Deciziile pripite duc la consecințe teribile

Exod 32:1 Poporul, văzând că Moise zăbovește să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, și i-a zis: Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.

Ne aflăm într-unul dintre cele mai frumoase pasaje ale exodului. Moise este pe muntele Sinai unde stă de vorbă cu Dumnezeu și unde primește Legea. În tot acest timp poporul stă la poalele muntelui și îl așteaptă pe Moise. Nu știm exact cât a stat pe munte căci abia când Moise primește a doua oară tablele legii știm că a stat 40 de zile și 40 de nopți în prezența lui Dumnezeu, dar cert este că și de data aceasta a stat multe zile.

Ce face poporul:

– își pierde răbdarea extrem de rapid: zăbovește – deci nu o să mai vină să ne conducă nici el și nici Dumnezeul lui;

– se orientează greșit destul de rapid: Aaron este preot – deci el este în măsură să facă un alt dumnezeu care să meargă înaintea lor;

– trage concluzii pripite: omul acela  – nu știm ce s-a făcut (de fapt îi înglijorează situația lor nu a lui Moise).

Ce învăț din scena aceasta și la ce vă invit să meditați: în primul rând să ne exersăm răbdarea și credința în Dumnezeu; nu era numai Dumnezeul lui Moise ci era și Dumnezeul lor; evreii n-au înțeles asta căci deja se gândeau să facă un alt dumnezeu pentru ei;

Aaron cedează presiunii poporului care îl înconjoară și îi cer un dumnezeu nou. Cred că trebuie să vedem cât de repede am renunța noi la Dumnezeu? Nu mai vine Moise, deci și Dumnezeu a murit. CE? Asta arată gestul poporului și se întâmplă deoarece tot ce au primit de la Dumnezeu au primit prin Moise. Prin Moise au primit scăparea din Egipt și prin el au primit hrană și apă în pustie, dar acum s-a prăpădit. Poporul evreu  se duce la Aaron. Observați unde merg ei? la un alt om… Nu este puțin interesant că dacă Moise nu este de găsit, soluția lor a fost să caute un un alt om dar cu un alt dumnezeu? De ce Aaron nu le-a deschis ochii să le spună că Dumnezeul de care au nevoie este cu ei?

În situații limită nu schimba Dumnezeul, vezi dacă nu cumva tu te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Și poporul s-ar fi putut apropia de Dumnezeu prin rugăciune, fiindcă deși Dumnezeu vorbea cu Moise pe munte, El era atent și la ce face poporul la poalele muntelui. În versetul 7 din capitolul 32 Dumnezeu îi spune lui Moise „Scoală și pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.” Oare nu putea poporul să aștepte în sunet de cântare de laudă venirea lui Moise. Oare nu se puteau apropia și ei de Dumnezeu? Cu siguranță da. Trebuie să înțelegem că atenția Domnului este la fel de multă cu tine ca și cu alți credincioși. Diferența o face felul în care se apropie fiecare de El. Diferența o face părtășia ta cu El. El te vede, te ascultă și te cunoaște pe nume!

Fiți binecuvântați!

Punerea în practică a poruncilor lui Dumnezeu

Exod 25:40 Vezi să faci după chipul, care ți s-a arătat pe munte.

… Exod 26:30 Cortul să-l faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.

… Exod 27:8 Să fie făcut așa cum ți s-a arătat pe munte.

Dumnezeu este extrem de atent la porunci. El nu îți dă porunci fără să detalieze felul în care să le împlinești. Avem cartea Deuteronom ca să înțelegem încă o dată legea și poruncile și avem cartea Levitic ca să înțelegem sitemul jertfelor. Totuși aceste lucruri apar și în Exodul?! De ce se repetă poruncile? Pentru că Dumnezeu vrea ca poporul evreu să înțeleagă întocmai cum să asculte de El și cum să umble în ascultarea cerută de El.

Dacă nu ști să te rogi, Biblia are o sumedenie de exemple. Dacă nu ști cum să te pocăiești cu adevărat Biblia are o sumedenie de oameni care s-au convertit radical; dacă nu ști să aștepți ajutorul Domnului sau nu ști lucruri privitoare la biserică, Dumnezeu îți arată în detaliu. De asemenea Scriptura îți repetă adeseori felul în care să procedezi în tot felul de circumstanțe ale vieții. Dumnezeu e atent să ne arate cum să ne închinăm Lui.

Tabernacol_cortul_Întâlnirii_mediu Sursa: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tabernacol_cortul_Întâlnirii_mediu.png

Moise e pe munte și acolo probabil a văzut imaginea cortului întâlnirii. Poporul evreu va avea un loc în care se va putea înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele lor, iar acel loc va fi așezat chiar în mijlocul lor. Mă gândesc că Moise și-a închipuit că acea construcție va fi cu totul specială și că va fi greu de înfăptuit, și pentru că în acea imagine erau atât de multe detalii de reținut. Dacă veți citi Exod capitolele 25-30 veți găsi detaliile rostite de Dumnezeu pentru ca Moise să știe cum să înfăptuiască lucrurile ce trebuiau să se regăsească în cortul întâlnirii. Sunt atât de sugestive diminutivele gămălioarele, potirașe, sau detaliile despre haina preotească. Avem un Dumnezeu interesat de implinirea exactă a poruncilor de aceea Dumnezeu repetă de 4 ori: în Exod 25:9, Exod 25:40, Exod 26:30, Exod 27:8 să facă acele lucruri așa cum a văzut pe munte.

Aș putea să remarc ceva: În timpul părtășiei cu Dumnezeu primim îndemnuri despre cum să procedăm într-o anumită circumstanță, dar când plecăm din locul întâlnirii cu Domnul și ne izbim de realitate ne vine greu să facem cum ne-a poruncit. Dumnezeu repetă detaliile pentru că numai repetând împlinirea poruncilor putem fi practicanții poruncilor divine. Voia Domnului este să umblăm în ascultare și părtășie cu El zilnic. Detaliile oferite de Dumnezeu în părtășia cu El fac diferența în cele mai multe decizii și proiecte. Să  nu ne fie frică să punem în practică ceea ce El ne-a poruncit să facem căci El dă și voința și înfăptuirea. Cel mai bun exercițiu ar fi să ne întrebăm: oare cum a spus Domnul să procedez când m-am întâlnit cu El? Cum mi-a poruncit să fac în situația asta?

Ascultarea de Dumnezeu înseamnă atenție la detaliu și dragoste în executarea (trăirea) voii lui Dumnezeu în viețile noastre.

Fiți binecuvântați!

Străinii noștri

Exod 23:9 Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.

În contextul oferirii legii lui Moise, Tatăl ceresc îl informează pe Moise despre felul în care ar trebui evreii să se poarte cu străinii.

Mai întâi observ că Dumnezeu este extrem de imperativ: Să  nu asuprești! Asta înseamnă probabil să ai grijă de cel care a venit la un moment dat în zona ta de confort poate ca să-ți câștige existența, sau pentru a căuta un refugiu sau o casă mai bună decât cea din care a plecat.

Cum ne relaționăm noi față de cei care nu sunt români? Îi tratăm cu asprime? Îi tratăm cu drag?

Mă impresionează puterea de a observa a lui Dumnezeu care continuă să le deslușească evreilor starea pe care o are un străin în mijlocul unui neam pe care nu îl cunoaște spunând știți ce simte străinul. Străinul simte dorul de țară, simte greutatea adaptării, simte disconfortul limbajului și al culturii, poate chiar diferențele religioase și incapacitatea împărtășirii stării lor cuiva.

Știm noi ce simte străinul? Privind la românii ajunși străini în altă parte, plecați pentru a câștiga pâinea cea de toate zilele, duși și împinși de situații disperate cauzate de neajunsurile vieții – poate privind puțin spre ei – am înțelege cât de bine le-a fost lor la început în mijlocul unor popoare pe care nu le-au cunoscut.

Nu știu dacă mă înșel dar observ că nu sunt numeroși românii care ajung să completeze latura superioară a profesiilor din străinătate, ci marea majoritate a lor se duc și acceptă provocarea de a muncii în cele mai teribile condiții. Măcar acolo dacă ar fi tratați cumsecade. Oare știm noi ce simte străinul acolo?Am auzit despre o româncă care îngrijește de o bătrână într-o țară europeană, dar locul în care stă condițiile sunt precare de tot. Sunt multe cazuri ale românilor care ajung să fie robi în străinătate, și chiar dacă adeseori i-am auzit spunând că este mai bine așa decât cu prea puțin/ sau deloc în țară, oftatul lor este o dovadă a dorului de țară și a greutăților pe care le trec de la o zi la alta. A fi străin nu e ușor, căci apar barierele limbii, culturii, bariere legislative, împreună cu multe alte obstacole. Să nu uit să spun că tuturor românilor plecați dar credincioși am observat că (cel puțin dintre aceia pe care îi cunosc) Dumnezeu le poartă de grijă și nu îi abandonează. Chiar dacă rămân doar cu puțin cei care ajung acolo ar trebui să se gândească că Dumenzeul nostru îi vede și îi ajută. Mă gândesc cât de interesat e Dumnezeu de soarta lor că le dedică legi.
Evreii din afara granițelor Israelului au fost aspru persecutați ca străini, și chiar uciși doar pentru că erau evrei (holocaustul). Versetul de mai sus le arată însă evreilor cum să trateze străinul, adică cum ar trebui poporul lui Dumnezeu să se îngrijească de cel care nu face parte din Israel.

Dumnezeu s-a gândit la ei și i-a transmis lui Moise să aibă grijă de ei și să le arate dragoste și suport în mijlocul lor.

Aș vrea azi să vă gândiți la românii de dincolo de țară care sunt străini. Noi nu știm ce simte fiecare dintre ei, dar cu siguranță am vrea să le fie mai bine. Poate aveți printre cunoscuți oameni dragi plecați în străinătate… Rugați-vă pentru ei ca să aibă parte de un tratament bun din partea localnicilor acelor țări. Dacă lui Dumnezeu îi pasă de soarta străinului să ne pese și nouă măcar puțin.

Fiți binecuvântați!

Măreția lui Dumnezeu

Exod 20:20 Moise a zis poporului: Nu vă spăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.

Acest verset m-a pus să meditez astăzi. Hai să înțeleg contextul. Poporul evreu primește vizita lui Dumnezeu pe muntele Sinai. E incredibilă pregătirea de sfințire pentru întâmpinarea lui Dumnezeu. Nimeni nu putea trece granița poalelor muntelui, căci dacă s-ar fi întâmplat asta ar fi murit. Versetul citat mai sus descrie reacția poporului la auzirea glasului lui Dumnezeu. Evreii erau înfricați nu de mesajul transmis cât de vocea lui Dumnezeu ce le inspira frică de Cineva glorios, puternic, ATOTPUTENIC. Cum poate omul să suporte prezența unui astfel de Dumnezeu. Ceea ce îi mira pe evrei cred că a fost modalitatea copleșitoare în care Dumnezeu vorbea. Versetul 18 spune că poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui, care fumega.

Ce înțeleg din scena asta? Că Dumnezeu e măreț, e mult mai mult decât mine. Mai înțeleg că atunci când vorbește Dumnezeu, omul se cutremură pentru că glasul lui Dumnezeu e glasul care m-a chemat la viață și care mă susține. După ce omul își fixează imaginea măreției lui Dumnezeu, în mine ia contur nimicnicia mea și atotmăreția Sa. Evreii au văzut pe Domnul vorbindu-le din ceruri.

De ce îngăduise Domnul scena asta? Versetul 20/b ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri.

Fiți binecuvântați!

Uităm adesea cât de măreț e Dumnezeu și ce mici suntem noi.

Ce presupune să mijloceşti în rugăciune pentru cineva?

Exod 32: 30 “Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru!”

Rugăciunea de mijlocire este tot mai rar practicată. A mijloci înseamnă a sta la mijloc între cineva şi altcineva. La nivel spiritual mijlocirea se referă la actul prin care un credincios alege să preia o problemă a unei alte persoane şi să o aducă înaintea lui Dumnezeu. Altfel spus este ca şi cum ai purta de grijă de soarta sufletului cuiva într-un mod indirect, prin rugăciune.

1. Rugăciunea de mijlocire presupune cunoaşterea planului lui Dumnezeu cu privire la om (Exod 32:14)
Planul lui Dumnezeu cu privire la om a fost descoperit în Isus Cristos: salvarea (mântuirea) de la moartea eternă, chinul în iad alături de Satan a oamenilor necredincioşi şi răi. Salvarea aceasta are în vedere tot globul pământesc. Există texte care arată că Dumnezeu se îndură de toţi oamenii, vrea mântuirea tuturor păcătoşilor şi iartă pe oricine îşi recunoaşte cu adevărat greşelile înaintea Lui.
Moise îi aduce aminte lui Dumnezeu într-o conversaţie extraordinară de planul Său cu privire la poporul Israel, care în lipsa liderului lor s-a dedat la idolatrie făurindu-şi un viţel de aur. Cazul este unic! Dumnezeu cedează insistenţelor lui Moise. De ce? Pentru că Moise îl cunoaşte pe Dumnezeu şi ştie care sunt atributele Sale (bunătate, dreptate, îndurare, etc).
2. Rugăciunea de mijlocire presupune prezentarea mântuirii omului pentru care te rogi (Exod 32:25-29)
Moise le spune copiilor lui Israel că doar “predarea în slujba Domnului” poate readuce mântuirea de la moarte. Binecuvântarea nu vine decât dacă ne predăm Domnului. Moise face apel poporului să se predea Domnului pentru a evita pedeapsa. Ce ar fi să confrunţi persoana pentru care te rogi şi să-i explici că Dumezeu este drept şi nu va lăsa nepedepsit păcatul?
3. Rugăciunea de mijlocire presupune preţuirea vieţii celuilalt  mai mult decât a ta (Exod 32:30-35)
Moise se pune chezaş cu propria lui viaţă pentru a salva poporul. “Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” (v.32). Dumnezeu ia atitudine la cererea lui Moise. Nu-l şterge pe Moise aşa cum el a cerut, ci îşi arată dreptatea explicând că ziua răzbunării nu îi va ocoli pe păcătoşi. Dumnezeu este impresionat de Moise, de felul în care Moise iubeşte poporul, se sacrifică pentru el. Cât de mult trebuie să ţi la cineva ca să te rogi pentru el în felul acesta? Eu cred că mult… totuşi datoria noastră este să mijlocim înaintea Domnului cu tot sufletul în vederea mântuirii celor păcătoşi. Îndurarea lui Dumnezeu este mare aşa că trebuie să luăm act de atributele lui Dumnezeu.  Dumnezeu iubeşte făptura umană creată mai mult decât orice. Şi-a trmis Fiul să o salveze, de aceea acelaşi spirit de jertfă ar trebui să ne caracterizeze şi pe noi în relaţiile noastre cu cei care încă nu îl cunosc de loc pe Dumnezeu şi planul Său de iertare.

Fiţi binecuvântaţi!

Să nu iei în deşert Numele Domnului!

Exod 20:7  “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.”

Iubiţii mei cititori, iată-ne ajunşi la cea de-a treia poruncă. O poruncă care mă face azi să meditez la următoarele aspecte. Odată mă gândesc la ce înseamnă “a nu lua în deşert”? Înseamnă “a nu batjocori” şi are conotaţii atât la nivelul limbii cât şi la nivelul atitudinii noastre faţă de Dumnezeu.  Înjurăturile pot să se încludă aici. Din păcate lumea aceasta este atât de trivială la nivelul limbii încât eu cred că zilnic înaintea lui Dumnezeu se strâng suficiente probe împotriva noastră, probe care certifică pedeapsa în care oamenii cad. Nu-l jigniţi pe Dumnezeu!
Încearcă azi să lauzi numele Domnului. Lauda te va ajuta să eviţi ispita de a negocia cu luarea în deşert a Numelui Domnului.
De fapt noi luăm în deşert Numele Domnului şi atunci când îl nesocotim. Să vă dau un exemplu. Ştii că dacă eşti creştin, trebuie să faci lucrurile moral, ştii că trebuie să vorbeşti adevărul, ştii că trebuie să mergi la biserică, să fii curat în vorbe şi fapte. Ştii toate acestea şi cu toate acestea “nesocoteşti” ceea ce ţi-a spus Dumnezeu prin Scriptură. Şi aşa luăm Numele Domnului în deşert. A-L lua peste picior pe Dumnezeu este echivantul cu a lua peste picior o stâncă. Inevitabil greutatea faptei noastre ne va strivi. N-ai cum continua să trăieşti veşnic dacă aduci un afront Celui care te-a creat ca să-I aduci cinste şi onoare.

Cred că multele rele ce se petrec astăzi pe pământ sunt o consecinţă a răutăţii omului dar mai ales a faptului că fiinţa umană l-a nesocotit pe Dumnezeu.

Soluţia la care meditez? Caută să nu iei în deşert ci caută să onorezi Numele Domnului. Cinsteşte-L prin talantul (darul) cu care te-a înzestrat. Fă lucrul acesta cu viaţa ta şi pedeapsa se va depărta de la tine!. Dumnezeu are un nume pentru orice greutate, nevoie ai avea. Acest lucru este aşa deoarece noi avem nevoie să apelăm la El.

Fiţi binecuvântaţi!

Să nu-ţi faci chip cioplit!

Exod 20:4-6
“Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti…”
Chip cioplit… * toate acele imagini care au întruchiparea unei fiinţe deosebite dacă este făcută cu scopul venerării ei devine un păcat. E vorba de o închinare la un idol. Idolul e ceea ce omul creează pentru a i se închina, a-i sluji. Când Biblia spune că “nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt în ceruri, sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul” înseamnă că nimic din ceea ce cunosc eu ca fapt material să nu-l creez în mod vizibil înaintea ochilor mei cu scopul închinării la acel lucru. Dumnezeu spune astfel că pământul cu tot ceea ce este pe el nu trebuie să fie stăpân peste om, iar omul trebuie să ştie că Dumnezeu este Acela care le-a creat ca omul să le fie stăpân. Deci să nu ne închinăm lucrurilor destinate a fi “unelte” pentru om nu “autorităţi” peste om.

Oameni dragi aici, această a doua poruncă conţine alte câteva: 1. să nu-ţi faci chip cioplit, 2. să nu te închini înaintea lor, să nu le slujeşti.
Exclude din viaţa ta orice chip chiplit. Eu nu sunt pentru icoane! Da prin intermediul imaginii ajung mai uşor să contemplu pe cineva, dar Biblia condamnă închinarea la chipurile cioplite. Ce pot să zic… păziţi-vă credinţa. Am un obiect pe care îl plac; este Biblia mea. Nu am pupat-o niciodată (să nu mă condamne cineva, respect credinţa fiecăruia), şi spun că în ea mereu îl văd pe Dumnezeu în urma lecturilor mele. Nu vreau însă să vând imaginea mea despre Dumnezeu prin imagini cuiva spunându-i că ceea ce zic eu e adevărat. Credinţa vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că credinţa mea nu va creşte dacă ştiu cum arată Isus, ci aflând cine este Isus şi ce a făcut El, ce-mi spune mie să fac astăzi. Multe lucruri se rezumă la cuvântul ascultare.
Cred că rugăciunea pote fi primită şi fără semnul crucii (o înfăţişare a lucrurilor de pe pământ), cred că închinarea este în duh şi adevăr (Ioan 4:24). Cu alte cuvinte nu-mi fac chip cioplit dacă merg pe stradă şi în sinea mea mă rog, rostind în gând adevărata mea stare în faţa lui Dumnezeu. Exact acelaşi lucru îl pot face la biserică (în duh şi adevăr) fără elemente exterioare, fără gesturi, mimici deosebite. E cea mai lungă poruncă… Simte Dumnezeu că oamenii nu vor înţelege pe deplin că numărul 1 în închinare este al Domnului. Dumnezeu nu-şi negociază locul în viaţa noastră. Ştii tu cine te-a creat?, cine a permis să trăieşti?, cine îţi dă în continuare viaţă şi hrană, ştii tu? E Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, este Unicul Dumnezeu. Aceluia să ne plecăm genunchiul.

Duh şi adevăr… Onest cu interiorul tău, onest cu gura ta, mereu la lumină cu gândurile tale şi în mod deschis venind înaintea lui Dumnezeu. Închinarea este recunoaşterea stăpânului. Este Isus acela?  Isus Cristos este model de care trebuie să ne agăţăm.
Fiţi binecuvântaţi!