Billy Graham – ce este pacatul?

Cine e la comanda in viata noastra? Suntem noi sau Dumnzeu? Daca suntem noi atunci sinele este dumnezeul nostru, noi traim in pacat iar Dumnzeu care uraste pacatul ne lasa in voia mintii noastre. Tot auzim vorbindu-se despre pacat, trairea in pacat, dar cum poate fi el definit?  Iata cateva puncte de vedere asupra conceptului de pacat extrase din una dintre cele mai proaspete carti ale evanghelistului Billy Graham – The reason for my hope. 

“In loc sa-L facem pe Dumnezeu centrul vietii ne facem sinele.

Pacatul e un act de rebeliune impotriva lui Dumnezeu.

Pacatul este si necredinta, o insulta la adresa neprihanirii lui Dumnezeu.

Pacatul vine de la diavolul.

Pacatul este sa treci dincolo de bariera pusa de Dumnezeu.”

 

Advertisements

Isus între alţi dumnezei

Nu poţi crede în Isus şi în acelaşi timp să accepţi ca fiind adevărate şi celelalte religii. E nonsens. Asta spune şi Ravi Zacharias în cartea sa.

Dacă sufletul omului va trăi oricum şi orice religie şi-ar găsi o expresie finală, adevărul nu poate fi sacrificat la altarul aşa-zisei toleranţe. Toate religiile, pur şi simplu, nu pot fi adevărate. Unele religii sunt false, şi noi le ştim a fi false. Aşa că nu este de nici un folos să se pună o aureolă pe noţiunea de “toleranţă” ca şi cum toate ar fi la fel de adevărate. A susţine că toate credinţele sunt la fel de adevărate este total nonsens…

Jesus among other gods, Ravi Zacharias

Ce este poezia?

Noi românii ne bucurăm de o limbă frumoasă, armonioasă, deci poetică. Iată ce spunea Atistotel despre poezie:
“A imita este un dar firesc al oamenilor (…) Darul imitaţiei fiind înnăscut în noi, ca şi armonia şi ritmul (…) dintru început, cei care erau mai înzestraţi în această privinţă se desăvârşiră încetul cu încetul şi din improvizaţiile lor luă naştere poezia. (…) Numesc o limbă frumoasă limba cu ritm, armonie şi cânt.”
Poetica, Aristotel

Despre tinereţea lui Eminescu

Mihai Eminescu pare să fii avut o foame după lectură incredibilă. Din articolul de mai jos am descoperit că Eminescu era Omul lectură. În ultimele zile am fost nevoit să răsfoiesc presă veche, aşa că mi-a căzut în mână un articol din anul 1900 al revistei Familia “Din juneţea lui Eminescu”. Iată ce scria pe atunci Petra Petrescu despre renumitul poet:
Citea cu ziua la rând tot ce-i venea la mână, indiferent: carte de şcoală, ştiinţă, literatură… cu un cuvânt tot. Gândeai că vrea să înghită toată ştiinţa din lume. (…) Studenţii vorbeau că Eminescu mănâncă multă pâine şi poame, cu deosebire prune. Odată se vorbea că i-ar fi sosit de la părinţi 5 galbeni, că i-ar fi cumpărat un sac de grâu, pe care l-a dus la moară, l-a măcinat şi a lăsat să-i facă un cuptor întreg de pâine. (…)
În general, îl ţineam de băiat citit şi ne prindeam de multe ori la dispută cu el din literatură şi altele. O singură dată nu l-am văzut mânios ori iritat în disputele noastre, cu toate că de multe ori, numai aşa din pedanterie, susţineam câte o absurditate, ca să-l necăjim. El totdeauna rămânea domol şi zâmbea ca şi când ar fi vrut să zică: “ce ştiţi voi?”
În literatura românească era pretutindenea acasă. Poeţii îi avea în degete şi-i caracteriza pe fiecare.
Revista Familia (2/14 ianuarie 1900), Din juneţea lui Eminescu, de Petra Petrescu