Deciziile pripite duc la consecințe teribile

Exod 32:1 Poporul, văzând că Moise zăbovește să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, și i-a zis: Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.

Ne aflăm într-unul dintre cele mai frumoase pasaje ale exodului. Moise este pe muntele Sinai unde stă de vorbă cu Dumnezeu și unde primește Legea. În tot acest timp poporul stă la poalele muntelui și îl așteaptă pe Moise. Nu știm exact cât a stat pe munte căci abia când Moise primește a doua oară tablele legii știm că a stat 40 de zile și 40 de nopți în prezența lui Dumnezeu, dar cert este că și de data aceasta a stat multe zile.

Ce face poporul:

– își pierde răbdarea extrem de rapid: zăbovește – deci nu o să mai vină să ne conducă nici el și nici Dumnezeul lui;

– se orientează greșit destul de rapid: Aaron este preot – deci el este în măsură să facă un alt dumnezeu care să meargă înaintea lor;

– trage concluzii pripite: omul acela  – nu știm ce s-a făcut (de fapt îi înglijorează situația lor nu a lui Moise).

Ce învăț din scena aceasta și la ce vă invit să meditați: în primul rând să ne exersăm răbdarea și credința în Dumnezeu; nu era numai Dumnezeul lui Moise ci era și Dumnezeul lor; evreii n-au înțeles asta căci deja se gândeau să facă un alt dumnezeu pentru ei;

Aaron cedează presiunii poporului care îl înconjoară și îi cer un dumnezeu nou. Cred că trebuie să vedem cât de repede am renunța noi la Dumnezeu? Nu mai vine Moise, deci și Dumnezeu a murit. CE? Asta arată gestul poporului și se întâmplă deoarece tot ce au primit de la Dumnezeu au primit prin Moise. Prin Moise au primit scăparea din Egipt și prin el au primit hrană și apă în pustie, dar acum s-a prăpădit. Poporul evreu  se duce la Aaron. Observați unde merg ei? la un alt om… Nu este puțin interesant că dacă Moise nu este de găsit, soluția lor a fost să caute un un alt om dar cu un alt dumnezeu? De ce Aaron nu le-a deschis ochii să le spună că Dumnezeul de care au nevoie este cu ei?

În situații limită nu schimba Dumnezeul, vezi dacă nu cumva tu te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Și poporul s-ar fi putut apropia de Dumnezeu prin rugăciune, fiindcă deși Dumnezeu vorbea cu Moise pe munte, El era atent și la ce face poporul la poalele muntelui. În versetul 7 din capitolul 32 Dumnezeu îi spune lui Moise „Scoală și pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.” Oare nu putea poporul să aștepte în sunet de cântare de laudă venirea lui Moise. Oare nu se puteau apropia și ei de Dumnezeu? Cu siguranță da. Trebuie să înțelegem că atenția Domnului este la fel de multă cu tine ca și cu alți credincioși. Diferența o face felul în care se apropie fiecare de El. Diferența o face părtășia ta cu El. El te vede, te ascultă și te cunoaște pe nume!

Fiți binecuvântați!

Punerea în practică a poruncilor lui Dumnezeu

Exod 25:40 Vezi să faci după chipul, care ți s-a arătat pe munte.

… Exod 26:30 Cortul să-l faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.

… Exod 27:8 Să fie făcut așa cum ți s-a arătat pe munte.

Dumnezeu este extrem de atent la porunci. El nu îți dă porunci fără să detalieze felul în care să le împlinești. Avem cartea Deuteronom ca să înțelegem încă o dată legea și poruncile și avem cartea Levitic ca să înțelegem sitemul jertfelor. Totuși aceste lucruri apar și în Exodul?! De ce se repetă poruncile? Pentru că Dumnezeu vrea ca poporul evreu să înțeleagă întocmai cum să asculte de El și cum să umble în ascultarea cerută de El.

Dacă nu ști să te rogi, Biblia are o sumedenie de exemple. Dacă nu ști cum să te pocăiești cu adevărat Biblia are o sumedenie de oameni care s-au convertit radical; dacă nu ști să aștepți ajutorul Domnului sau nu ști lucruri privitoare la biserică, Dumnezeu îți arată în detaliu. De asemenea Scriptura îți repetă adeseori felul în care să procedezi în tot felul de circumstanțe ale vieții. Dumnezeu e atent să ne arate cum să ne închinăm Lui.

Tabernacol_cortul_Întâlnirii_mediu Sursa: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tabernacol_cortul_Întâlnirii_mediu.png

Moise e pe munte și acolo probabil a văzut imaginea cortului întâlnirii. Poporul evreu va avea un loc în care se va putea înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele lor, iar acel loc va fi așezat chiar în mijlocul lor. Mă gândesc că Moise și-a închipuit că acea construcție va fi cu totul specială și că va fi greu de înfăptuit, și pentru că în acea imagine erau atât de multe detalii de reținut. Dacă veți citi Exod capitolele 25-30 veți găsi detaliile rostite de Dumnezeu pentru ca Moise să știe cum să înfăptuiască lucrurile ce trebuiau să se regăsească în cortul întâlnirii. Sunt atât de sugestive diminutivele gămălioarele, potirașe, sau detaliile despre haina preotească. Avem un Dumnezeu interesat de implinirea exactă a poruncilor de aceea Dumnezeu repetă de 4 ori: în Exod 25:9, Exod 25:40, Exod 26:30, Exod 27:8 să facă acele lucruri așa cum a văzut pe munte.

Aș putea să remarc ceva: În timpul părtășiei cu Dumnezeu primim îndemnuri despre cum să procedăm într-o anumită circumstanță, dar când plecăm din locul întâlnirii cu Domnul și ne izbim de realitate ne vine greu să facem cum ne-a poruncit. Dumnezeu repetă detaliile pentru că numai repetând împlinirea poruncilor putem fi practicanții poruncilor divine. Voia Domnului este să umblăm în ascultare și părtășie cu El zilnic. Detaliile oferite de Dumnezeu în părtășia cu El fac diferența în cele mai multe decizii și proiecte. Să  nu ne fie frică să punem în practică ceea ce El ne-a poruncit să facem căci El dă și voința și înfăptuirea. Cel mai bun exercițiu ar fi să ne întrebăm: oare cum a spus Domnul să procedez când m-am întâlnit cu El? Cum mi-a poruncit să fac în situația asta?

Ascultarea de Dumnezeu înseamnă atenție la detaliu și dragoste în executarea (trăirea) voii lui Dumnezeu în viețile noastre.

Fiți binecuvântați!

Străinii noștri

Exod 23:9 Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.

În contextul oferirii legii lui Moise, Tatăl ceresc îl informează pe Moise despre felul în care ar trebui evreii să se poarte cu străinii.

Mai întâi observ că Dumnezeu este extrem de imperativ: Să  nu asuprești! Asta înseamnă probabil să ai grijă de cel care a venit la un moment dat în zona ta de confort poate ca să-ți câștige existența, sau pentru a căuta un refugiu sau o casă mai bună decât cea din care a plecat.

Cum ne relaționăm noi față de cei care nu sunt români? Îi tratăm cu asprime? Îi tratăm cu drag?

Mă impresionează puterea de a observa a lui Dumnezeu care continuă să le deslușească evreilor starea pe care o are un străin în mijlocul unui neam pe care nu îl cunoaște spunând știți ce simte străinul. Străinul simte dorul de țară, simte greutatea adaptării, simte disconfortul limbajului și al culturii, poate chiar diferențele religioase și incapacitatea împărtășirii stării lor cuiva.

Știm noi ce simte străinul? Privind la românii ajunși străini în altă parte, plecați pentru a câștiga pâinea cea de toate zilele, duși și împinși de situații disperate cauzate de neajunsurile vieții – poate privind puțin spre ei – am înțelege cât de bine le-a fost lor la început în mijlocul unor popoare pe care nu le-au cunoscut.

Nu știu dacă mă înșel dar observ că nu sunt numeroși românii care ajung să completeze latura superioară a profesiilor din străinătate, ci marea majoritate a lor se duc și acceptă provocarea de a muncii în cele mai teribile condiții. Măcar acolo dacă ar fi tratați cumsecade. Oare știm noi ce simte străinul acolo?Am auzit despre o româncă care îngrijește de o bătrână într-o țară europeană, dar locul în care stă condițiile sunt precare de tot. Sunt multe cazuri ale românilor care ajung să fie robi în străinătate, și chiar dacă adeseori i-am auzit spunând că este mai bine așa decât cu prea puțin/ sau deloc în țară, oftatul lor este o dovadă a dorului de țară și a greutăților pe care le trec de la o zi la alta. A fi străin nu e ușor, căci apar barierele limbii, culturii, bariere legislative, împreună cu multe alte obstacole. Să nu uit să spun că tuturor românilor plecați dar credincioși am observat că (cel puțin dintre aceia pe care îi cunosc) Dumnezeu le poartă de grijă și nu îi abandonează. Chiar dacă rămân doar cu puțin cei care ajung acolo ar trebui să se gândească că Dumenzeul nostru îi vede și îi ajută. Mă gândesc cât de interesat e Dumnezeu de soarta lor că le dedică legi.
Evreii din afara granițelor Israelului au fost aspru persecutați ca străini, și chiar uciși doar pentru că erau evrei (holocaustul). Versetul de mai sus le arată însă evreilor cum să trateze străinul, adică cum ar trebui poporul lui Dumnezeu să se îngrijească de cel care nu face parte din Israel.

Dumnezeu s-a gândit la ei și i-a transmis lui Moise să aibă grijă de ei și să le arate dragoste și suport în mijlocul lor.

Aș vrea azi să vă gândiți la românii de dincolo de țară care sunt străini. Noi nu știm ce simte fiecare dintre ei, dar cu siguranță am vrea să le fie mai bine. Poate aveți printre cunoscuți oameni dragi plecați în străinătate… Rugați-vă pentru ei ca să aibă parte de un tratament bun din partea localnicilor acelor țări. Dacă lui Dumnezeu îi pasă de soarta străinului să ne pese și nouă măcar puțin.

Fiți binecuvântați!

Măreția lui Dumnezeu

Exod 20:20 Moise a zis poporului: Nu vă spăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.

Acest verset m-a pus să meditez astăzi. Hai să înțeleg contextul. Poporul evreu primește vizita lui Dumnezeu pe muntele Sinai. E incredibilă pregătirea de sfințire pentru întâmpinarea lui Dumnezeu. Nimeni nu putea trece granița poalelor muntelui, căci dacă s-ar fi întâmplat asta ar fi murit. Versetul citat mai sus descrie reacția poporului la auzirea glasului lui Dumnezeu. Evreii erau înfricați nu de mesajul transmis cât de vocea lui Dumnezeu ce le inspira frică de Cineva glorios, puternic, ATOTPUTENIC. Cum poate omul să suporte prezența unui astfel de Dumnezeu. Ceea ce îi mira pe evrei cred că a fost modalitatea copleșitoare în care Dumnezeu vorbea. Versetul 18 spune că poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui, care fumega.

Ce înțeleg din scena asta? Că Dumnezeu e măreț, e mult mai mult decât mine. Mai înțeleg că atunci când vorbește Dumnezeu, omul se cutremură pentru că glasul lui Dumnezeu e glasul care m-a chemat la viață și care mă susține. După ce omul își fixează imaginea măreției lui Dumnezeu, în mine ia contur nimicnicia mea și atotmăreția Sa. Evreii au văzut pe Domnul vorbindu-le din ceruri.

De ce îngăduise Domnul scena asta? Versetul 20/b ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri.

Fiți binecuvântați!

Uităm adesea cât de măreț e Dumnezeu și ce mici suntem noi.

De ce e important ce gândești?

Ps 2:1 “Pentru ce se întărâtă neamurile, și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșerte?”

Noi suntem dotați cu cap ca să îl folosim într-o ecuație intelectuală benefică sufletului (în primul rând). Când Dumnezeu se uită la noi, El vede că în general neamurile sau popoarele lumii cugetă lucruri deșerte. Dar același Dumnezeu privește și în mod individual la fiecare în parte. Acum te întreb, când se uită Dumnezeu la tine, ce vede în gândurile tale? Deșertăciune? Plăceri? Proiecte ce urmăresc bunăstarea materială? Planuri de viitor fără El sau cu El, pentru El, despre El?

Chiar dacă popoarele cugetă lucruri deșarte nu ai vrea ca atunci când se uită Dumnezeu la tine să spună ce a spus odată și despre Iov: “om neprihănit și curat la suflet, om care se abătea de la rău.”

Dumnezeu are o privire de ansamblu, dar și o privire în detaliu. Poate că în exterior totul e ok, oamenii nu pot să-ți spună nimic în defavoarea imaginii tale. Dumnezeu este însă un Dumnezeu măreț care guvernează Universul și în același timp nu uită să vadă dacă e în regulă și cea mai mică idee a minții tale. În fața unui asemenea Dumnezeu nu ne putem ascunde. El știe ce gândim, ce medităm. Cugetă lucruri valoroase și pune fitru minții având grijă la ochi, la pași, la atingeri, la limbă. Cugetă lucruri mărețe care să îți afecteze benefic sufletul.

Iată câteva dintre ele:

– cugetă cum poți să cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu;

– cugetă cum poți fii plăcut Domnului în anturajele în care te învârți;

– cugetă cum poți să renunți la obiceiuri nesănătoase;

– cugetă cum poți să împlinești Scriptura și să fii exemplu de urmat;

– trece-ți prin filtrul minții evenimentele de zi cu zi și vezi-le prin lumina Scripturii.

Pentru că fiecare lucru gândit conduce la o faptă, trebuie să avem grijă ce lăsăm să se strecoare în malaxorul enorm al minții și gândurilor noastre.

Fiți binecuvântați!

Peniel – fața lui Dumnezeu

Geneza 32:30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); “căci” a zis el “am văzut pe Dumnezeu față în față și totuș am scăpat cu viață.”

Nu pot să trec cu vederea faptul că un om a văzut pe Dumnezeu și a scăpat cu viață. Biblia spune adeseori că îl vom vedea și noi în față însă doar în ziua de apoi. Iacov l-a văzut în timpul vieții pământești și cred că această experiență l-a întărit enorm în credința și umblarea sa.

Întâmplarea mă face să realizez că Dumnezeu cedează unui om datorită insistenței și curajului său. Iacov îi spune în versetul 26 “Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta”. Ce vrei tu de la Domnul? Iacov a vrut binecuvântarea. Nu te lupta cu El fără să îți dorești binecuvântarea Sa. Întâlnirea cu Dumnezeu îi schimbă numele lui Iacov (Înșelătorul) în Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), dar textul continuă și spune “fiindcă a luptat cu Dumnezeu și a fost biruitor”. Biruința survenită ca urmare a insistenței și foamei după binecuvântare i-a fost răsplătită cu privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu în față. Imaginați-vă scena!

Cred că atunci când îl vom vedea în față va fi cea mai frumoasă experiență pe care o vom putea trăi vreodată. Iacov nu a vrut să uite locul în care s-a întâlnit cu Dumnezeu de aceea a lăsat mărturia întâlnirii să poarte un nume: Peniel. Mă gândesc că oridecâteori a trecut Iacov pe acolo tânjea să revadă fața lui Dumnezeu. Chiar dacă el nu a mai văzut-o, numele Peniel îi readucea aminte de realitatea trăirii sale. Ochii lui l-au văzut.

Va veni o zi când și noi îl vom vedea față în față și nu vom muri. Va fi ziua când toți cei răscumpărați se vom înălța la cer în ziua de pe urmă. Invitația versetului e să mă pregătesc pentru ziua aceea.

Fiți binecuvântați!

Cum să locuiești liniștit acolo unde ești?

Geneza 21:33-34 Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba; și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veșnic. Avraam a locuit multă vreme ca străin în țara Filistenilor.

Avraam a fost unul dintre acei credincioși ai istoriei care și-a schimbat des domiciliul. Haranul a fost casa lui la început. Acolo tatăl său, Terah, moare după o lungă bătrânețe. În Geneza 12 vedem cum Avraam primește chemarea de a ieși din țara lui și se așează ”în țara pe care i-o arată Domnul” (Canaan). În Geneza 12:6 vedem că Avraam a străbătut țara pănă la locul numit Sihem, până la stejarul lui More, loc unde i se arată Domnul și îi promite că țara aceea i-o va da lui (a doua lui casă).

Ceea ce face Avraam în consecință este de reținut: Avram a zidit acolo un altar Domnului, care I se arătase. Dar acest lucru n-ar avea așa mare însemnătate dacă Scriptura nu ne-ar arăta că Avraam a făcut același lucru la Betel și în toate locurile în care și-a așezat temporar casa.

Faptul că Avraam peste tot unde merge cheamă Numele Domnului și zidește un altar în cinstea lui Dumnezeu este un lucru extraordinar. Aceasta îmi arată că indiferent cât de neconfortabilă ar părea zona în care se afla Avraam, acesta s-a asigurat că din locul acela poate să comunice cu Dumnezeu și că nu-i lipsește prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să sfințească locul în care te afli.

Textul citat în Geneza 21:33-34 îmi arată același scenariu pe care Avraam îl avea deja format din tinerețea umblării cu Dumenzeu. În țara filistenilor, unde a locuit “multă vreme” Avraam a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veșnic.

Poate că nu întotdeuna ne aflăm acolo unde am dori, în zona de confort, într-un spațiu mai apropiat, dar indiferent unde te trimite Dumnezeu să locuiești, ca să poți duce o viață binecuvântată cheamă-L pe Dumnezeu să fie acolo, să ți se arate. Cheamă-L pe Dumenzeu să sfințească locul casa, orașul de unde strigi către El. Cheamă-L pe Dumnezeu să te sfințească. Înalță altare de rugăciune, marchează zona în care ești prin chemarea Numelui lui Dumnezeu. Vorba din popor este că omul sfințește locul, ceea ce poate fi adevărat fiindcă sfințenia unei persoane este în sine un semnal al prezenței lui Dumnezeu, deci Dumnezeu prin oameni sfinți poate sfinți un loc. Acolo unde este Dumnezeu putem trăi liniștiți, acolo unde chemi și auzi Numele Lui poți să închizi ochii fiindcă este cu tine.

Fiți binecuvântați!