Upss … purtarea!

1 Petru 1:15-17

Petru vorbeşte aici despre purtare (behavior). Fiţi sfinţi în purtare. Adică în modul de viaţă să te separi de păcat (vers. 15). În versetul 17 spune să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre; E foarte importantă lecţia versetului 17. Petru ar putea spune practic că din moment ce chemăm ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire, deci din moment ce ştim cum vom fi judecaţi şi răsplătiţi de Dumnezeu (fiecare după faptele lui), suntem îndemnaţi să ne purtăm cu frică.
Ştim cine este Dumnezeu, cunoaştem cum este El, dar nu ne ferim de păcat în purtarea noastră. Uitaţi-vă cum ne-a răscumpărat Dumnezeu din viaţa pieritoare la cea veşnică. În lumina acestor lucruri, atenţie la purtarea noastră.

Purtarea cu frică, înseamnă sfinţire! Un om înţelept va da atenţie purtării sale între ceilalţi, fiind atent la a fi pe plac Domnului în orice circumstanţă.

 

 

 

Advertisements

Se poate sfânt şi… mai sfânt?

1Petru 1:14-25

1. Incipitul sfinţeniei (vers. 14)

A fi sfânt nu cred că este la îndemâna oricui. A te separa de păcat, nu este firesc, ci firesc este să cazi în păcat. Sfinţenia începe la nivelul urechii. “Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată…” Ascultarea de Dumnezeu post-convertire este esenţială pentru sfinţire.  Sfinţirea este procesul de a deveni mai asemenea lui Dumnezeu odată cu trecerea timpului. Este procesul prin care cu fiecare zi în care ai rămas lângă Cristos, ascultând de El, prin punerea în practică a poruncilor Sale, ajungi treaptă cu treaptă să urci pe scara desăvârşirii creştine. Cât timp suntem în carne noi suntem nedesăvârşiţi. Sfinţenia capată strălucire în Împăraţia lui Dumnezeu, dar haina ei trebuie purtată zilnic pe un pământ supus păcatului.

“Nu vă lăsaţi târâţi în poftele de odinioară”! Puterea cu care viaţa păcătoasă continuă să pună presiune pe convertit este năucitoare. Verbul “a târî” înseamnă a trage pe jos cu ceva/cineva. Acceptarea păcatului ne înjoseşte pentru că “am acceptat să fim târîţi” înapoi. Diavolul nu vrea să urcăm pe scara desăvârşirii aşa că trage de noi, ne târâşte zilnic spre vechile obiceiuri păcătoase. Forţa cu care ne opunem este invocarea lui Isus Cristos şi credinţa în El. Puterea este Cuvântul care are capacitatea de a ne oferi liniştea comfortabilă (de dorit) faţă de păcat.

2. Itinerariul sfinţirii vers. 15- 21

Cum să perseverăm în sfinţenie? Cred că doar privind la “Cel ce este sfânt”.  Umblăm după modelul cristic şi învăţăm că se poate duce o viaţă separată de păcat. Zilnic putem să privim la sfinţenia lui Dumnezeu şi să căutăm tiparele sfinţeniei Sale. Sfinţirea trebuie să treacă pe la crucea lui Isus Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. Traseul sfinţirii apucă ancorele nădejdii şi credinţei în jertfa Fiului lui Dumnezeu şi în promisiunea că acolo unde este El vom fi şi noi cei care credem şi ne punem nădejdea în El.

3. Instrumentul sfinţirii vers. 22-25.

Ascultarea de adevăr “ne curăţă sufletele” adică ne apropie de sfinţenie. Investind în Cuvânt, practicându-l aducem vieţilor noastre posibilitarea de a iubi neprefăcut. Pot să practic sfinţenia ştiind că Scripturile spun adevărul. Cuvântul lui Dumnezeu care este sfânt pentru că îi aparţine lui Dumnezeu este sfânt. Tot ce îi aparţine lui Dumnezeu este curat, sfânt. Citind şi ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu ne sfinţim permanent. Deci se poate şi mai sfânt…
Fiţi binecuvântaţi!

Urmărim sfinţenia

1Petru 1:15-16 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.

vers. 15 Sfânt, pentru că Dumnezeu este sfânt!Trebuie să urmărim sfinţenia pentru că Cel care ne-a chemat (ne-a ales) este sfânt. Sfinţenia în acest sens este dorinţa de a fi ca Isus Cristos. Noi îl admirăm, apreciem jertfa Sa şi tânjim să ne separăm de păcat aşa cum a făcut-o Isus când trăia pe pământ.

vers. 15/b Sfânt, pentru că aşa trebuie să fiu! Sfinţenia are de a face cu trăirea personală în totalitatea ei. Nu poţi spune că eşti sfânt dacă în viaţa ta există încă obiceiuri fireşti, păcătoase. Sfinţenia schimbă purtarea omului, ea este un rezultat vizibil în faptele şi viaţa de zi cu zi a omului răscumpărat.  Realizez cu ruşine că în acest sens sunt departe de a fi sfânt. Dumnezeu să ne de-a puterea fiecăruia de a putea trăi sfinţenia (separarea de păcat) zilnic.

vers. 16 Sfânt, pentru că este scris! Sfinţenia o pot cunoaşte din viaţa lui Isus. Dumnezeu este sfânt. Nimic păcătos nu este în dumnezeire. Cu cât citesc mai mult din Cuvântul care este Cristos mă sfinţesc, adică mă apropiu de sfinţenia Sa prin cunoaştere. Mintea mea poate bine observa că numai prin Isus Cristos pot să fiu mântuit. A te feri de păcat, înseamnă înţelepciune; a te feri mereu de păcat înseamnă sfinţenie!

Dumnezeu să ne ajute să urmărim sfinţenia!

vers. 16

Unii muncesc, alţii… trăiesc prin har

1Petru1:10-13 Proorocii… care au proorocit… cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei…. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, CI PENTRU VOI spuneau ei aceste lucruri…

Am trunchiat puţin aceste versete dar am vrut să evidenţiez munca enormă depusă de prooroci. Noi primim astăzi un rezultat al gândurilor şi cercetărilor stăruitoare pe care le-au efectuat ei. Cert, oamenii aceştia aveau o misiune specială.: să vorbească despre lucruri viitoare (de aceea li se spuneau prooroci). Duhul lui Cristos era în ei, iar informaţiile oferite şi găsite de ei sprijineau înaintarea istoriei răscumpărării prin Isus Cristos.

Multumim. Totuşi nu aceasta era intenţia lui Petru. În opinia mea Petru vrea să atragă atenţia asupra rezultatului muncii lor: Harul care vă era păstrat vouă (patimile şi slava lui Isus Cristos). Harul acesta este mântuirea prin credinţa în moartea răscumpărătoare a lui Isus Cristos, har în care chiar şi îngerii doresc să privească, fiindcă ceea ce a făcut Dumnezeu pentru om este demn de slăvit.

Dacă omul ar putea vedea că tot ce s-a întmplat în istorie a fost pentru om, şi numai pentru om. Lumea ar fi trebuit distrusă datorită păcatului, dar iată că suntem în viaţă prin har, adică prin graţia divină a Creatorului.

Unde continuă Petru… fiţi treji… privind la aspectele legate de strădaniile altora bucuraţi-vă de harul în Hristos şi sfinţiţi-vă căci tot ce s-a făcut a fost cu un preţ mare: ca noi să cunoaştem mântuirea şi să o putem experimenta.

Fiţi activi pentru Cristos!