Celei care m-a întregit,

Deşi s-ar zice adesea că-s bun la spus cuvinte
Şi ard de nerăbdare să ţi le înşir perfect
Prin versurile acestea priveşte-mă cu toate
defectele-mi sunt daruri, cu care te iubesc.

S-ar zice că-s tăcut… Hmm! Tăcerea mea e tâlc
Cu tine lepăd toată necuvântarea grea…
De tac de suferinţă, din ceartă sau amar
Tu ştii ce e cu mine şi care-i starea mea.

Citim ades Scriptura şi-o încâlcesc în pilde
Idei curg des din mine cu orele în şir
M-ai învăţat deunăzi că nu sunt toţi ca mine
Vorbind ţin ceasu-n faţă gândind… mai explicit!

E cruntă potrivirea când şed cu tine-alături
Că îmi citeşti pe buze cuvintele pe rând
E un defect de-o viaţă să nu le spun pe toate
Dar tu îmi pui vocale ideilor din gând.

De fire-s cam îngust! …am zis-o şi pe asta!
Dar geometria vieţii prin tine s-a lărgit!
E greu ce-i drept să-mi mistui un lucru ca şi ăsta
Dar orizont la planuri tot tu mi-ai dăruit.

Încet mă mişc în toate; analizez, gândesc, analizez…
Tu mă trezeşti la viaţă cu mintea-ţi dezgheţată
– Nu-i timp acum, grăbeşte-te un pic!
Iar eu răscumpăr vremea ce-atât am încâlcit!

Sunt chesti mici, ce are?… Uit piaptănul, că-l uit!
Şi rola pentru scame, şi dungile cămăşii, ciorapii asortaţi
O, Doamne? Cum fără jurăminte m-a îmblânzit… eu, leul?
Şi-cum privesc în urmă: ce look perfect aveam!

Ce-atâta modă frate!… Nu-i mintea idelul?
Hmm… Pân’ să te am pe-aproape eram un tip de lemn
Tu-n zorii dimineţii mi-aşteni cu drag ţinuta
Şi fiecare haină îmbini cu drag şi zel.

Ce vremuri hrănitoare cu ochiuri mii de ouă
Cartofi, slănină, ceapă şi usturoi din plin!
Când spui că dimineaţa nu-i voie aia şi aia…
Colegi din tinereţe… Iertaţi-mă deplin!

Şi multe alte lucruri mi le aud în minte
Frâmânt, fac presupuneri, şi mă arunc în vânt
– Mai potoleşte-ţi mintea, nu-i Dumnezeu cu tine?
Şi-aşa curaj pe viaţă îmi dai plâpând în gând.

Soției mele,

Ce trândavă e viața fără gândul că tu,
– Minune scumpă coborâtă-n mine,
Stai ca străjerul gata să observe
Cea mai firavă vorbă despre tine!

Comunic eu cu mine… că ești o scumpă,
Și-n glasul crem al zidurilor mele,
Te-am pus în ramele gândirii dogorite
Cu dragoste semnat-am iar… Iubire!

Mă pierd prin lucrul zilnic ca un vameș
Trec lucruri, oameni și minute mii
Dar zilnic de pe scaunul trudirii
Mă duce-un zâmbet gingaș înspre tine.

Și-așa înțeleg că-n toate suntem una
În muncile de azi când totu-i greu;
Te duc oriunde sunt… întreaga viață
Și unde ești, acolo sunt și eu.