De ce să citeşti Biblia?

In ultimii ani am citit Biblia după diverse ghiduri. Remarc în viaţa mea o schimbare benefică în sensul că acest obicei mi-a oferit unul dintre cele mai captivante momente ale zilei. Biblia, citită în ordine cronologică, în ordinea cărţilor ei, în orice altă ordine m-a ajutat să înţeleg că cititul Bibliei trebuie să fie o disciplină, un mod de viaţă.

Nu ştiu sigur dacă am dreptate, dar am înţeles că psalmul 119 are la bază alfabetul ebraic. Familiile evreilor îşi educau copiii prin cuvintele acestui psalm plin de expresii ce fac referire la valoarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Ps. 119: 9 Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
Ps. 119:11 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Ps. 119:105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
Ps. 119:165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.
Ps. 119:173 Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.

Dacă ar fi să rezum psalmul 119 într-o expresie aceea ar putea fi “Îndrumătorul credinţei” sau “Constituţia credinciosului”. N-aş avea cum trăi credincios Domnului fără respectarea Scripturii. Expunându-mă mereu Bibliei experienţa relecturii pare o continuă aprofundare şi redescoperire a adevărurilor lui Dumnezeu. Şi când adevărul lui Dumnezeu ne stăpâneşte, ne umple atunci Cuvântul Său are ecou, are efect în viaţa noastră. Ne transformă în oamenii doriţi de El. E bizar însă citind cu credinţa că aşa s-au întâmplat lucrurile cred tot mai mult în Dumnezeu. Aş vrea ca toţi cei care citiţi aceste rânduri, să luaţi Scriptura şi să vă faceţi o ţintă din citirea ei anuală. Fie că am fost în necaz, fie bolnav, fie singur, fie neajutorat, fie descurajat, Biblia mi-a fost aproape încurajându-mă, spunându-mi ce să fac. Mie ştiu că mi-a schimbat viaţa şi am credinţa că ţi-o va schimba şi ţie şi tuturor celor care o vor considera adevărată. Crede în ea şi te va arunca în cea mai frumoasă aventură a vieţii: nemurirea.
Cuvântul citit al Bibliei are puterea să te ajute, are puterea să te facă să crezi în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor al tău. Mesajul Bibliei spune că Dumnezeu ne-a trimis în lume pe Fiul Său, ca să moară în locul nostru, să plătească astfel vina greşelilor noastre faţă de El. Cum pot ajunge eu salvat de frica morţii şi a sfârşitului? Crezând în acest mesaj al Bibliei: Cristos a murit pentru tine, Isus Cristos a murit în locul tău. Acest adevăr odată cunoscut te conduce la mărturisirea păcatelor, adică  toate acele nereguli din viaţa ta. Punele pe toate într-un dialog în care te adresezi Domnului Isus Cristos cerându-i iertarea pentru toate greşelile făcute. Iertarea e efectul eliberării produse ca urmare a mărturisirii reale a păcatelor. E uşurarea după boala păcatului. Toate le găseşti în Biblie…. Fă-ţi timp anul acesta să o parcurgi în întregime!

Fiţi Binecuvântaţi!

Advertisements

De ce ne plac lucrurile noi?

Se apropie Anul Nou, așa că mă întreb de ce ne plac nouă lucrurile noi. Sigur ne plac hainele noi, mașinile noi, casele noi, locurile noi, ne place sa întâlnim oameni noi. Concluzia mea cu privire la întrebarea de mai sus este că ne place noul pentru că trăim într-o lume supusă degradării ce mereu își pierde noutatea, sau elementul de nou. De când lumea a ajuns plină de păcat, suntm într-o continuă învechire. Poate totuși ceva dăinui ca nou într-o astfel de societate? Da. Inima nouă, născută din nou, spălată în sângele Domnului Isus prin credința în maosrtea și învierea Sa. Numai cine crede în El are parte de o inimă nouă, o nădejde vie și o viață mereu proaspătă. Haina nouă, omul cel nou este pe un drum de continuă sfințire după chipul lui Dumnezeu. Problema este că din ce în ce mai mult ne dorim înnoirea lucrurilor exterioare și nu propria înnoire. Perspectiva creștină asupra vieții este cea mai frumoasă oportunitate de a putea trăi mereu nou, curat, după voia lui Dumnezeu. Dar a primi acest privilegiu de a fi născut din nou, de a avea inima nouă (văzută într-o viață în care trăim după îndemnurile Duhului Sfânt) implică veghere. Anii trec, praful păcatului dacă nu este îndepărtat se depune și ne acoperă în totalitate caracterele odinioară atât de frumoase. Dați la o parte păcatul care vă înfășoară așa de lesne și alergați spre Ținta și Căpetenia Desăvârșirii voastre, răsună de pe paginile sfinte către urechile celor care vor asta. Dragii mei, împotriviți-vă învechirii, degradării caracterelor prin citirea și respectarea Cuvântului lui Dumnezeu. Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.

Ne place noul. Încă o dată de ce? Pentru că atrage. Pentru că oamenilor le face plăcere să fie primii care…, poartă, cunosc, văd, experimentează. Noul creează o competiție.

Ce spune DEX-ul: “NOU, NÓUĂ, noi, adj. I. 1. Făcut sau creat (relativ) de curând;”

Dar Biblia ce spune despre nou? Dumnezeu folosește termenul cu nuanța de curat, de proaspăt, desăvârșit. Cerul nou și pământul nou, viața nouă, nașterea din nou, Anul Nou sunt toate folosite cu sensul de “un nou început”.

Noul, implică curăția de inimă, puritatea gândurilor și a umblării. În acest sens vorbește Pavel în Romani 12:2 Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. Avem nevoie de o înnoire a minții, a mentalității și cred că anul 2014 ne poate surprinde plăcut atunci când punem în practică voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu este separarea de păcat, sfințirea. Aici să ne ajute Dumnezeu să îi fim pe plac.

Fiți binecuvântați!

Circumstaţialul… de stat

A stat de vorbă / pe unde nu te aştepţi/. Am observat că dintre toate funcţiile sintactice cele mai multe poveri le poartă circumstanţialele. Mi-aduc aminte de o circumstanţă românească în care unul se grăbeşte altul nu. La un moment dat un dascăl bătrân m-a oprit în drum (deşi eram foarte grăbit) şi m-a întrebat: De învăţat am învăţat. Ce să fie de învăţat?  Păi, cum nu e la prima vedere răspunsul (pentru mine) ce-ar fi să dăm vina pe un circumstanţial… . După secunde de cugetare vine răspunsul. Bineînţeles mi l-a dat tot bătrânul dascăl cu un aer evident de superioritate: E de relaţie… atunci am realizat şmecheria 🙂 el îşi testase de fapt audienţa… eu şi un fost cadru didactic. Asemenea circumstanţe ar fi de evitat? Nu. Cu gândul la păţania asta mă gândeam tot în termenii unui circumstanţial de relaţie: De stat am stat dar de învăţat am învăţat? Am învăţat să nu uit circumstanţialul de relaţie.  Ca să-l învăţ am avut nevoie tot de un circumstanţial… de stat.
Sunt şanse în viaţă când ai de a face cu diferiţi dascăli. Cu marea majoritate e bine să stai de vorbă. Fructifică asemenea circumstanţe… de stat de vorbă. Să te opreşti şi să înveţi câte ceva de la fiecare. Sigur, unii te vor învaţa din pură cunoştinţă în timp ce alţii te vor învăţa din cunoştinţă dar cu dragoste. Apreciaţi-vă dascălii care vă învaţă din cunoştinţă cu dragoste iar celorlalţi oferiţi-le totuşi “circumstanţe” atenuante… îi veţi uita curând, ţineţi-le minte doar învăţătura. Ferice de cel care împreună cu învăţătura lasă şi imaginea unei inimi bune, căci numai aşa învăţătura sa devine memorabilă.

F.M

Piaţa de caragialâcuri

“să se revizuiască primesc dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar să se schimbe pe ici pe colo şi anume în punctele… esenţiale…” (Farfuridi, O scrisoare Pierdută, I.L. Caragiale)
Mă pusei să admir zilele astea o comedie… vechea şi mereu actuala “O scrisoare pierdută” a unicului I.L. Caragiale. Oridecâteori o citesc mă mir şi mă ruşinez concomitent. Avem astăzi atât de mulţi Farfuridieni în politica românească încât cei care joacă în “comedia politică contemporană” se luptă să-l copieze pe marele Farfuridi (datorită lor Farfuridi trăieşte şi astăzi): scriu depeşe pentru trădare, anchetează lupte imaginare, vor să fie aleşi deşi habar nu au de realitatea înconjurătoare şi mai pe urmă rostesc discursuri istorice de revizuiri necesare din 1989 încoace.

…ca să pomenesc umpic şi de o parte din jurnalismul contemporan… lipsit de orice scrupule pentru obţinearea senzaţionalului…
“Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta” (Caţavencu, O scrisoare pierdută, I.L. Caragiale)
Caţavencu… imaginea jurnalistului… ce de atunci încoace înţeapă cu caţa toate fâneţele societăţii îndestulate, pentru a se alege cu ce? cu Rating!? Să fim serioşi… caţa bieţilor ţărani era un instrument folositor prin gospodărie, ori lupta mediatică actuală e aidoma şantajelor amoroase din Scrisoare…  nu duc decât la instaurarea la putere a nedoriţilor (Dandanache). Şi eu cu cine votez, expresia unui cetăţean turmentat pare a fi cea mai ingenioasă exclamaţie a întregii acţiuni dramatice… Într-un fel Cetăţeanul turmentat e de apreciat, a rămas onest şi a dus “adrisantului” o scrisoare ce nu-i aparţinea…
Din păcate “Trăim într-o piaţă de caragialâcuri!”

Facebook, primul tău click?

În ultima perioadă mă preocupă ideea de… pierdut vremea. 🙂 Ştiu, ştiu… aveţi suficiente sfaturi pentru mine în sensul acesta. Cine nu ştie să piardă vremea? E cea mai lejeră “preocupare”… Trebuie să fiţi de acord că în zilele de astăzi internetul este instrumentul cel mai “fain” unde poţi pierde vremea. Ai poşta electronică, saituri de socializare, mai toate meciurile le poţi vedea online, ai cartea de bucate acolo, ai messenger, twitter, linked şi tv online, muzică, aşa că putem pierde vremea aproape stând în pat toată ziua… dacă nu ne-ar mai solicita nevoile fiziologice atunci ar fi cel mai comod  fel de “wwwaste time”.

1. Unde dai primul tău click?
Vă aduceţi aminte de ultimul verset din articolul Facebook-ul şi Biblia? 1 Corinteni 6:12 “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Dacă internetul (care este de altfel o unealtă aproape indispensabilă astăzi pentru omenire), simţi că efectiv pune stăpânire pe tine atunci ar trebui să faci o selecţie atentă a “ce anume pune stăpânire pe tine pe internet?” Ce eşti tentat să tastezi, unde dai primul click? Când mi-am analizat locurile unde merg cel mai adesea mi-am dat seama că facebook era primul dintre ele, pe urmă site-urile sportive, apoi eventual mailul sau blogul. Site-urile cu predici le accesam la urmă după ce îmi satisfăceam curiozităţile pe saiturile celelalte (noutăţi pe facebook, ştiri, sport, scrisori pe mail şi în cele din urmă predici -dacă nu mă lua deja somnul). Problema mea a fost să văd dacă internetul este un ajutor pentru mine sau dimpotrivă o sursă de pierdut vremea, de relaxare (ştiu că mulţi asta aţi vrea să spuneţi) modernă. Din păcate o analiză mai atentă m-a făcut să văd că nu eram deloc relaxat când închideam PC-ul, ci dimpotrivă super-obosit. Totuşi vă rog, nu săriţi pe mine! Internetul îmi este de mare ajutor ca şi vouă. Însă parcă a pus stăpânire pe mine, ocupându-mi preocupările de timp liber pe care ar trebui să nu le uit… Prima decizie a fost să rămân fără Facebook. Şi să ştiţi n-am murit fără el… ba dimpotrivă am câştigat mult timp… timp liber adevărat. 🙂
2. Oare nu te iroseşti?
De ce fără Facebook o perioadă? Simplu, pentru că vreau să cred că dacă Dumnezeu ne îndeamnă să trăim în aşa fel încât nici un lucru să nu ne posedeze ci să îl stăpânim noi, atunci există şi putere din Dumnezeu pentru a ne împotrivi şi de a canaliza energia noastră în mod înţelept. Sunt lucruri pe care Dumnezeu ne îndeamnă să le facem dar din păcate “activităţile noastre tinereşti” nu ne mai permit să le îndeplinim. Să explic… Suntem chemaţi să cercetăm pe orfan şi pe văduvă. Câţi dintre voi aţi făcut lucrul acesta în ultima perioadă? Suntem chemaţi să slujim biserica lui Cristos cu talantul nostru (în predicare, în cântare, în rugăciune, în curăţenie, în cercetare, în administrare, etc.) şi totuşi scuza cea mai la îndemână este ” scuze dar nu am timp.” Ştii pe mulţi dintre noi Dumnezeu ne cheamă la a nu nesocoti pe cei din familie, pe cei din jurul nostru, pe cei dragi. Iubite cititor, tare mult mi-ar plăcea să nu mai pierdem timpul nostru scump ci să-l răscumpărăm şi să ne trăim viaţa între oameni nu între monitoare. Să ieşim din carapacea camerelor noastre şi să socializăm cu cei din jur cu gura noastră. Să învăţăm să salutăm frumos, să intrăm în vorbă cu oameni credincioşi sau necredincioşi, dar să ieşim dintre pereţii aceia blestemaţi ai camerelor noastre chinuite de atâta lipsă de lumină naturală. Trageţi perdelele la loc! Lăsaţi dormitoarele să se aerirească de voi… folosiţi-le doar pentru dormit.
3. Cum ai putea reabilita situaţia?
1. “Inventar“. Ce lucruri ale software-ului de internet îţi sunt cu adevărat de folos. Poate e nevoie să vorbeşti cu colegii de şcoală zilnic, poate ai nevoie de informaţii de pe motoare de căutare zilnic, poate ai nevoie să fii informat zilnic (şi nu e rău deloc), poate că e nevoie să trimiţi înştiinţări familiei, prietenilor, colegilor, etc, zilnic, poate că vrei să scrii zilnic pe blog, tu şti cu adevărat care sunt lucrurile indispensabile pentru tine când te gândeşti la utililatea internetului. Ai grijă însă ca unele dintre ele să nu pună stăpânire pe tine.
2. Pune bariere şi semne. Sunt programe free online de control ale site-urilor, ale timpului petrecut online sau de filtrare a informaţiilor. Ridică barajele! Pune tu stăpânire pe internet, nu lăsa internetul să-ţi conducă paşii. Poate că discuţiile pe facebook sunt printre cele mai aşteptate momente ale zilei pentru tine, ai grijă însă ca aceste “conversaţii” să nu întreacă “timpul de odihnă personală”. Ai nevoie de energie şi pentru a doua zi. Ai nevoie de un timp de rugăciune şi a doua zi. În plus stăpânind internetul te vei culca la timp şi vei da ocazia şi celor cu care vorbeşti să adormă mai repede pentru a se trezi odihniţi şi gata de o nouă zi.
3. Restabileşte-ţi priorităţile. Sunt unele persoane care au nevoie de o disciplinare online severă. Poate că unora nu le-ar strica câteva imperative scrise pe desktop care să le readucă aminte de nevoia unui orar de culcare, de trezire, de activităţi zilnice care “trebuiesc” îndeplinite.
4. Fă-ţi o analiză a timpului de recreaţie, de stat afară, de socializare activă (faţă în faţă) cu prietenii tăi. Dacă internetul nu îţi mai permite să stai şi în activităţi extra-locative s-at putea să fii pe punctul de a intra într-o cruntă robie cu repercursiuni drastice asupra sănătăţii corporale (în special psihice).
5. Stai de vorbă cu familia ta. Unii dintre noi uităm ne izolăm între prietenii noştri şi uităm de familiile noastre. Investeşte timp în relaţiile de familie. Am uitat din păcate că cea mai evidentă motivaţie a certurilor şi despărţirilor în familiile de astăzi este neglijenţa. Începe cu un “Îmi pasă!”.
6. Uită-te dacă nu cumva Dumnezeu te cheamă să investeşti timpul liber în ceva mai preţios. Timpul liber e şi pentru aţi descoperi abilităţile personale, a observa la ce eşti bun, ce îţi place să faci cu adevărat. E oare talantul tău legat de internet?
7. Caută un moment în an în care să te separi de internet. Ţine post o lună (vara când eşti în vacanţă), dacă poţi toată vara, abandonează saiturile care simţi că ţi-au luat-o înainte şi acum te conduc. Încearcă o perioadă să faci altceva (citeşte Biblia, roagă-te pentru ceva, citeşte o carte, dezvoltă un hobby care să-ţi pună în valoare creativitatea sau talentul, cheamă-ţi prietenii la o părtăşie în rugăciune şi în Cuvânt). Caută să fii astfel mai preocupat de lucrurile lui Dumnezeu. S-ar prea putea să vezti o mare diferenţă în bine în viaţa ta.
Nu am folosit mai multe trimiteri biblice în afara celei din Corinteni. E suficientă pentru a ne analiza în lumina acestui verset activităţile noastre online de timp liber. Fii echilibrat, fii binecuvântat!
F.M

Calvinist sau arminian?

Mântuirea: între har irezistibil şi alegere personală

În ultima vreme mi-am pus problema şi eu (dat fiind interesul multora pentru această perspectivă teologică)să văd ce cred cu privire la dreptul meu de a alege. Asta şi pentru că am prieteni, dragi, de altfel, care au publicat despre dreptul la alegere şi liber arbitru, scrieri care unele mai impulsionat să-mi întăresc o convingere veche de câţiva ani. Această convingere am să o redau mai jos. Nu o scriu nici ca să vă contrazic, nici ca să vă susţin, stimaţi prieteni. Mie nu-mi plac polemicile. Ceea ce fac aici aş vrea să fie un exerciţiu de cunoaştere personală, de întărire prin scrierea a convingerii mele aşa cum o văd eu, fără vreo influenţă din partea vreunui om ci doar trecut prin filtrul luminii de sus de care pot să mă bucur când citesc Biblia. Deşi e multă “necunoştere” în mine, mai multă decât cunoştere (pentru că mărturisesc am citit foarte puţin, spre deloc scrierile celor doi combatanţi, totuşi din amploarea fenomenului am prins şi eu cele două idei majore: liber arbitru şi predestinare.) Plec de la premisa că pentru calvinişti noi oamenii nu am avut nici un rol în mântuirea noastră. El ne-a ales pe noi. Plec de la premisa de asemenea că toţi oamenii au dreptul să aleagă să fie mântuiţi sau nu, au voinţa liberă şi că pentru cine ascultă cuvintele Mântuitorului şi crede în Cel ce L-a trimis are viaţa veşnică, potrivit şi cu Apocalipsa 22:17 … cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!.
 

Dar polemica se naşte din senin: cum oare Dumnezeu ne-a ales pe noi, dacă noi zicem că noi l-am ales pe El? Întrebarea şi mai profundă: creştinul mântuit prin har, nu a făcut o alegere liberă? Nu e omul responsabil pe şi de viaţa sa? Sau dacă lumea în care trăim e predestinată la iad şi rai, nu putem noi oare alege destinaţia finală, prin exercitarea voinţei noastre pe care mie îmi place să o numesc “liberă”?

Exerciţiu: păcatul – a alege să faci un lucru nepermis de Dumnezeu
Ştiu că păcatul este de la Cel rău. Ştiu că Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău. Acum mă întorc în grădina Eden. La ce a pus Dumnezeu pomul celor două perspective în grădină, a binelui şi a răului? Eu cred că l-a aşezat acolo pentru maturitatea în sfinţenie şi ca indicator de măsură a fricii de Domnul manifestată în om. Când Adam şi Eva au muşcat din fructul oprit au încălcat voia lui Dumnezeu, refuzând rămânerea în ascultare aşa că ceea ce a urmat a fost consecinţa blestemată a exercitării voinţei libere de care s-au bucurat.
Adam şi Eva au avut voinţă liberă… libertatea lor însă era îngrădită. Când voinţa liberă a căzut pradă “ispitei” diavolului cuplul edenic a fost răspunzător de gestul lor de aceea au fost şi pedepsiţi. Sau aţi citit undeva că a venit Dumnezeu să-şi ceară scuze că i-a lăsat singuri cu Diavolul? Nu realitatea în opinia mea este următoarea.
Am fost creaţi pentru Dumnezeu. Noi eram destinaţi la cer, la slavă, prin starea lucrurilor de dinaintea căderii, dar păcatul (ascultarea de firea pământească, de Diavolul) a schimbat destinaţia omului la moarte. Există aşadar cele două firi în om de când lumea: pământească şi duhovnicească. A te sili să asculţi mai mult de una decât de cealaltă stă în dreptul nostru. EXISTĂ UN ANUMIT GRAD DE RESPONSABILITATE ASUMATĂ PE CARE ÎL AVEM FIECARE CA ŞI OAMENI.
Răul a existat în grădină în gustul fructului, dar neîncercat era inofensiv pentru Adam şi Eva. E un rău “în cuşcă”. Ispitirea Evei îmi arată faptul că Dumnezeu l-a lăsat pe om să întreţină grădina dar să se ferească permanent de fructul oprit.

Concluzii: exerciţiul 1
– Despre pomul din grădină care era oprit Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din el fiindcă în ziua când veţi mânca din el veţi muri negreşit. A fost o hotărâre şi orice hotărâre trebuie confirmată printr-o responsabilitate de viaţă, de genul ascult sau nu. Ei bine, Adam şi Eva nu au ascultat deci au cunoscut păcatul şi moartea. A fost liber arbitru de la început… 
– creştinul trebuie să fie responsabil de regulile impuse de Dumnezeu şi el e liber să le respecte sau nu.
–  muşcarea din fructul oprit nu poate fi considerată  “o voie predestinată a lui Dumnezeu”, ci doar un lucru care în Atotştiinţa lui Dumnezeu a avut o soluţionare: trimiterea Fiului Său ca Mântuitor.
– aşa că pentru mine mântuirea este şi o chemare la a asculta sau a te împotrivi. De aceea unii spun că mântuirea este într-adevăr la îndemână noastră. E un act personal de liberă decizie.

Dacă sunt arminian aş accepta că toate lucrurile sunt în măsura alegerii mele libere, deci pot să aleg să trec pe roşu sau să nu trec, pot alege să fiu mecanic, sau nu… dar n-aş putea niciodată alege în ce familie să mă nasc, şi nici nu am putut alege culoarea ochilor mei… de exemplu nu am avut puterea să îmi fi influenţat mama ca ochii mei să fie verzi. Astea Cineva le-a cauzat fără dreptul meu de alegere. Eu pot alege să trec pe roşu cum pot de altfel să trec la fel de bine pe verde. Totul se rezumă iubiţii mei la ASCULTARE. Pentru că în Matei Biblia spune că nu putem sluji la doi stăpâni… deci e vorba de o alegere… Aşa cum şi pilda ne îndeamnă să ne construim casa pe stâncă şi nu pe nisip, la fel trebuie şi noi să alegem unde ne consolidăm credinţa şi în cine?

1. Rolul lui Dumnezeu nu contează dacă doar eu decid să trec pe verde sau nu. Nu e nici o predestinare. Diavolul m-a predestinat să trec pe roşu… Dumnezeu m-a predestinat să trec pe verde. De cine ascult?

… Şi totuşi nu toate alegerile îmi sunt în măsură (culoarea ochilor, familia în care m-am născut, condiţia socială, înţelepciunea pe care o am, şi multe altele) unde este lista de alegeri pe care trebuie să le cunosc ca să ştiu unde am liber arbitru… dar chiar şi aşa nu e corect… ori pot alege tot, ori nu pot să fiu cu toate! Mântuirea este şi la îndemâna cui o alege.

Concluzii: exerciţiul 2

– nu toate lucrurile le pot alege. Pot alege să merg la biserică … Altul mergând la biserică şi ascultând Cuvântul, la îndemnurile Duhului Sfânt, acea persoană poate spune DA sau NU. Apoi… Viaţa de creştin este o viaţă plină de alegeri… deşi…
Alegerile sunt ale lui Dumnezeu… şi ele pot fi cunoscute şi luate prin rugăciune şi prin ascultarea Scripturii.
– pot alege profesia care vreau, dar dacă am ales greşit şi totuşi aş fi fost mai bun cântăreţ decât predicator atunci deşi nu pot da timpul înapoi pot totuşi să mă smeresc, mă pocăiesc, şi să îl rog pe Dumnezeu să aibă milă de mine să îmi dea înţelepciune pe viitor… oare El nu m-ar binecuvânta dacă sunt sincer. El poate transforma o alegere greşită în binecuvântare.
– oare nu poţi alege o căsătoria în dauna burlăciei…
– La cum văd că merge lumea e imposibil să nu cred în alegeri… Lui Cain Dumneyeu îi spune păcatul pândeşte la uşă dar TU să-l stăpâneşti. La felul în care a reacţionat Cain… oare nu a fost acolo vorba de alegere…  sau oare nu credeţi cel puţin că există alegeri greşite? Oare nu cumva erau calvinişti aceia care au fost invitaţi de Isus să ridice piatra să arunce asupra femeii prinse în preacurvie, dacă tot sunt fără păcat?  Pentru că eu înţeleg că păcatul poate fi interpretat şi ca o alegere personală, de a nu mă supune lui Dumnezeu. O răzvrătire, dacă vreţi. Oare nu toţi acei preoţi erau dominaţi de păcat, de nu s-a mai găsit niciunul să ridice piatra? …
Deci şi arminianismul are laturile sale bune…Dumnezeu ne-a oferit libertatea alegerii. Prin aceasta mă bucur oridecâteori pot de libertatea mea în Cristos.  Totuşi Dumnezeu a făcut cel mai măreţ lucru pentru noi (mântuirea mea prin Isus Cristos) pe care o avem prin har nu prin alegere, de aceea şi arminianismul are lipsurile sale… Mântuirea este a Domnului… Căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Deci este favoarea, graţia, ajutorul lui Dumnezeu pentru noi, incapabilii, slabii, neajutoraţii şi păcătoşii, căci niciunul dintre noi nu se poate lăuda prin fapte că este mântuit, adică prin alegerile sale de a acţiona numai într-un fel bun.

Da, eu ce cred?

Cei care susţin calvinismul zic că acesta (Calvin) a dat de înţeles că Dumnezeu m-a ales să fiu mântuit. Şi texte sunt care să susţină asta. Arminius ar contrazice prin faptul că fiecare om are dreptul la liber arbitru şi deci poate să fie mântuit sau nu. Deci eu am am spus da ofertei lui Dumnezeu alegând harul mântuirii. Şi texte biblice ar fi să susţină asta.

DECI cum o fi cu liberul arbitru?
Pot eu alege să fiu mântuit sau Dumnezeu m-a ales pe mine? Răspuns: şi una şi alta

Sunt şi de partea lui Calvin dar şi de partea lui Arminius în partea acesta.
Răspunsul este aşadar legat de acceptarea unui paradox între cele două tendinţe: arminian pe de-o parte şi calvinist pe de alta. Se poate oare trăi cu frământarea asta… o cred că da… aleg zilnic să mă rog şi să-i mulţumesc că m-a chemat din întuneric la lumina Sa minunantă. Îi mulţumesc zilnic pentru chemarea ce mi-a făcut-o de a predica Evanghelia, deşi nu merit asta… Viaţa mea însă nu e o alegere… Viitorul, dragi mei pentru mine este alcăuit din mai multe zile de “astăzi”. A trăi în prezent înseamnă a face voia lui Dumnezeu. Harul mântuirii l-am primit de la El, nu am nici un rol în el, dar sfinţirea (voia lui Dumnezeu) este alegerea mea.
CÂTEVA TEXTE DE MEDITAT…

Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
versus…
1 Ioan 4:19 Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.
Romani 9 (tot capitolul) în special versetul 16 şi 18 Aşa dar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă… Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
versus
2 Petru 3:9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Şi totuşi ce har a avut şi Pavel… oare a vrut el să se întâlnească cu Isus pe drumul Damascului? sau Matia…
Coloseni 1:1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu…
versus
Iosua 24:15 ” … alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi…
sau…
Faptele apostolilor 1:23-26 Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
versus
Deuteronom 30:19 Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta…
sau
IOAN 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.

PS: În final FACEŢI VOIA LUI DUMNEZEU şi acceptaţi paradoxul dintre calvinism şi arminianism şi haideţi să lucrăm împreună la înaintarea Evangheliei.

Fiţi binecuvântaţi!

Bătalia de la 2012

Tocmai am dat cronometrul la zero. Ufff! Nu mi-a fost uşor deloc să ştiţi. Cică în cer o grămadă de ceasuri sună a tic-tac aşa că ding-dongurile de oră exactă bat de-ţi vine să-ţi iei câmpii. Ehhh, glumeam, doar nu credea cineva că acolo or fi zeci de ceasuri, fiecare cu ora lui exactă. Deşi dacă stau bine şi mă gândesc nu degeaba zic oamenii ” Ţi-o venit ceasul!”. Probabil că dacă am sta puţintel pe gânduri am pricepe şi taina ăstei vorbe… Că şi ceasul vine el… şi să vă spun un adevăr …vine taman când nu te aştepţi. Asta m-a învăţat pe mine anul trecut. Anul 2012 a fost pentru mine un an de luptă… umpic mai serios zic eu că a fost cel mai greu an din viaţă. Lecţii din 2012:
1. Necazul a venit când nu m-am aşteptat.
2. Să nu am încredere în oameni.
3. Am învăţat să gătesc.
4. Victoriile trebuie sărbătorite iar eşecurile uitate.
5. Umblă prin credinţă
6. Numai rugăciunea făcută cu credinţă este ascultată.

Şi acum să păstrez tonul “optimist” de la început…Să dezvolt puţin…
Mi-am terminat licenţa cu bunul ajutor al lui Dumnezeu şi mai că nu am încheiat şi masterul. Cum a fost? Ba, am lucrat care pe unde, ba am uitat să trag chiulul, ba m-am pierdut prin biblioteci, ba am dormit mai puţin, ba examene, ba alte “performanţe”, ba cafea, eee… lung 2012 ăsta… Şi mai multe chiar nu puteam face… Anul 2012 a fost tare valabilă vorba din Coloseni: faceţi toate lucrurile ca pentru Domnul nu ca pentru oameni. Ştii, m-am gândit… dacă era să le fac şi licenţa şi disertaţia ca pentru oameni le predam pe ambele… dar oare era OK? Nnnu. Dar atunci de ce te-ai legat la cap cu prea multe, ai zice tu? Simplu ca să văd cât pot duce… Şi Doamne multe poate duce omul… Numa’ să nu-i pui în straiţă ci să-l laşi pe el să zolească. Să vezi atunci: familie, profesie, şcoală, viaţă privată, biserică, grupuri şi grupuleţe, iarbă verde & socoteli… Doamne multe poate face omul… Şi drept vorbind Domnul fie mărit că în toate domeniile a fost o bătălie grea, dar toate bătăliile au fost o binecuvântare pentru mine. Sigur au fost şi lupte pierdute, dar am tras foloasele necesare şi pe viitor am să fiu mai “antrenat” cu lupta.

Şi pentru că unii chiar v-aţi chinuit să citiţi până aici am să vă spun că pentru 2013 Domnul are un Cuvânt pentru noi toţi: Iov 5:9 ” El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr”. Ştii este vorba de Acela care este gata şi în prezent să facă lucruri mari şi nepătrunse pentru tine… Unele dintre ele le vei considera minuni, altele lucruri mari, altele lucruri nepătrunse, toate însă le are Dumnezeu pregătite pentru cei care aleargă la Dumnezeu şi se smeresc înaintea Lui.

Fii gata de bătălia de la 2013! S-ar putea să murim, s-ar putea să supravieţuim, s-ar putea să fim fericiţi s-ar putea să fim necăjiţi. Bătăliile au format însă întotdeauna oameni puternici. Cum vei privi anul acesta viaţa ta? Eşti gata de luptă? I-aţi echipamentul… Dumnezeu este gata să facă lucruri mari cu tine, El este gata să facă lucruri nepătrunse pentru tine.

Un an 2013 binecuvântat!