Preştiinţa lui Dumnezeu

1Petru 1:2 după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
1. Preştiinţa lui Dumnezeu înseamnă cunoaşterea lucrurilor mai înainte ca ele să se întâmple. De exemplu El ştie ziua de mâine pentru că El a făcut timpul, deci dacă l-a făcut, ştie cum se încheie. E ca şi cum cineva organizează o cursă. Organizatorul cunoaşte traseul, stabileşte întinderea lui. Ştie linia de start şi locul de oprire mai înainte de începerea cursei. Stabileşte regulile de alergare, cunoaşte participanţii pentru că El îi alege şi apoi pregăteşte premiile pentru câştigători. Exact aşa este cu viaţa noastră. Noi suntem în alergare prin această viaţă. Tatăl nostru ne-a ales ca să alergăm prin ea sub privirile Lui binecuvântate. Totul este stabilit. N-ai cum să negi faptul că cel care te-a creat este mai mare decât tine şi ştie cum vei trăi. Suntem creatura mâinilor Sale şi El este autoritar pentru lucrarea Sa. Romani 9:21 ” Nu este olarul stăpân peste lutul lui…”
În text din scrisoarea lui Petru aflăm despre cei aleşi că sunt selecţionaţi mai dinainte (adică despre ei Dumnezeu ştia că o să trăiască ca străini viaţa de credinţă în locurile menţionate în versetul 1). E o încurajare la mijloc… deşi trăieşti ca şi creştin străin de naţiunea ta, totuşi există Cineva (Dumnezeu) care te cunoaşte oriunde ai fi şi vrea să cunoşti acest adevăr. Apoi chiar dacă suntem departe de casă puterea lui Dumnezeu se poate manifesta în viaţa noastră, noi putându-ne oricând relaţiona prin rugăciune cu Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt în numele lui Isus Cristos.. Dumnezeu are privirile îndreptate asupra pământului şi în mod special asupra celor care se numesc copii al lui Dumnezeu. Deci încurajarea pentru astăzi vine pentru toţi: suntem aleşi de Dumnezeu după preştiinţa Sa, după planul pe care l-a alcătuit în Sine Însuşi. Faptul că mă găsesc în planurile lui Dumnezeu este o chestiune de har şi îndurare pe care eu trebuie să o apreciez veşnic. Faceţi şi voi la fel :).

Fiţi binecuvântaţi!

Credincioşii care trăiesc ca străini…

1:1… către aleşii care trăiesc ca străini…
Viaţa de pocăinţă este adeseori plină de dificultăţi. Una dintre aceste dificultăţi este să-ţi trăieşti viaţa de credincios într-o ţară străină. Versetul ne prezintă destinatarii acestei scrisori: credincioşi ajunşi să trăiească printre păgâni în nordul Israelului de astăzi.

Accentul cade însă pe două cuvinte: “aleşii” şi “străini”.
1. Dacă eşti copilul lui Dumnezeu este un har pe care îl avem de la Domnul. Noi nu avem capacitatea de a alege dacă alegerea nu ne-ar fi fost dată de Dumnezeu. El ştie când stăm jos şi când dormim, El ştie ce vei face mâine, ce-ai făcut ieri, Dumnezeu este Atotcunoscător. Dumnezeu îi adună pe toţi cei aleşi într-o entitate trupească pe care o numim: Biserica lui Cristos. Acolo indiferent de locaţie, prin credinţa în Isus Cristos, putem găsi închinători lui Dumnezeu oriunde în lume. Vorbim cu siguranţă de faptul că Petru îşi trimite scrisoarea unor biserici, dar unor biserici plantate pe teritoriu străin în Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia. Încurajarea este că toţi indiferent de locaţie au avut parte de chemarea la credinţa creştină prin alegerea lui Dumnezeu prin har. Căci prin har am fost mântuiţi prin credinţă şi aceasta nu a venit de la noi ci a fost darul lui Dumnezeu. Acum unele biserici şi astăzi nu au harul de a se putea întruni în pace şi în linişte aşa cum o facem noi astăzi în România.

2. trăiesc ca străini…
Iubiţi cititori, noi avem un mare har să fim într-o ţară în care să nu ne simţim străini unul faţă de altul. Sunt credincioşi care trebuie să trăiască ca străini viaţa de credinţă: azi unii credincioşi duşi în Italia la muncă, în Spania, în Anglia sau America, sau cine mai ştie pe unde, se străduiesc să fie o mărturie pentru cei de acolo. Să nu credem că toţi s-au lepădat de credinţă odată ajunşi să câştige mai mulţi bani. Unii şi-au format biserici din dragoste pentru părtăşia frăţească. Nu ştiu zbaterile prin care trece o biserică de români în altă ţară dar cred că are limitele, pierdicile şi ispitele ei. Poate idolii acelei ţări, închinarea majoritară poate influenţa enorm, limba, obiceiurile, tradiţiile, stilul de viaţă, cultura naţională şi locală. Astăzi sunt provocări fel de fel, dar ştiu biserici care se luptă să-şi păstreze identitatea în Cristos.
Petru scrie unor asemenea biserici, fondate pe teritoriu străin Israelului, dar le încurajează. Cum? o să vedem probabil în meditaţiile ce vor urma. Acum putem să ne gândim la harul pe care îl avem să ne închinăm în pace şi linişte într-o ţară în care suntem lăsaţi liberi duminica la închinare, fără oprelişti. Să ne gândim la faptul că suntem aleşi ai lui Dumnezeu şi că nu suntem străini, ci suntem toţi una prin Cristos fiecare acolo unde este şi unde la pus Dumenzeu ca să fie o lumină şi o călăuză pentru cei care încă nu îl cunosc pe Cristos. Să ne rugăm pentru cei plecaţi din bisericile noastre în străinătate care se luptă să-l mărturisească pe Isus Cristos. Dumnezeu să îi binecuvinteze pe ei acolo şi pe noi aici!
Fiţi binecuvântaţi!

Petru

Sigur orice nou popas prin Scriptură mă face curios. Curios de personajele cu care voi intra în contact, cu învăţăturile pe care le voi întâlni şi de felul în care se descoperă Dumnezeu în acea carte. Am decis în următoarea perioadă să descriu câteva opriri pe care le voi face asupra cărţii 1 Petru.

Petru, apostol…
Petru este acela dintre cei 12 apostoli ai lui Isus Cristos. Şi această epistolă o scrie credincioşilor răspândiţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, câteva ţinuturi la nord de Israel, pe teritoriul Turciei de astăzi. Astfel Petru a fost unul dintre cei mai reprezentativi apostoli prin maniera sa de a se face remarcat.

Dar să facem cunoştinţă cu Petru…
1. Când la întâlnit Domnul Isus el era la pescuit… Luca 5 ne oferă ilustraţia meseriei lui Petru: pescuitul. Isus îi face invitaţia de a face pescari de oameni, iar acel moment ne evidenţiază prima calitate a lui Petru: hotărârea şi determinarea. Petru “a lăsat totul” şi l-a urmat pe Isus Cristos. Petru ştie să-l urmeze pe Isus.

2. Petru este cel care I-a făcut una dintre cele mai frumoase declaraţii lui Isus: Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu.” Petru învaţă repede cine este Isus. Petru are mintea deschisă să înveţe şi dezvăluie o disponibilitate extraordinară în a-l urma de Isus. Probabil pentru că Duhul lui Dumnezeu atinsese deja inima sa odată cu chemarea irezistibilă a lui Isus Cristos. Când Isus cheamă direct pe cineva, ar fi bine să ne conformăm asemenea acestui apostol. Simplitatea credinţei lui Petru este extraordinară: el nu întreabă de ce, el pur şi simplu crede, fără dovezi suplimentare. Cele mai importante lucruri despre Isus sunt curprinse în această exclamaţie a lui Petru. Astfel, deşi a fost doar un pescar, despre Petru nu se poate spune că a fost un om lipsit de inteligenţă. Chiar şi ascultarea de care dă dovadă când Isus se urcă la el în barcă este revelatoare în acest sens. Petru ştie să înveţe de la Isus.

3. Petru este omul care ştie ce înseamnă pocăinţa adevărată. Mai întâi, când se întâlneşte cu Isus, Petru nu numai că lasă totul, dar îl şi urmează pe Isus. Cred că acest lucru ar putea fi speculat şi în direcţia faptului că Petru chiar dacă era pescar cunoştea profeţiile Vechiului Testament cu privire la venirea lui Mesia. Petru cred că în barca lui L-a recunoscut pe Mesia fără ezitate tocmai datorită acestui motiv. Când aude cocoşul, Petru îşi aduce aminte că Isus i-a spus că înainte să cânte cocoşul de 3 ori el se va lepăda de Isus de tot atâtea ori. Petru ştie că a greşit şi îşi plânge păcatul cu amar. Petru ştie să se pocăiască.

4. Petru, deci, cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu. Fapte 2 este locul în care îl descoperim pe “noul Petru”, Petru cel plin de puterea Duhului lui Dumnezeu, care îl determină să predice mântuirea numai prin Isus Cristos într-un mod unic. “Pocăiţi-vă… Mântuiţi-vă” este chemarea lui Petru pentru mulţimea cel asculta în Ziua pogărârii Duhului Sfânt. Prin felul în care aduce mesajul înaintea poporului Petru face o evidenţă clară a stăpânirii adevărurilor vetero-testamentare şi a Evangheliei. Petru cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu.
Iată în câteva cuvinte cine este Petru. Un pescar care a învăţat repede cine este Isus. Este cel care a învăţat că merită să laşi totul şi să Îl urmezi, merită să suferi pentru credinţa în Isus. Petru primeşte chemarea de a face ucenici iar în cartea 1 Petru îl vedem pe apostol îndeplinindu-şi chemarea în nordul Israelului în ţinuturile menţionate în versetul 1: Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia. Uitaţi-vă de curiozitate pe o hartă şi observaţi până unde a ajuns Petru cu Evanghelia. Petru îşi cunoaşte chemarea…

Noi, până unde vom ajunge să răspândim Vestea Bună? Vom învăţa noi să-L urmăm pe Cristos? Dar mai întâi vom fi şi noi gata să-L urmăm pe Cristos şi să vestim Evanghelia? Dumnezeu să ne ajute să luăm lucrurile bune de la Petru pentru a ne apropia de chemarea universală a lui Isus Cristos pentru fiecare.