Rugăciunea vrea timpul tău!

Cu siguranţă, dacă vrem să avem un ceas liniştit stabilit în mijlocul grabei îndatoririlor şi care să fie păstrat neprofanat, TREBUIE să practicăm planificarea şi lepădarea de sine. TREBUIE să fim gata să renunţăm la multe lucruri care sunt plăcute, şi la unele care sunt folositoare.

David M. M’Intyre – Viaţa ascunsă de rugăciune

Ce cauţi la biserică?

Ieremia 7:1 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2 „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: „Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!
3 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
4 Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”
5 Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.
8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare care nu slujesc la nimic.
 

Mersul la biserică poate fi benefic dacă atunci când mergem avem dorinţa de a ne pocăi, de a ne îndrepta căile. Rostul mersului la biserică are mai multe avantaje în viaţa de credinţă: avem părtăşie cu cei care cred la fel ca şi noi, avem posibilitatea de a citi, de a înţelege mai bine Scripturile, avem posibilitatea de a ne hrăni sufletele, viaţa cu acele cuvinte necesare vieţii noatre de credinţă. Avem posibilitatea de a ne înviora prin bucuriile pe care ni le rezervă Dumnezeu. Avem posibilitatea de a vedea unde am greşit, unde suntem încă slabi şi de a ne îndrepta căile şi faptele.

1. Venitul la biserică nu mântuieşte pe nimeni

Ieremia se aşează de a această dată la poarta Casei Domnului şi predică celor care vin într-un mod uşuratic la biserică. Oamenii şi astăzi cred că locaşul de închinare are putere de curăţire, putere izbăvitoare. Nici vorbă. Este bine ca la Templul Domnului să simţi atmosfera aceea de linişte şi împăcare sufletească dar nu este vorba de o atmosferă care are puterea de curăţire a păcatelor. VENITUL LA BISERICĂ NU MÂNTUIEŞTE PE NIMENI, dar venitul la biserică e o sărbătoare a sfinţilor lui Dumnezeu la care trebuie să participăm. În Eclesiastul, Solomon spune să avem grijă să nu intrăm în chip uşuratic în Casa Domnului. (păzeşte-ţi piciorul).

2. Casa lui Dumnezeu este locul unde primim lumină

Ieremia le propovăduieşte israeliţilor să îşi îndrepte căile şi faptele. Era vorba probabil de felul de viaţă pe care îl aveau. Un mod de viaţă departe de Dumnezeu, pe căi rătăcitoare. Israeliţii au ocazia îndreptării. Din păcate ei nu ascultă predica lui Ieremia şi se duc pe aceleaşi căi. Aici vreau să atrag atenţia la un aspect: eu vin la Casa lui Dumnezeu şi pentru a primi lumină şi pricepere în umblarea mea cu Domnul. Dacă am venit la biserică şi nu mi+am luat un cuvânt care să îmi fie de folos în viaţa de credinţă, în opinia mea am făcut doar o alegere corectă de a-mi petrece timpul liber.

3. Nu poţi veni în Casa de rugăciune oricum

Versetul 5 şi 7 spune clar că numai dacă ne îndreptăm  atitudinea, dacă umblăm cu pocăinţă: să nu asuprim pe străin, pe orfan, pe văduvă, dacă vom evita răul putem aspira la Locul cel Sfânt al prezenţei lui Dumnezeu. În Casa lui Dumnezeu noi ne întâlnim şi cu Dumnezeu de aceea nu pute veni oricum la biserică. “Numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta”… îmi comunică faptul că Dumnezeu se pregăteşte să pedepsească e aceia care nu înţeleg că biserica este un loc al rugăciunii, al închinării în care nu poţi veni oricum.

Să avem grijă cum mergem la biserică…

Fiţi binecuvântaţi!

Facebook-ul meu de toate zilele

Cred că dacă mulți ar fi sinceri atunci când rostesc Tatăl nostru, în momentul în care ar trebui să rostească ” pâinea noastră cea  de toate zilele” se cam opintesc căci nici pâinea nu o consumă în fiecare zi precum servesc paginile de Facebook. Facebook-ul este cartea lor de bucate, este rețeta perfectă, este timpul loc ocupat şi liber. Mă provoc pe mine însumi la un duel ca să stau mai mult în rugăciune decât pe facebook, mai mult în studiu biblic şi rugăciune decât pe site-uri.
Provocare… te înscrii?

Ce-ar fi să investim timpul pe care îl avem la dispoziție noi cei tineri și în timpul acela în care stăm pe facebook să ne rugăm cu adevărat? Fie că dai like fie că nu, mă lupt acum să văd ce se întâmplă dacă mă rog seara pentru prietenii mei, nu ăia de pe facebook că pe ăia nu-i știu de prieteni pe toți, dar pentru o parte din ei.

Suntem o țară de manageri… am sfârșit-o cu inginerii… acum gândim managerial, dar suferim teribil la managementul timpului…

” de toate zilele”, îmi spune că Dumnezeu se ocupă zilnic de mine… la cât şi câte îmi dă Dumnezeu constat că mănânc pe datorie… că suflu pe datorie, că trăiesc pe datorie… datorie Domnului meu care îmi poartă de grijă… calculatorul la care scriu este un dar de la El… și totuși oare câte nu mi-a dat… sunt saiturile de socializare un virus pentru viaţa ta de părtăşie cu Dumnezeu… Vino la a răscumpăra vremea…. începe plecându-ţi genunchii mai des înaintea lui Dumnezeu.

Fiți binecuvântați!… F.M

Facebook-ul şi Biblia

Lumea in care totul “PLACE”.

1. Facebookometrul 
Dacă nu dai laic nu eşti creştin! aşa suna o invitaţie a unui cunoscut pe facebook… De când se măsoară creştinătatea unui om pe facebook? Să te ferească Domnul să nu fii dat laic că te mustra Domnul. La urmă cum zicea unul… Dar ce te doare să dai un “like”? Poate că socializarea înseamnă totuşi altceva… ppoate înseamnă mai mult decât “like”. O femeie într-un coşciug era recent postată pe facebook… e oare acesta un motiv de “like”? Copii mutilaţi de boală, oameni morţi sau în ipostaze indecente sunt oare motive de like?

2. … like but dislike..

Facebook-ul are câteva aspecte care definesc foarte bine lumea în care trăim. Postmodernismul, lumea relativităţii ne pune în faţa unui fapt recunoscut: o linie dreaptă poate fi în acelaşi timp şi dreaptă şi curbă. E vorba de accepţia potrivit căreia postmoderniştii spun că fiecare are dreptate în felul lui, că nu există adevăr absolut ci toate lucrurile sunt relative. Astfel transpunând lucrurile la nivel spiritual se spune că Biblia nu conţine adevăruri absolute ci că ele sunt relative. Putem spune că vorbim despre o lume în care fiecare are o părere a lui, şi fiecare are dreptate. Linia dreaptă… (care pentru mulţi poate fi şi curbă)… a ajuns definiţia învăţăturilor postmoderne. Nu mai contează ce vezi ci contează cum comentezi, cum vezi lucrurile, unghiul din care priveşti. La urma urmei toată lumea are dreptate. Facebook-ul a redus capacitatea omului de a fitra un adevăr doar la… gust. Şi cum “gustibus non disputandum” – singurul adevăr absolut pe care nimeni nu are curajul să-l contraatace, – devenim sclavii părerilor facebookometrice. O analiză atentă a comentariilor de pe facebook poate însă reduce totul la un singur termen. Fiecare comment făcut în lumea facebook-ului poate fi redus la cuvântul LIKE. “I LIKE”… Nu contează ce postezi ci contează câte like-uri primeşti. Mulţi ajung în depresie din cauză că nu au vizualizări sau nu au like-uri destule. Facebook-ul a devenit o adevărată industrie a plăcerii…

3. Lumea “LAIC”-ULUI

Epicur spunea pe vremuri că scopul suprem al vieţii este plăcerea. De fapt, el definea plăcerea ca absenţa oricărei neplăceri (durere, suferinţă, chin,…). In acceptia lui Epicur hedonismul (plăcerea) era o plăcere simţită carnal. Epicur poate şi-a închipuit lumea perfectă asemenea unei lumi orgisiace, plină de sex şi dezbrăcăciune… Acest tip de plăcere este astăzi resimţit în lumea paginilor de internet… Exhibiţionismul şi voiorismul sunt maladiile secolului XXI. Cineva spunea că peste 90% din informaţiile pe care le primeşte creierul sosesc prin intermediul vederii şi peste 50% din activitatea creierului este consacrată prelucrării semnalelor vizuale. Altfel spus…unde stăm mai mult privind aceea gândim…
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Băieţi care caută ilustraţii cât mai “drăguţe”, fete care caută băieţi cât mai “frumoşi”. Dacă vrei să cunoşti o persoană nu ai nevoie de prea mult efort dacă acea persoană are facebook. Cele câteva sute, dacă nu mii de poze (pot oferi o gamă largă de informaţii) precum: atât de vizibil/ă (dacă are poze multe), încât nu-mi dau seama cum nu mă vede, atât de multe comment-uri (unii au mii pe facebook) încât imposibil să nu-şi dea seama ce cunosc, atât de multe lucruri cu şi despre acea persoana că nu ar mai fi nimic de “descoperit”.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Like-ul pe facebook (laic) pe care l-am dat şi eu adesea, m-a făcut să-mi dau seama că nu exprimă suficient ba chiar tinde să fie prea lesne de echivalat cu o părere care în realitate este diferită. Şi totuşi preferăm like-ul… Oare chiar suntem o populaţie de oameni ahtiaţi după like-uri. Da, suntem…Observ multe persoane la care un compliment de genul acesta le aduc într-o stare de extaz internetofilic ce generează o stare de dependenţă duală de facebook: odată e plăcerea de a privi şi apoi e plăcerea de a fi privit… Sunt oameni deveniţi facebookofili care nu pot trăi fără LIKE. E un drog pe care îl servesc tot mai mulţi nopţi întregi fără să clipească. Spun asta pentru că am observat tot mai mulţi oameni logaţi ore în şir…noapte/zi.
Aplicaţie şi invitaţie: Ce-ar fi să spui stop facebook o perioadă şi să investeşti timpul în memorarea Bibliei. Stop dialoguri facebucoliene şi start părtăşie în Cuvânt… Lasă calculatorul în praf şi desprăfuieşte-ţi biblioteca… începe cu Biblia. 🙂

4. Facebook-ul şi Biblia ( doar o meditaţie)

Vă aduc aminte de versetul din 1Corinteni6:12 in care spune că “toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Celor care aveţi conştiinţa încărcată de fenomenul facebook-ului, observaţi câteva lucruri:
a. Cât timp stai pe facebook şi cât timp stai în citirea Cuvântului
b. Cât timp cugeţi la un text din Scriptură şi cât timp pierzi cugetând şi vizualizând poze de pe facebook
c. Cât la sută din vocabularul tău este din lumea facebook-ului şi cât din Scriptură?
d. La ce meditezi mai mult: la ce face lumea ta de pe facebook sau la ce a făcut Domnul pentru tine?
e. Ce-ţi face ziua mai frumoasă… un verset citit de dimineaţă sau vizualizarea unei fotografii sau a unui videoclip?
Cristos ne îndeamnă să medităm la cuvintele Sale. Există suficiente poze (ilustraţii) biblice pe care nu le-am răsfoit de mult…

Unde îţi adânceşti tu privirile? Iacov spune în Iacov 1:25 ” Dar cine îţi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

Să avem grijă la ce dăm like cu ochii noştri!

Cărările cele vechi…

Ieremia 6:16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
Oare cum era calea cea veche?

1. Calea cea veche era/este/va rămâne îngustă

Viaţa de credinţă este adesea comparată cu umblarea pe o cale. E vorba despre modul de viaţă al credinciosului, despre opririle lui, despre alergarea lui prin ceea ce mulţi numesc generic viaţa pământească.  Biblia spune că drumul vieţii veşnice este îngust, adică este supus unor bariere ce presupun silinţa călătorului de a se menţine pe această cale (Matei 7:14).

2. Pe calea cea veche umblai călăuzit de Isus

Drumul vieţii veşnice este un drum pe care umblă şi Isus. Pe calea vieţii veşnice trebuie să intri singur dar călătoria trebuie făcută după ghidul Scripturii, cu Cristos. Adesea m-am întrebat, şi poate că şi tu, ce să fac înaintea unei răscruci. Când nu eram pocăit, o luam la întâmplare (ziceam eu) pe varianta despre care auzeam că e mai bună. De când însă m-am întors la Domnul cu pocăinţă am înţeles că trebuie să-mi pun serios întrebarea pe ce cale trebuie să umblu? Aşa că am aflat din Biblie că pe cărarea vieţii umblă puţin pentru că  nu sunt mulţi cei ce îl află pe Cristos, (Matei 7:14) pe cărarea vieţii intri numai după ce l-ai cunoscut pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 14:6). Şi cum Isus este Calea, eu trebuie să umblu însoţit de Isus. Îndepărtarea de Cristos este similară cu abaterea de la calea vieţii. Pe calea aceasta umbli bine dacă nu-l pierzi din vedere pe Isus. Multe căi pot părea bune omului… dar numai pe cea pe care îl găseşte pe Isus umblând este cea potrivită pentru cel credincios.

3. Pe calea îngustă nu ai umblat singur

Calea vieţii veşnice este o cale pe care umblă credincioşii în Cristos. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne călăuzeşte şi ne însufleţeşte pentru a îndrăgi părtăşia sfinţilor prin Cuvânt şi cântare, prin rugăciuni şi cereri, mulţimiri şi bucurii. Ei umblă pe aceeaşi cărare a credinţei şi pocăinţei. Credinciosul nu trebuie să umble singur pe calea vieţii pentru a nu se rătăci. Părtăşia pe cale a credincioşilor face umblarea mult mai frumoasă. În multe rânduri avem parte de ajutorul şi încurajarea celor care umblă pe calea credinţei în Cristos pentru a nu ne pierde şi a nu slăbi ritmul alergării noastre.

4. Pe calea cea veche erai fericit

Psalmul 1 spune că omul fericit în umblarea lui nu se opreşte pe calea celor păcătoşi. Asta îmi spune că ocolirea căilor rele şi familiarizarea cu calea îngustă a vieţii mă conduce la fericire. Ieremia în versetul nostru spune că pe calea cea veche găseşti odihnă pentru suflet. Eu înţeleg această odihnă care o fericire a sufletului; plinătatea satisfacţiei sufletului nostru. Odihna noastră cu Cristos. Liniştea umblării noastre vine din faptul că îl avem cu noi permanent pe cale pe Cristos.

Israeliţii sunt invitaţi de Ieremia să vină de pe “calea nouă” pe care nu mai îl au pe Dumnezeu pe calea pe care au fost învăţaţi să umble pe când umblau în pustie alături de Dumnezeu. Care este calea pe care umbli tu acum? Este umblarea ta la fel cu cea pe care ai ales să umbli din ziua naşterii tale din nou, sau te-ai rătăcit? Cheamă-L pe Cristos şi cere-I să te pună din nou pe calea cea veche pe care ai umblat la început. Alege să umbli călăuzit de Isus prin Cuvânt ca să nu pierzi calea cea bună – aşa cum spune Ieremia aici. Este singura cale bună, este singura cale pe care umblăm siguri de finalul călătoriei noastre pe acest pământ: viaţa veşnică. Întoarce-te pe calea cea veche!

Fii binecuvântat

Şi tu eşti unul dintre ei?

Ieremia 5:1 Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.

Domnul se uită din cerul Său şi nu găseşte nici un om care să înfăptuiască ce este drept. Nu mai există om în Israel care să se ţină de adevăr. Domnul este gata să ierte dar nu găseşte nici un om care să-I merite iertarea.

Iubitul meu cititor, trăim într-o lume în care Dumnezeu găseşte din ce în ce mai greu oameni după voia Sa, oameni care să înfăptuiască ce este drept şi care să nu mintă, ci să umble în adevăr. Oameni care nu înşală,oameni curaţi, cu o singură faţă, de încredere, oameni pe care să poţi să îţi pui şi tu nădejdea. Din păcate familiile creştine “scot” în societate bastarzi, prost-crescuţi, tot mai mulţi goi de Cuvânt dar şi mai mulţi dezgoliţi/-ite pe exterior. Oamenii sunt carnali dar nu duhovniceşti. Unde sunt oamenii evlavioşi din jurul nostru? Pier credincioşii dintre fiii oamenilor (psalmul 12)

1. Domnul caută oameni care să înfăptuiască ce este drept… Aş vrea ca tot mai mulţi tineri să fie oameni destoinici de lucrarea creştină. Am lucrat un an la un loc cu un tânăr care frecventa o biserica baptistă din Bihor , în fiecare zi la lucru ne vorbea despre banii lui, despre vilele de la Poiana Braşov, despre numărul imens la camerelor, despre faptul că el vine şi lucrează cu noi pentru că se plictisea singur, dar că de fapt are de toate. Mai târziu am aflat de la un frate de la acea biserică că era totul o fanfaronadă gogonată. Era oricum greu de crezut… Dar exemplul său de a fi nu mi-a inspirat deloc că ar fi neprihănit, că are în el ceva din prezenţa sa în biserica lui Cristos. Eu am avut un model de om drept, de fapt două: păstorul şi bunicul. Oameni care au  ştiut să umble curaţi şi nu s-au depărtat de Dumnezeu. E bine că deşi cunosc atât de puţini oameni exemplu totuşi ei încă mai există. Domnu să-i binecuvinteze.

Dar oare ce înseamnă să înfătuişti ce este drept? A înfăptui dreptatea înseamnă a iubi corectitudinea… neprihănirea, sfinţenia, dragostea, frica de Domnul. . Eşti şi tu unul dintre cei care umblă dreptate… Sau eşti dintre ceilalţi?

2. Domnul caută oameni care să se ţină de adevăr… Văd oameni care fură, care iubesc nelegiuire şi fac o ştire din oamenii care înfăptuiesc adevărul.  Adevărul înseamnă să umbli în lumină, să urăşti neadevărul şi nelegiuirea. Nedreptatea este una dintre cele mai mari jigniri făcute faţă de un om care umblă în adevăr. El este cinstit, corect, loial, credinios în lucrul lui.  Eşti tu unul care umblă cu minciuna, fentele, trişarea sau şmecheria? Sau eşti unul care se ţine tare de Domnul şi nu poate să înşele pentru că iubeşte dreptatea şi adevărul, pentru că este cinstit?

Cât de puţin cere Domnul de la tine… dreptate şi adevăr… cele mai frumoase virtuţi pentru Dumnezeu. Vrei tu care adevărul şi dreptatea să facă parte din cv-ul tău? Atunci este momentul să ceri alături de mine dorinţa de a-L lăsa de Cristos să îndepărteze minciuna păcatului din viaţă şi să restaureze fiinţa ta întreagă.

Numai în Fiul lui Dumnezeu putem fii drepţi şi numai aşa putem persevera în adevăr. “Mărturia Domnului este adevărată… şi înviorează sufletul”… Orânduirile Domnului sunt fără prihană (drepte)… şi veselesc inima… poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii”. (am citat din psalmul 19).

Tu al cui eşti… eşti tu al lui Cristos…. sau eşti şi tu unul dintre ei, dintre mulţii israeliţii de altădată care nu mai căutau pe Dumnezeu şi nu iubeau dreptatea şi adevărul?

Fii binecuvântat…

Ce înseamnă să fii tăiat împrejur?

Ieremia 4:4 “Tăiaţi-vă împrejur inimile pentru Domnul, tăiaţi-vă îmrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre.”

Inima este centrul omului. Ea este mintea omului. Ea este voinţa omului. Ea este sentimentul omului. Ea este centrul de control al vieţii de om. Dacă Dumnezeu vrea să vadă cum arătăm noi se uită la inimă. Nu se uită la înfăţişarea exterioară a persoanei ci se uită înlăuntrul, la inimă. Dacă inima ta funcţionează corect, atunci la o investigaţie a lui Dumnezeu, mă gândesc că ea ar trebui să fie declarată “bună”. O inimă bună este o inimă darnică, o inimă evlacioasă, neprihănită, curată, fără răutate, plină de bucurie, de pace, de îndelungă răbdare. Cum este inima ta?

Ieremia cere poporului să acţioneze la nivelul inimii. Ea, spune Ieremia, trebuie tăiată împrejur. Tăierea împrejur nu în carne ci tăierea împrejur a caracterului, a acţiunilor, a felului de a fi. Din chemarea la tăierea împrejur trag concluzia că Dumnezeu vrea să vadă dacă renunţ la ce îmi afectează funcţionarea corectă a inimii. Se uită să vadă dacă “bate” pentru Domnul, se uită să vadă dacă acţionează pentru slava Domnului. Se uită să vadă dacă are frică de Domnul. Caracter sfânt înseamnă să porţi aceste “haine” înlăuntrul tău, să trăieşti după îndemnurile Duhului lui Dumnezeu şi nu după îndemnurile firii pământeşti.

1. Cum pot să îmi tai împrejur inima?

Prin naştere din  nou. Când vorbim despre tăiere împrejur a inimii vorbim despre schimbarea radicală a vieţii. E practic despărţirea de păcat şi trăirea în sfinţenia cerută de Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou. Dar nu este vorba despre un act văzut chirurgical ci este un act al voinţei, al alegerii şi al Duhului Sfânt care lucrează tainic convertirea caracterului nostru firesc şi păcătos spre a ne “naşte” sau a ne oferi o altă identitate în Cristos Isus.  Tăierea împrejur pentru mine înseamnă a mă lăsa tăiat deliberat şi conştient de lucrurile pământeşti care s-au lipit de inima mea şi de a-mi proteja zilnic acel loc (tăiat împrejur la nivelul inimii).  Iată ce spune Pavel în Coloseni 2:11 În El (Cristos) aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii nostre pământeşti.

Aşadar cum poţi să fii tăiat împrejur? Cristos este Singurul care poate să facă acest lucru prin exprimarea activă a voinţei tale de a-I ceda locul în viaţa ta şi de a-L lăsa să opereze la nivelul minţii tale. În momentul în care L-am lăsat pe Cristos (prin Duhul Său cel Sfânt) să facă parte din viaţa mea, tainic, şi nebănuit am fost tăiat împrejur prin faptul că am fost dezbrăcat de trupul poftelor firii mele păcătoase: nu le mai doresc, nu le săvârşesc şi le privesc ca rele pentru că noua mea viaţă îmi şopteşte prin Duhul că acelea sunt păcate.

Domnul să mă ajute să imi păstrez inima împrejur, pentru că numai cedând în faţa Domnului tăierea mea împrejur va avea efect în viaţa de zi cu zi. Tăierea împrejur începe cu o analiză clară a inimii. Cum e inima mea? Dar a ta? Oare e dezbrăcată de trupul poftelor firii pământeşti? Mai sunt lucruri care trebuie tăiate împrejur în viaţa mea… şi îi mulţumesc Domnului pentru şansa pe care mi-o oferă de a-mi pune inima la dispoziţia Sa.

Poporul Israel nu avea inima tăiată împrejur, bărbaţii erau tăiaţi împrejur dar nu le servea decât la identificarea bărbaţilor lui Israel, însă caracterul lor era infectat de păcate. Caracter….. Doamne, ajută-mă să te las să îndepărtezi de pe inima mea tot ce nu este după caracterul cerut de Tine.

Fiţi binecuvântaţi…