Copilăria

Nimic nu-l schimbă dar suprinde
Cu cât e vechi el se aprinde
Toţi îl cunosc că nu vorbeşte
Cu aminteri pribeag doineşte.

În el ascuns e nostalgia
Acelor ani… copilăria
De fericiri mereu prezente
Cu doruri vii, cu sentimente.

E vorba de trecut ca-n nuntă
De anii făr de grijă multă,
De jocul blând, nisipul fin
De-o casă dragă… oh, suspin!

Să pot să-ntorc napoi trecutul?
Ce-a fost frumos e va şi vântul
Trecutul scump e amintirea
Rememorând copilăria.

Advertisements

Bunul azi şi greul mâine

Fiecare zi e altfel deşi trec la fel mereu
Nu păţesc şi eu adesea că
Durabila viaţa
Se petrece-ntortocheată
dar rutina-i e de fier.

Cititorule de carte prin chirpiciuri rătăcit
Drege fiecare ziuă înţelept
Şontâc-şontâc
Căci se stinge veşnicia
zilei tale ce-a murit.

Stai şi-admiră suferinţe omule căci eşti de lut!
Frânte zilele-ţi atârnă stând pe coame
ţintuite
şi-n gigantica mişcare a luminii
ziua ta se duce-n vânt.

Aşa suntem noi cu toţii dăm picioare zilelor
Mintea ne-o purtăm cu silă
spre-asfinţit…
Iarăşi ziua cari urmează
Râsul nopţii cel şoptit.

Nu lăsa ziua să treacă… întunericul o bea
Pune-ţi plan dibaci să cumpeni
ceas cu ceas…
Căci viaţa-i meditarea
la iubit.

Eli, Eli, te iubesc!

Doamne Tu mi-ai dat din Tine
Mi-ai dat viaţă să trăiesc
Mi-ai dat suflet viu din Tine
Mântuire, te iubesc!
.
Doamne Tu mi-ai luat povara
Mi-ai luat greşeli să cresc
Mi-ai luat pe-o cruce vina
Mântuire, te iubesc!
.
Doamne Tu-mi păstrezi răsplata
Mi-ai păstrat-o s-o doresc
Mi-ai păstrat o casă-n ceruri
Mântuire, te iubesc!
.
Doamne Tu-mi păzeşti căminul
M-ai păzit cu Braţ Ceresc
M-ai păzit de ceasul firii
Mântuire, te iubesc!
.
Domnul meu mi-ai salvat viaţa
M-ai salvat ca să trăiesc
Mă opresc la crucea-Ţi zilnic,
Eli! Eli, te iubesc!

Asta DA viaţă!

E Rai să simţi că stai cu Domnul, e Cer să vezi că eşti al Lui
E Paradis să guşti viaţa din mâna Creatorului.
E taină să auzi Cuvântul, e preţ Cel Sfânt să te atingă
E dor să speri la veşnicie când trupul tău e şters de vină.
E boală să nu cânţi refrene, e nebunie să nu-L lauzi
E aspră tragedie-n suflet să stai doar singur în necazuri.
E vreme bună oricând cu Domnul să umbli cu Isus din zori
E linişte şi voie bună când tu în cer ai strâns comori.
E bogăţie şi scump soare viaţa ta pusă-n Cristos
E bucurie în cerul slavei şi sărbătoarea de pe nori.
E foame după întâlnirea ce-o vei avea tu cu Isus
E pregătire viaţa-ntreagă să ştii că-n ceruri vei fi dus.

IESLEA

E iarăşi zi în albe straie

Sunt iarăşi zile de Crăciun

Pe străzile de pajişti albe

Copiii-ţi spun să fii mai bun.

 

Să dai din suflet ajutoare

Acelor scumpi copii ce n-au

Nici haine groase nici mâncare

Nici braţe de părinţi nu au.

.

Nu vrei să faci o faptă bună

Să dai din suflet cuiva nou

Doar un miez cald şi-o prăjitură

Şi-un strâns la piept ca pe-un cadou?

.

Tu ai din plin aceste daruri

Dar sunt destui ce sunt lipsiţi

La uşa lor sunt doar necazuri

Sau case n-au şi-s părăsiţi.

.

Când dai cuiva cu suflet darnic

Din ce ai tu mai bun şi scump

Nu doar că eşti un bun ispravnic

Dar vei primi cu mult mai mult.

.

Cândva-ntr-o iesle între vite

Într-un sătuc de oameni plin

Doi logodiţi vegheau un Rege

Şi-o stea lucea spre El privind.

.

 

Acelui Rege cu sfânt nume

Nimeni din sat nu a voit

Să-i dea un pat venind în lume

Ci doar o iesle l-a primit.

.

 

Şi-acestui Rege crescând mare

Ce-a dat mulţimii peşti şi pâini

Ce-a oferit la orbi vederea

Noi I-am bătut piroane-n mâini.

.

El ţi-a dat totul chiar şi viaţa

Şi chiar scuipat pe crucea grea

Ţi-a dat cu drag în dar iertarea

Păcatelor din viaţa ta.

.

Acum e zi de sărbătoare

Când ne-amintim de Fiul blând

De ziua Lui putem întoarce

Tot răul crunt ce I-am făcut.

.

Fii bun şi dă o pâine caldă

Unui copil ce-l ştii flămând

Împarte un ceai şi-o să-ţi rămână

Comoară-n cer şi pe pământ.

.

Când dai din timpul tău o parte

Cuiva bolnav ce stă pe pat

Se-aud în cer ecouri sfinte

Că fapta ta-i pentru Împărat.

.

Ai vrea ca astă sărbătoare

Să simţi fiorul Regelui

În casa ta să stea Iubirea

Şi strălucirea Cerului?

.

Atunci să ştii că El aşteaptă

Să-i dai celui lipsit un dar

Căci ce i-ai dat e o răsplată

Ce-i jertfa ta de pe altar.

.

De ziua lui Isus eşti gata

La iesle-n grabă să alergi?

Tu poţi trăi cu ieslea-n casă

Sau chiar pe străzi poţi să o vezi.

F.M.

RĂSCRUCEA

Pe îngusta cale-a vieţii drumul nu-i aşa umblat,

Eu şi tu păşim agale cu o cruce şi-un oftat.

De eşti prins la vreo răscruce ce-are slava lumii-n ea,

Bogăţia, faima, gluma, pare via cea mai rea!

 .

A te ţine pe parcursul Drumului ce duce-n sus,

E nevoie de astâmpăr, rugăciune, şi-un Isus.

Pe aleea vieţii zilnic, treci răscruci a îndoielii,

N-alege să treci tu singur, căci cazi pradă-nvălmăşelii.

 .

Cu răscruci de multe drumuri în viaţă te-ntâlneşti,

Neştiind de-i bună calea ce urmează s-o păşeşti,

Stai! Şi-alegerea să-ţi fie măsurată-n voia Lui,

Căci eşti om cu multă fire trudnică pământului.

 .

Când răscrucile cu-alegeri pe întuneric se ivesc

Hotărârea frate-ţi fie: „pe genunchi mă dumiresc!”

Doar o candelă sclipeşte pe cărarea unde eşti,

E Cuvântul ce-ţi dă viaţă, deci făclia s-o păzeşti!

 .

Mulţi se-avântă prin răscrucea alegerii prea grăbit,

Eu cu miile de gânduri mă tem să nu fiu pripit.

Linişte şi chibzuinţă, oameni dragi şi rugăciune!

Spune-ţi-mi vă rog şi mie: ce e rău şi ce e bine?

 .

De păcatului îi sunt gazdă n-are rost să meditez,

Orice alegere aş face ea mă poartă-n sens invers.

Mintea trebuie să-mi fie ancorată în Scripturi,

Prin credinţă umblă teferi credincioşii Domnului.

 .

Mă proştern în rugăciune stăruind în faţa Ta:

“Tată bun arată-mi calea, pregăteşte-mi inima,

Să privesc atent la Isus, să urmez doar paşii Lui,

Iar răscrucea îndoielii s-o confrunt Cuvântului”.

.

Crucea-n spate şi o urmă… lăsăm dâre fiecare;

Cum ales-am urma spune, ea spre cer conduce oare?

De pe drum la vreo răscruce urma pleacă dispărută,

E alegerea din viață ce n-a fost bine făcută.

.

Pune-ţi viaţa-n rânduială înaintea Domnului,

Doar aşa afla-vei harul cunoştinţei binelui.

Până atunci pășim agale lăsând urme de pământ,

La răscruci bătătorite, calea-ngustă alegând.

Iertare

Plecat lângă altar un suflet stă şi plânge

Necazul său amar apasă greu şi-i lung…

Un dar aduce-n grabă, viaţa lui se frânge,

Iar rugăciune-i focul ce-l mistuie îndelung.
.

Ar vrea răspuns la ruga ce buzele îi murmur,

Dar şoapta lăcrămândă e plină de suspans

Căci una-i spune vorba, dar alta-i spune duhul:

Făţarnicule suflet tu fapta ţi-ai ascuns!
.

Tu vrei ca rugăciunea în ceruri să străbată,

Dar chiar de multe ore ai stărui în ea

E doar o jertfă goală, plăcută canţonetă.

Întâi ruga-ţi spre frate e drept a îndrepta!
.

Căci vorba ta nedreasă a săgetat în carnea-i

O rană stă deschisă şi sângere cumplit.

Mâhnit e al tău frate căci ai lăsat blestemul

 strice părtăşia ce-odată v-a unit.
.

Tăcere e în Templu. De-o fierbere cumplită

Stă jos, căzut în palme, un frate preaiubit.

El geme şi suspină căci tainica suflare

I-a dovedit păcatul şi-acum… e prăbuşit.
.

Durerea se-nteţeşte din piept cu jarul scrum

Iar rumena chemare se-aprinde din scânteie:

O frate scump, grăbeşte! Mai ai de mers pe drum

Paharul umilinţei nu-i nimeni să îl beie!
.

Mărturiseşte-ţi vina, aleargă spre iertare,

Împacă-te degrabă cu fratele vrăjmaş.

Căci din gheena morţii ce arde cu ţărâne

Prin vorba lui sfârşi-vei să fii un ucigaş!
.

Zdrobit goneşte-n duhul spre vatra împăcării,

Un salt îi este pasul şi-un zbucium pribegirea…

Prin mâlul umilinţei şi-oceanele iertării

Genunchii îl încearcă să-şi spună rugămintea.
.

Dintr-ale crimei temniţi răcneşte un balaur,

Căci vede cum îi scapă umilul nostru frate.

De ţipete de moarte meşteşugit foc de-aur

Apune pe vecie a hulei oarbe soarte.
.

Cum vina-i e pe buze şi sarcina-i uşoară

De dragoste şi-ardoare e plin cel ce-a greşit…

E gata să se plece iertarea ca să-şi ceară,

Dar fratele său iute în braţe l-a primit.
.

Asemenea acelui ce-a fost primit în braţe

Stau azi în adunare o mie şi mai mulţi:

Se roagă, spun versete, suspină, dau poveţe

Da-s amăgite mine de sfinţi nelegiuiţi.
.

Degeaba rugăciunea, zadarnică închinarea…

E fără rost cântarea − chiar de-ai cânta în cor −

Poţi împărţi Cuvântul cu vorbe dulci ca mierea,

Sau recita poeme cu vers mângâietor.
.

Când pacea şi iubirea lipsesc din părtăşie,

Când vrăjmăşia cruntă pe fraţi i-a pironit

Tot darul e-un cutremur ce dă în Temelie,

Iar Trupul e în lacrimi şi nimene zidit.
.

Ascultă iubit frate şi ia aminte bine:

De eşti un mădular în Trupul lui Cristos

Departă-te de certuri, fii leneş la mânie

Iertând la frate greşul arată-te zelos.
.

Aşa smerite daruri în ceruri fac comoară

Căci jertfe nu-s să uite al tău Mântuitor!

E bucurie-n ceruri când fraţii se adună

Şi se zidesc în taină săraci în duhul lor.
.

Biserica-i un Templu, un loc al închinării

A lui Cristos prezenţă cu harul salvator…

Aici îi simţi iertarea în urma rugăciunii

El, dezbrăcat de Sine, făcându-Se un om.