Eliberarea din păcatul babilonian

Cronici 36:20-23, Ezra 1:1-11

Contextul istoric al cărţii Ezra l-am creionat meditaţiile trecute. Suntem în jurul anilor 550 î. Cr. . Poporul evreu era în robia babiloniană de aproape 70 de ani, ca urmare a pedepsei lui Dumnezeu cauzată de neascultarea poruncilor Sale. Acum, la 70 de ani distanţă, babilonienii sunt cuceriţi şi ei de persani, iar prin decretul împăratului Cir evreii sunt lăsaţi să plece acasă cu scopul de a reclădi Templul lui Dumnezeu şi de a restabili închinarea.

Contextul profetic al cărţii descrie unde ajunge poporul lui Dumnezeu ca urmare a respingerii chemării la ascultare vestită prin prooroci. Poporul răzvrătit care nu s-a smerit a fost dus în robia păcatului. Cei 70 de ani de robie erau consecinţa a 490 de ani în care Sabatele au fost dispreţuite. Chemarea la restabilirea închinării indică clar că principala vină a poporului evreu a fost părăsirea închinării de la Templu.  Acum, după 70 de ani Dumnezeu îi cheamă înapoi la închinare. Cine a învăţat lecţia robiei babiloniene se va întoarce.

1.Dumnezeu este ofensat de păcat şi îl pedepseşte (Cronici 36:20-23)
Dacă ne uităm la descrierea finală a cronicilor observăm că pedeapsa dată de Dumnezeu nu a căzut de la prima abatere a poporului. El nu a oprimat dorinţa poporului iudeu de a face ce doreşte în privinţa închinării, ci a trimis prooroci să le vestească consecinţele faptelor lor dacă nu se întorc la El. Dorinţa lui Dumnezeu nu era să-i pedepsească ci să-i cruţe: 2 Cronici 36:15 ” Domnul a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul său şi locaşul Său.” Dumnezeu ne oferă libertate şi liber arbitru să alegem ce dorim cu inima, totuşi ne oferă şi sfatul Său de a alege binele ca să nu pierdem binecuvântările Sale.
Suntem de atâtea ori la adunare, citim de nenumărate ori Biblia şi de atât de multe ori de înfăşoară lesne păcatul… De ce nu ne pune îngrădeşte Dumnezeu libertatea? Fiindcă aici este testul ascultării şi dragostei noastre faţă de El: în închinare şi în preţul pe care îl punem pe Casa lui Dumnezeu. În funcţie de atitudinea naostră faţă de acestea două, ne apropiem de El sau ne îndepărtăm de Dumnezeu prin păcat.

2. Dumnezeu decretează iertarea păcatului (Ezra 1:1-4)
În anul 605 Nebucadneţar atacă Ierusalimul şi duce poporul în robie, în anul 535 temelia celui de al doilea Templu este pusă. Ce ne indică asta? Că Dumnezeu rămâne credincios planului Său cu poporul iudeu şi după cum a spus prin Isaia şi Ieremia îl aduce înapoi din robie prin Cir, împăratul perşilor.

La prima vedere am fi tentaţi să credem că Cir a decretat în favoarea evreilor, dar dacă citim Isaia 44:28, vedem că Dumnezeu a făcut-o cu mult timp înainte ca poporul să fii păcătuit. Faptul că Cir a fost împăratul care a rostit această hotărâre nu ne face decât să admitem că Dumnezeul nostru cunoaşte istoria mai bine decât noi, planifică iertarea păcatului şi îm mâna lui până şi împăraţii păgâni îi fac voia dacă Dumnezeu doreşte să le trezească duhul.

3. Dumnezeu aşteaptă să ne întoarcem cu pocăinţă (Ezra 1:5 -11)
Starea poporului era probabil atât de compromisă în robie încât evreii aproape că nu se mai deosebeau de celelalte popoare. Probabil dintre cei aflaţi în faţa decretului împărătesc nu toţi au fost gata să lase Babilonul şi să se întoarcă ACASĂ. Poporul evreu era acum babilonizat, era probabil obişnuit cu noua cultură în care trăia. O decizie de întoarcere înseamna pierdere materială cu siguranţă. Nu toţi au răspuns la chemarea întoarcerii ci doar aceia al căror duh la trezit Dumnezeu (Ezra 1:5), dar cei care s-au întors au cunoscut că e mâna Domnului la mijloc, fiindcă tiparul izbăvirii din Babilon semăna izbitor cu cel din robia egipteană când poporul le-au dat lucruri de preţ la ieşirea lor din Egipt. La fel se întâmplă şi acum. Trebuie să vedem un aspect extraordinar aici, Dumnezeu îşi duce înapoi şi vasele Templului, le oferă un lider (Şeşbaţar) şi îi şi echipează cu un scop: reabilitarea Templului şi a închinării.

Când ne întoarcem la Dumnezeu, El nu vrea doar să dăm la număr (Capitolul 2 din Ezra ne indică numaărul de 49.897 de oameni întorşi sub conducerea lui Şeşbaţar) ci vrea să ne folosească la ridicarea edificiului Său.
Dacă eşti în robia vreunui păcat, cere lui Dumnezeu să îţi trezească duhul şi ţie, să te facă conştient de planul Său la mântuire şi vino acasă la El, vino în sânul bisericii lui Cristos unde sunt adunaţi toţi cei pe care ia răscumpărat Fiul lui Dumnezeu. Vino de la pedeapsa păcatului la pocăinţă şi ia în primire darurile şi binecuvântările copiilor lui Dumnezeu.

Toţi paşii aceştia din finalul cărţii Cronici şi apoi Ezra 1, nu sunt decât paşii planului de mântuire ai lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. În Cristos, Dumnezeu ne-a oferit iertarea de păcate iar întoarcerea din robia păcatului este posibilă dacă o vrem şi o acceptăm cu sarcinile care vin odată cu ea. Dumnezeu ne iartă fărădelegile, dar ne cheamă la închinare autentică, la sfinţire şi la trăirea după ascultarea poruncilor Lui. Observaţi că poporul în sfârşitul cărţii Ezra 2, se aşează în cetăţile lui, întoarcerea părând a se sfârşi aici; însă întoarcerea spirituală, a inimii lor către Dumnezeu abia acum începea să prindă contur, odată cu acţiunile lor faţă de Templu şi închinarea de la acolo.

Fiţi binecuvântaţi!

Dumnezeu rămâne credincios

Ezra 1:2-3 “Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: “Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim.”

Rămânem tot în secţinea introductivă. Premergător acestei meditaţii vă invitam să studiem Ezra din perspectiva sa istorică. Ea prezintă istoria întoarcerii poporului Israel din din robia babiloniană în jurul anilor 550 î.Cr. . Veţi spune că nu era vorba de o robie babiloniană fiindcă în text apare împăratul perşilor care le-a  propus eliberarea. Într-adevăr, Cir era împăratul Imperiului Persan care le lansase această propunere, însă împăratul acesta tocmai ce ajunsese faimos în vremea aceea cucerind vestitul Babilon.

Meditaţia de azi îl are în centru unul dintre atributele Dumnezeu care reies din această carte. Imaginaţi-vă acum că sunteţi unul dintre evreii robi în Babilon.
Trec aproape 70 de ani de robie şi vă întrebaţi oare a avut dreptate Ieremia când vorbea de pedeapsa celor 70 de ani? (Ieremia 25:9) Ba mai mult, auziţi că împăratul persan care cucerise Babilonul este numit Cir. De numele acesta aţi auzit din străbuni, vestit de profetul Isaia cu aproape 200 de ani înainte. (Isaia 44:28)
Dar oare voi să trăiţi acele timpuri, oare poate fi Dumnezeu chiar aşa de precis în declaraţiile Lui? Şi chiar şi aşa… Ce şansă ar fi ca un cuceritor de talia imperiului persan să lase o întreagă naţiune să plece de bunăvoie, ACASĂ, să îi elibereze!?Robia vă macină, dar totodată a construit în voi acea inimă de evreu autentic pentru care viaţa fără închinarea la Templu e din ce în ce mai grea. Simţiţi că e un moment tensionat iar voi ca robi sunteţi din nou la îndemâna cuceritorilor cuceritorilor voştri. Oare îşi mai aduce Dumnezeu aminte de voi?  Da, pentru că El rămâne credinios. Cuvântul Său nu se întoarce la El fără rod. Ce zice se face, şi ce porunceşte ia fiinţă.

Dragilor, singurul aliat al evreilor robi în Babilon a rămas speranţa, nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Era nevoie de o mână mai mare decât mâna împăraţilor, era nevoie de o putere mai mare decât puterea împăraţilor. Era nevoie de Dumnezeu care să mişte inimile celor tari. Ce frumos este să vezi din exterior această întâmplare!

Dumnezeu este în controlul istoriei (al timpului), proorocise ce se va întâmpla şi s-a întâmplat; este deasupra împăraţilor “a trezit duhul împăratului Cir” care a fost determinat (în condiţii neştiute 100%) să scrie şi să autorizeze o decizie de eliberare condiţionată a unui popor întreg.

Meditaţia de astăzi vine să ne îndrepte privirile spre cer acolo unde avem un Dumnezeu credincios planului Său. Pentru cei ce sunt ai lui Cristos, vă spun: Dumnezeu este cu noi, chiar şi atunci când îl vedem cel mai puţin. Când în jurul nostru soluţiile la problemele noastre nu mai pot fi nici măcar închipuite material sau fizic, există întotdeauna salvare şi rezolvare în Dumnezeu. Mântuirea este planul “capodoperă” al lui Dumnezeu pentru fiecare om care crede în El. Iar credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care “încă” nu se văd.

Fiţi binecuvântaţi!

Dumnezeul providenţial

 

Ezra 1:1 “In cel dintâi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui:…”

De ceva vreme sunt în cartea Ezra cu studiul personal al Scripturii. E o carte pe care nu o cunoșteam decât prin faptul că era una istorică. Amănuntul acesta era oricum nicidecum neglijabil, fiindcă dacă vrem să pricepem ceva din ce vrea să ne vorbească Dumnezeu din cartea aceasta trebuie să înţelegem istoric gândurile lui Ezra. Cartea Ezra prezintă istoria întregului neam iudeu, nu numai istoria unui singur grup de evrei, de aceea valoarea ei e extraordinară. Ezra prezintă istoria reîntoarcerii poporului evreu din robia babiloniană, o robie care durase 70 de ani. Fix 70 de ani. De ce? Pentru că Dumnezeu e planificatorul perfect al istoriei, dar mai presus de orice e Cel care duce la îndeplinire planul de răscumpărare al întregii omeniri prin Fiul Său Isus Cristos. Cum face Dumnezeu ca lucrurile să fie atât de precise? Simplu, împlinind ceea ce a profeţit în Cuvântul Său. El nu se abate de la ceea ce a spus, de aceea putem să ne odihnim pe acest Cuvânt fiindcă este demn de crezut.

Totul începe cu un amănunt istoric. Anul întâi al împăratului Cir, adică anul 538 î.Cr. După 70 de ani de robie, peste fostul Babilon se ridică alt imperiu, cel Persan, iar prin gura lui Cir, regele lor, evreii capătă dreptul de întoarcere.

În anul 605 î.Cr, Nebucadneţar duce poporul evreu în robie, distruge Templul şi zidurile Ierusalimului, duce toate uneltele Templului lui Dumnezeu. În anul 535 î. Cr. temelia noului Templu este pusă din nou. Fix 70 de ani de captivitate pentru evrei, 70 de ani de viaţă departe de Templu şi casele lor, de obiceiurile şi închinarea lor. 70 de ani de viaţă de înghiţit o altă cultură, 70 de ani de a nu fi acceptat, de răbdat batjocuri, de trăit sub imperiul deznădejdii şi al înstrăinării fără posibilitatea întoarcerii.

Ce vedem noi prin acest eveniment istoric este faptul că Dumnezeu rămâne suveran şi drept. Întoarcerea evreilor este egalul întoarcerii lui Dumnezeu spre cei aleşi. Momentul este unul colosal. Dumnezeu trezeşte duhul împăratului care putea să le dubleze sarcina robiei, şi îl pune să facă ceva în avantajul evreilor: să le redea libertatea de a se întoarce.

NICIUN evreu nu ar fi reuşit să îl convingă pe Cir să facă asta, dacă duhul lui Cir nu ar fi fost trezit de Dumnezeu. De ce s-a sinchisit Dumnezeu să facă una ca asta? Fiindcă oricine este din poporul lui Dumnezeu rămâne al lui Dumnezeu chiar de ar fi în altă ţară. Dumnezeu nu uită nimic din ceea ce I-a fost odată închinat. Dumnezeu nu-şi rupe legământul cu poporul evreu, chiar dacă poporul evreu a rupt legământul cu El de multe ori. Uitaţi-vă până la sfârşitul capitolului, până şi vasele Templului sunt întoarse înapoi.
Dragostea şi credincioşia lui Dumnezeu sunt cele care ne spun mereu şi mereu cât de mult îşi ţine Dumnezeu promisiunile şi legământul faţă de noi. Dragii mei, Dumnezeu zice şi se face, Dumnezeu este deasupra evenimentelor istoriei, El este deja în ziua de mâine pe care n-am trăit-o niciunul din noi încă, El este din veşnicie în veşnicie.

Cartea Ezra prezintă imaginea unui Dumnezeu care surprinde prin control, autoritate şi dreptate, dar ne arată şi un Dumnezeu sfânt, milos şi protectiv. Ezra scriind despre felul în care au ajuns evreii înapoi la Ierusalim, ne scrie o istorie a puterii lui Dumnezeu de a-şi călăuzi poporul, de a-şi împlini Cuvântul până la cel mai mic detaliu.

Fiţi binecuvântaţi!