Cum îți vei ținea curată cărarea?

Ps. 119:9 „Cum își va ținea tânărul curată cărarea? – Îndreptându-se după Cuvântul Tău.

Cea mai fascinantă întrebare a tinerilor este legată de cum se întâmplă ceva. La școală copiii sunt interesați de aflarea răspunsurilor la cât mai multe întrebări. Profesorul oferă de cele mai multe ori explicațiile lămuritoare care îl fac pe copil să asimileze un adevăr din gura profesorului.

1. Se poate ține cărarea curată?

„Da” – cu condiția să te îndrepți după Cuvântul Domnului. Psalmistul răspunde la cea mai chinuitoare întrebare a tinerilor: Cum își va ținea tânărul curată cărarea? Întrebarea presupune că tinerii sunt mereu asaltați de mizerii. Mizeriile sunt atât de multe încât întrebarea psalmistului capătă conotații limită?: Cum? Se poate ca un tânăr să își păstreze curată cărarea? Un răspuns scurt: Da se poate – Îndreptându-se după Cuvântul Domnului.

Mai întâi să subliniez o realitate: tinerii sunt cei mai asaltați subiecți ai diavolului. Dacă o cărare este pătată de la început urmele mizeriei în care a călcat omul de tânăr vor păta traseul întregii sale vieți. Diavolul știe că dacă corupe un om de tânăr are șansa coruperii sale mai ușor și mai târziu în viață. O persoană care însă reușește să-și țină curarea cărată de mic va fi mai greu de doborât, fiindcă în perioada tinereții acesta își pune bazele principiilor sale de viață.

2. Se poate curăța o cărare murdărită în tinerețe?

Răspunsul este „da” – cu condiția ca tânărul să se îndrepte după Cuvântul Domnului. În Scriptură cel mai greu pas pare a fi cel al credinței și pocăinței. Pocăința implică recunoașterea păcatului, regretul faptelor săvârșite, repararea faptei. Cine își mărturisește păcatele, spune Scriptura – El (Dumnezeu) este credincios și drept ca să ierte păcatele. Așadar Cuvântul îndeamnă la o relație apropiată cu Dumnezeu. Permite-mi să spun și că tinerii trebuie să fie preocupați nu de tentațiile de dincolo de cărarea curată ci trebuie să fie acaparați cu toată inima de umblarea cu Dumnezeu. (Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale, versetul 10). Iubește Cuvântul, iubește-i poruncile și vei fi păzit de păcat.

3. Se poate umbla bine pe cărarea vieții în tinerețe?
„Da” – cu condiția să știi să-ți îndrepți pașii mereu după Cuvântul Domnului. Drumurile bune ale tinereții suferă cele mai multe intersecții periculoase. Un drum greșit luat în tinerețe, aproape sigur, se va sfârși rău la bătrănețe. Cum să umbli bine? Păstrează mereu Cuvântul aproape. Zilnic lasă-L să pătrundă înlăuntrul Tău (Ps 119: 11 „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”), să fie îndrumătorul Tău. N-ai cum cunoaște căile bune decât după ce cunoști tot Cuvântul lui Dumnezeu. Când îl vei ști tot, vei avea panorama drumurilor care duc la viață veșnică.

Tinere, Domnul să te ajute să umbli numai pe cărarea curată a Domnului!

Advertisements

Incotro?

Ps. 109:4 „… dar eu alerg la rugăciune.”

Cel mai greu sport pentru unii creștini nu este șahul, fotbalul, lucrul la serviciu, mișcarea zilnică în beneficiul supraviețuirii trupești, ci este rugăciunea. David ne spune că în timpul celor mai mari prigoane din viața sa a fost salvat fiindcă alerga la rugăciune. Dezorientarea apare când nu știi unde să mergi, la cine să apelezi când ai probleme acute de rezolvat. Soluția de azi: aleargă mai întâi de toate la rugăciune…

Iosua la un moment dat spune la sfârșitul vieții sale: Eu și casa mea vom sluji Domnului. David la sfârșitul vieții spune: „eu voi alerga la rugăciune”. Tu unde vrei alergi cu necazul tău?

Citiți tot psalmul 109 și observați ce altceva mai face David când este la strâmtorare.

Fiți Binecuvântați!

Sacul de jale

Ps 30:11 „Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-ți cânte și să nu stea mută.”

Când ai o problemă, un necaz sau vreo grijă ce n-o poți împărtăși ușor cuiva înseamnă că tragi după tine un sac de jale. Jalea este plânsul, depresia, suferința pe care o trăiești zilnic și de care nu mai știi cum să scapi. Problema este că această stare acumulându-se umple „saci” de jale, îngrijorările devenind obsedante, ba chiar apăsătoare și chinuitoare. Haideți să vedem cum a realizat David, un personaj al Vechiului Testament problema abandonării sacului de jale. David scrie psalmul 30 când ajunge la sfârșitul mandatului de rege. E un moment în care îți pregătește meditativ retragerea de la tron, observând ce a făcut Dumnezeu în viața sa.
Acesta observă pe rând că Dumnezeu a lucrat:

1. Izbăvire din mâna vrăjmașilor (v.1)

2. Izbăvire din boală (v.2)

3. Izbăvire din păcat (v.3)

Apoi David realizează ce fel de Dumnezeu are:

1. Dumnezeu: mânios pentru o clipă și îndurător toată viața (v.5)

2. Dumnezeu: binevoitor (v.7)

3. Un Dumnezeu milos/prietenos (v. 11-12)

David a observat că toate necazurile sale, asemănătoare unor saci de jale, au fost preluate de Dumnezeu care i-a schimbat starea rea într-una bună. Ideea din spatele acestui psalm este să fii gata să îl lauzi pe Domnul pentru tot ce face și pentru tot ce a făcut deja în viața ta. David a fost încărcat de poveri , dar mereu s-a rugat și a cerut Domnului ajutor. Uitați-vă la David ce strigă el în versetul 10: „…Doamne ajută-mă!” Dumnezeu vrea să te ajute numai să vrei asta! Dumnezeu nu-și lasă credincioșii abandonați. El e alături de ei, El e alături de tine! Uită-te la ce a făcut Dumnezeu în viața ta și la ce fel de Dumnezeu ai!

Una dintre cântările frumoase cu care am crescut spune: Dă-i povara ta lui Isus/ El o va purta… Fă și tu asta azi, dacă inima ta este împovărată!

Fiți binecuvântați

Rugăciunea biruie sfaturile rele

2 Samuel 17:14 Absalom și toți oamenii lui Israel au zis: Sfatul lui Hușai, Architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel. Dar Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
Cum? Dumnezeu nimicește ceva bun? Nu, niciodată. Ceea ce se întâmplă în acest verset m-a pus pe gânduri oricum.  Hai să conturăm împrejurările.
1. Rugăciunea biruie sfatul!
Când David fuge de Absalom, urcând dealul măslinilor acesta s-a rugat „ Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!” Hușai este răspunsul la rugăciunea lui David care se întoarce la Ierusalim și devine alături de Ahitofel sfătuitorul lui Absalom. Dumnezeu pune în inima lui David sfaturile pentru Hușai. David îl trimite pe Hușai în slujba lui Absalom, iar Dumnezeu a fost Cel care a lucrat mai departe.
Rugăciunea lui David are conotații enorme: Dumnezeu a ținut cont de rugăciunea lui David. De fapt a privit către curăția de inimă a lui David și a îngăduit ca Hușai să nimicească sfatul „bun” al lui Ahitofel.

2. Sfaturile bune au consecințe bune!
Acum trebuie să înțeleg că nici unul dintre sfaturi nu erau „bune”. Absalom, uneltise o răscoală și așa a adus de partea lui pe Israel. În acest timp David a fugit din fața lui Absalom. Acum, sfatul lui Ahitofel era de a merge și de a-l lua prin surprindere pe David, noaptea. Sfatul său, este zădărnicit de Hușai care auzind sfatul lui Ahitofel trimite vești lui David ca acesta să nu stea noaptea „în câmpiile pustiei” ca să nu-l prindă Ahitofel. În același timp vine cu un sfat „mai bun” anume ca Absalom să mergă el însuși înaintea întregului Israel să îl caute pe David. Consecința sfatului lui Hușai era că în tot acest timp David va fi informat și va lua măsuri de precauție! Hușai cunoaște efectul sfaturilor și lucrează în apărarea dreptății.

3. Nu da sfaturi ca să distrugi pe cineva!

Absalom decide să asculte sfatul lui Hușai fiindcă a fost considerat de oameni „mai bun” dar mai ales pentru că Domnul deja hotărâse ce avea să facă cu Absalom și răutatea sa.
Cu toate că menirea lui Ahitofel era să dea cele mai bune sfaturi, și sfatul său „ avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu”, lucrurile i-au o turnură decisivă în momentul în care sfaturile lui Ahitofel vin împotriva Unsului lui Dumnezeu. Astfel, Ahitofel nu a avut capacitatea să discearnă cui oferă sfaturi, cu ce scop și dacă sfaturile lui sunt inspirate de la Dumnezeu. Oamenii îl priveau pe Ahitofel cu respect, probabil pentru că avea cunoștință de legea Domnului și dădea sfaturi bune pentru că îl slujea pe Dumnezeu. Din momentul în care Ahitofel trece de partea lui Absalom, își ratează chemarea. El trebuia să fie sfetnicul lui David, dar spiritul său strategic și-l pune în slujba distrugerii lui David. Nu da sfaturi în detrimentul unui om. Dumnezeu, nu îngăduie ca cel neprihănit să pățească ceva. Dumnezeu îți ia apărarea atunci când ești atacat, cu condiția să ai inima aproape de Domnul. David știe ce impact au cuvintele lui Ahitofel, știe că este priceput, de aceea se roagă ca sfaturile sale să fie nimicite de Dumnezeu. David nu mai are la cine merge decât la Dumnezeu… dar merge acolo unde trebuie, drept consecință „Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel…”.   Sfatul lui Ahitofel se întoarce împotriva sa și ajunge să moară într-un mod urât, așa cum mor de obicei doar cei care au făcut o mare mișelie (2 Samuel 17:23).
Încurajarea pe care o avem este că indiferent ce fac ceilalți, ce sfaturi pun la cale împotriva noastră, Dumnezeu ne protejează oridecâteori strigăm către El și ne face părtășii unei victorii în care nu suntem nevoiți nici mpcar să luptăm.

Atenție la sfaturi! Fiți binecuvântați!

Glasul Domnului

Ps 29:4 „Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreț.”
Dimineață meditam împreună cu câțiva prieteni dragi la psalmul 29… Realizăm că stăm în fața unui psalm de onorare a puterii divine… dar variantele curg…

1. Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace.
Știți după ce întreg psalmul „tună și fulgeră” când I se aude glasul, psalmistul spune că El binecuvintează pe poporul Lui cu pace. De ce? Cred că e vorba de acel glas protector de Dumnezeu ce mișcă lucrurile cu răsunet. Când vezi asta oamenii ar trebui să capete frică de El. Așa pot observa cine este El, ce poate El face… . În Geneza se spune că la cuvântul Lui s-au făcut toate.  Și totuși cheia versetului e mai sus …„și Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie.”. Vreau să meditez la asta: dacă Dumnezeu e pe tron,  El e Stăpân în viața mea, deci: F. stai liniștit lucrurile sunt în grija Domnului!

2. Dumnezeu e Tatăl meu
După o serie de discuții despre „fiii lui Dumnezeu” (versetul 1) cădem de acord că această expresie ne are și pe noi cei răscumpărați în vizor. El e Tatăl meu. El e împărat peste mine dar e și Tată. Deja relația mea cu El e și mai intimă. Mai întâi îi sunt slujitor apoi fiu. Minunat! Dumnezeu îmi dă harul să fiu fiul Său.

3. Dumnezeul se face auzit
Dumnezeu are un glas puternic și măreț (v4).  Psalmistul spune că e pe apele mari, se poate auzi în cer (tunetul), în urletul cerboaicelor, în cutremur. Glasul Domnului e și glas de Tată e și glas de Rege! E frumos să privesc așa. Ne gândim apoi la amploarea fiecărui sunet dintre cele menționate… . Eu astăzi am ascultat apa râului… e glasul Domnului și acolo, e un glas minunat. E glas de susur dulce! Râul se mișca și nu pot să nu îmi amintesc de versetrul care spune că „în El avem ființa, viața și mișcarea” deci, totul se mișcă datorită Lui. Am putea spune că datorită glasului Său. Te simți cumva și tu acum în siguranță acum? … ai pacea?

Fii binecuvântat!

Ce-mi dai să te ajut?

Psalmul 50:13-17 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri, și împlinește-ți juruințele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Dumnezeul zice însă celui rău: „Ce tot înșiri tu legile Mele, și ai în gură legământul Meu, când tu urășți mustrările, și arunci cuvintele Mele înapoia ta?”

Mereu după ce citesc un text biblic mă întreb dacă am înțeles. Uneori îmi răspund cu mai mult decât „am înțeles” și spun „aveam nevoie de așa ceva”. Alteori parcă citesc grăbit și tot textul este încâlcit, fără sens. De fapt atitudinea mea față de text se schimbă. Problema nu este cu Biblia atunci când nu auzi glasul ei, ci este la noi. Nu știm să apreciem valoarea Cuvântului.

Ce fac cei răi? Răspuns: înșiră legile Domnului, de parcă le știu bine, dar urăsc să fie mustrați și aruncă cuvintele ce vin din partea Domnului înapoia sa, în semn de dispreț. Când mă gândesc cât de puțină atenție depun eu în managementul citirii Scripturii mă îngrozesc. Și totuși am nevoie de butonul „Ajutor” apăsat de așa multe ori în rugăciuni arzătoare către cer… De ce s-ar deranja Domnul dacă eu nu o fac ca răspuns la atâtea binecuvântări?

Dar tu ce faci?

Este pentru tine relația cu Domnul doar un 112 spiritual? Doamne am nevoie urgentă (Psalmul 50:15) de Tine… pe urmă… NIMIC! Promisiunea lui Dumnezeu este că ne izbăvește, dar uităm a doua parte a versetului : tu Mă vei proslăvi. Aduci tu Domnului slavă pentru ce face în viața ta?

Răspunde răspunsurilor Scripturii cu o relație de aprofundare continuă a Cuvântului în viața ta! Dumnezeu să ne ajute să Îl chemăm dar să și Îl proslăvim pentru soluțiile salvatoare pe care le aduce vieților noastre prin Cuvânt.

Fiți binecuvântați!

Cum să fii mărturie acasă?

Psalmul 101:2 ”Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale neprihănită. Când vei veni la mine? Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.”

Cât de mult contează spiritualitatea ta acasă? Nimeni nu te cunoaște mai bine din punct de vedere uman ca și cei din casa ta. Dacă se uită la tine pot ei să spună că ești așa cum trebuie? David cântă în versuri această dorință. Doamne voi umbla cu inima fără prihană. Interesant că adeseori „în mijlocul casei tale” acolo unde ești cel mai bine cunoscut trebuie să fii atent la mărturie. Mărturia nu ține cont de împrejurarea în care trăiești: tu trebuie să fii lumină la Cristos! Să nu uiți că ești pe o cale neprihănită iar purtarea ta este observată din exteriorul acestei căi. Oamenii se uită la tine să vadă cum umbli, cei din casa ta se uită la tine să vadă cum te comporți. Felul în care umbli zilnic poate aprinde dorința celor care sunt lângă tine să fie pe aceeași cale cu tine sau nu. Deci să avem grijă la umblarea și purtarea noastră în mijlocul casei unde trăim.
Fiți binecuvântați!