De ce atârnă binecuvântarea omului?

Ieremia 17:5-8 5 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit în pustiu şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiului, într-un pământ sărat şi fără locuitori. 7 Binecuvântat […]

Bunăvoinţa lui Dumnezeu

Psalmul 90:17 “Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!” “Bună+voinţa Domnului Dumnezeului nostru” ne ţine în viaţă. Crezi asta? Noi în lumea noastră mică ne luptăm să ajungem ziua de mâine. Fiecare zi este o nouă aşteptare, o nouă luptă de supravieţuire. Pentru Dumnezeu fiecare […]

Te mai iubeşte Dumnezeu?

Isaia 54:10 “Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” Ideea principală a capitolului 54 este acţiunea de îndurare a lui Dumnezeu faţă de poporul Israel. Imaginaţi-vă […]

Dumnezeu este bunatate

Psalmul 86:5,13 “Căci Tu eşti bun, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce te cheamă.” […] “Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca locuinţă a morţilor.” Azi am avut o oprire serioasă în meditaţia asupra Scripturii în legătură cu bunătatea. Mă învârt de […]

Celei care m-a întregit,

Deşi s-ar zice adesea că-s bun la spus cuvinte Şi ard de nerăbdare să ţi le înşir perfect Prin versurile acestea priveşte-mă cu toate defectele-mi sunt daruri, cu care te iubesc. S-ar zice că-s tăcut… Hmm! Tăcerea mea e tâlc Cu tine lepăd toată necuvântarea grea… De tac de suferinţă, din ceartă sau amar Tu ştii ce e cu mine şi care-i starea mea. Citim ades Scriptura şi-o încâlcesc în pilde Idei curg des din mine cu orele în şir M-ai învăţat deunăzi că nu sunt toţi ca mine Vorbind ţin ceasu-n faţă gândind… mai explicit! E cruntă potrivirea când şed cu tine-alături Că îmi citeşti pe buze cuvintele pe rând E un defect de-o viaţă să nu le spun pe toate Dar tu îmi pui vocale ideilor din gând. De fire-s cam îngust! …am zis-o şi pe asta! Dar geometria vieţii prin tine s-a lărgit! E greu ce-i drept să-mi mistui un lucru ca şi ăsta Dar orizont la planuri tot tu mi-ai dăruit. Încet mă mişc în toate; analizez, gândesc, analizez… Tu mă trezeşti la viaţă cu mintea-ţi dezgheţată – Nu-i timp acum, grăbeşte-te un pic! Iar eu răscumpăr vremea ce-atât am încâlcit! Sunt chesti mici, ce are?… Uit piaptănul, că-l uit! Şi rola pentru scame, şi dungile cămăşii, ciorapii asortaţi O, Doamne? Cum fără jurăminte m-a îmblânzit… eu, leul? Şi-cum privesc în urmă: ce look perfect aveam! Ce-atâta modă frate!… Nu-i mintea idelul? Hmm… Pân’ să te am pe-aproape eram un tip de lemn Tu-n zorii dimineţii mi-aşteni cu drag ţinuta Şi fiecare haină îmbini cu drag şi zel. Ce vremuri hrănitoare cu ochiuri mii de ouă Cartofi, slănină, ceapă şi usturoi din plin! Când spui că dimineaţa nu-i voie aia şi aia… Colegi din tinereţe… Iertaţi-mă deplin! Şi multe alte lucruri mi le aud în minte Frâmânt, fac presupuneri, şi mă arunc în vânt – Mai potoleşte-ţi mintea, nu-i Dumnezeu cu tine? Şi-aşa curaj pe viaţă îmi dai plâpând în gând.