Celei care m-a întregit,

Deşi s-ar zice adesea că-s bun la spus cuvinte Şi ard de nerăbdare să ţi le înşir perfect Prin versurile acestea priveşte-mă cu toate defectele-mi sunt daruri, cu care te iubesc. S-ar zice că-s tăcut… Hmm! Tăcerea mea e tâlc Cu tine lepăd toată necuvântarea grea… De tac de suferinţă, din ceartă sau amar Tu ştii ce e cu mine şi care-i starea mea. Citim ades Scriptura şi-o încâlcesc în pilde Idei curg des din mine cu orele în şir M-ai învăţat deunăzi că nu sunt toţi ca mine Vorbind ţin ceasu-n faţă gândind… mai explicit! E cruntă potrivirea când şed cu tine-alături Că îmi citeşti pe buze cuvintele pe rând E un defect de-o viaţă să nu le spun pe toate Dar tu îmi pui vocale ideilor din gând. De fire-s cam îngust! …am zis-o şi pe asta! Dar geometria vieţii prin tine s-a lărgit! E greu ce-i drept să-mi mistui un lucru ca şi ăsta Dar orizont la planuri tot tu mi-ai dăruit. Încet mă mişc în toate; analizez, gândesc, analizez… Tu mă trezeşti la viaţă cu mintea-ţi dezgheţată – Nu-i timp acum, grăbeşte-te un pic! Iar eu răscumpăr vremea ce-atât am încâlcit! Sunt chesti mici, ce are?… Uit piaptănul, că-l uit! Şi rola pentru scame, şi dungile cămăşii, ciorapii asortaţi O, Doamne? Cum fără jurăminte m-a îmblânzit… eu, leul? Şi-cum privesc în urmă: ce look perfect aveam! Ce-atâta modă frate!… Nu-i mintea idelul? Hmm… Pân’ să te am pe-aproape eram un tip de lemn Tu-n zorii dimineţii mi-aşteni cu drag ţinuta Şi fiecare haină îmbini cu drag şi zel. Ce vremuri hrănitoare cu ochiuri mii de ouă Cartofi, slănină, ceapă şi usturoi din plin! Când spui că dimineaţa nu-i voie aia şi aia… Colegi din tinereţe… Iertaţi-mă deplin! Şi multe alte lucruri mi le aud în minte Frâmânt, fac presupuneri, şi mă arunc în vânt – Mai potoleşte-ţi mintea, nu-i Dumnezeu cu tine? Şi-aşa curaj pe viaţă îmi dai plâpând în gând. Advertisements