură. Se presupune că Dumnezeu i-a făcut chemarea de a fi prooroc al neamurilor în 627 î.Cr. Cert este că în prima parte a chemării sale Israelul experimenta reforma religioasă impusă de Iosia.

2. Reacţia lui Ioiachim: Cuvântul lui Dumnezeu tratat cu asprime (Ieremia 36:24) împăratul a tăiat cartea cu briceagul, şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
Unii cred că pot face să dispară Cuvântul dinaintea ochilor lor arzându-l; cert este că nu a dispărut sentinţa adusă prin el. Omul poate să facă ce vrea cu Cuvântul lui Dumnezeu dar nu poate face nimic cu Autorul ei. Cuvintele lui nu au nevoie de suport material ca să se împlinească.

3. Reacţia lui Zedechia: Cuvântul lui Dumnezeu tratat cu indiferenţă (Ieremia 37:2) dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin Ieremia. Indiferenţa este una dintre cele mai greu de înţeles reacţii ale oamenilor. Zedechia are harul din partea lui Dumnezeu să asculte în mai multe rânduri Cuvântul Său prin proorocul Ieremia, dar de fiecare dată nu ia decizia mântuirii sale. Aşa sunt mulţi amână, nu îţi găsesc argumente ca să creadă. În principal sunt oameni la care le face plăcere să trăiască de pe urma hazardului.

Aplicaţii: Să nu ne schimbăm predica în funcţie de oameni… să predicăm pocăinţa …. reacţia oamenilor ţine de lucrarea Duhului Sfânt şi felul în care omul doreşte să accepte lucrarea mântuitoare a lui Isus Cristos. Reacţia lui Iosia este binevenită şi pentru noi când ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu.

Oridecâteori ascultăm Cuvântul suntem invitaţi să ne pocăim…

Fiţi binecuvântaţi!