Aha-b!

1 Împărați 18:45 „…Ahab s-a suit în car, și a plecat la Izreel.”

Ahab, împăratul lui Israel, a domnit 22 de ani la Samaria. A făcut mai mult rău decât toți ceice fuseseră înaintea lui.

De obicei când citim textele despre împărații răi noi ne mirăm și spunem în mintea noastră: Băi, da chiar așa? Cum de nu a știut să asculte de Domnul!”. Vedeți voi, oamenii au o părere bună despre ei, păcatele din viața lor nici nu se compară cu păcatele lui Ahab (poate) și cred că astfel de oameni au primit ce li se cuvenea. Corect! Insă problema este că plata păcatului este moartea (indiferent cât de mare sau mic o fi el). Când citim despre Ahab ar fi bine să observăm dacă nu cumva acesta a avut șansa să asculte de Domnul și să scape de moartea spirituală. De ce mă întreb asta? Pentru că Dumnezeu acordă oamenilor șanse la pocăință prin intermediul evangheliștilor săi, a proorocilor dar asteapta in schimb o intoarcere a inimii spre El.

Eu zic că de șansă la pocăință precum a avut Ahab au mulți oameni chiar dacă nu la intensitatea aceea.Mulți zic „apoi dacă aș avea si eu o astfel de demonstratie m-as fi pocait!” Oare? Totusi, ce a făcut Dumnezeu ca să-i dovedească lui Ahab că există? Ce a făcut ca să îi acorde șansă?

a. a arătat că există când a răspuns rugăciunii lui Ilie

b. a arătat că e unicul Dumnezeu adevărat

b. a arătat că are răbdare pentru întoarcerea lui Ahab cu pocăință la El, lasandu-l cu viata. Toti proorocii au fost ucisi…

Necredința lui Ahab este atât de surprinzătoare încât mă întreb și eu. De ce dovezi avea Ahab nevoie ca să se pocăiască?

Necredinta lui Ahab: NU CRED NICI CHIAR DACA…

s-ar pogori foc din cer…
– 950 de prooroci amețiți și plini de sânge îi dovedesc credința greșită

Ilie se roagă și îi cere Domnului în ultima parte (v.18:37 „si să le intorci astfel inima spre bine”) intoarcerea lor(pocainta lor), dar Ahab nu face asta. El nu face asta când se pogoara foc din cer…

SI NU CRED NICI CHIAR DACA…

– s-ar pogori ploaie din cer…

Dupa demonstratia acesta Dumnezeu trimite ploaia… Ahab nu se pocaieste

Ahab pare un om care atunci cand realizeaza ce a facut Ilie spune doar un Aha! dar nu ia decizii. Deși a vazut minunile intamplandu-se sub ochii lui… nu a vrut sa se intoarca la Dumnezeu.

Intreaba-te acum si tu daca nu cumva Dumnezeu ti-a dovedit ca exista si ca e la lucru in viata ta. Te crezi mai bun ca Ahab, poate ca nu ai avut parte de foc din cer, dar cred ca Dumnezeu ti-a mistuit jertfa macar a vreunei rugaciuni pe care i-ai facut-o dar ai uitat totul atunci, sau ai considerat ca era normal sa se intample asa. Sa stiti ca Dumnezeu o fi facand demonstratii de existenta magistrale, dar acestea nu sunt gratuite! Ele sunt ca tu sa te intorci la El cu pocainta! Ai acum motive de pocainta? Eu sper ca da…

O zi binecuvantata!

Femeia cinstită

Prov. 30:10-30 „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele.” …

Acest pasaj dă atenție femeilor care fac cinste familiei. Pentru azi o meditație despre cine este această femeie? Cum arată? E adevărată?

1. Cine? – „ea”

Versetul 10 – femeia cinstită. Toate cuvintele scrise de la acest verset și până la 31 sunt despre aceasta. Traducerea noastră abundă de pronumele la pers. a III-a sg. „ea”. Fetele ar trebui să învețe de aici hărnicia. Băieților noi ar trebui să învățăm de aici „căscarea ochilor”, fiindcă o așa femeie este de mare preț…

Portretul acestei femei este alcătuit din punct de vedere moral: cinstea este o podoabă a femeilor.

2. Ce face ea? – multe 🙂

V.11-31 Foarte multe lucruri… unele le expun aici: ea lucrează cu mâini harnice, ea se scoală când este încă noapte, ea își întinde mâinile către cei nenorociți, ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei. Fetelor, aici este o listă frumoasă cu lucruri care cred că sunt de cultivat în viața unei fete evlavioase. O astfel de femeie pare a fi cu adevărat implicată în viața familiei și bine ancorată în realitățile înconjurătoare. Femeia aceasta dacă ar fi trăit în vremurile noastre știa tot ce se întâmplă și cunoștea care sunt cele mai bune variante de investiții. Femeia cinstită este femeia care se învârte extrem de aproape de membrii familiei. Ea își zidește casa.

Azi vă invit să medităm asupra cinstei și să ne-o dorim în viață, dar mai ales să știm acorda această distincție cui o merită iar celor care o caută să o dobândească privind la acest model demn de urmat.

Fiți binecuvântați!

În luptă cu „N-am chef…”

Eclasiastul 9:10 „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…”

Dumnezeu te vrea productiv în tot ce faci. Dar asta nu e totul. Nu întotdeauna a ajunge la capăt într-o lucrare e scopul suprem. Ba din contră, maniera cum ajungi la final este la fel de importantă precum ajungerea finalului.

Dumnezeu ne oferă multe oportunități de muncă. În unele suntem chiar acum angrenați cu altele ne pricopsim mai încolo. Cert lucru, omul este făcut pentru a nu lenevi. Versetul citit azi mă face să subliniez felul în care trebuie să fac eu lucrurile: „cu toată puterea”. Lenea nu face parte din viața credinciosului. El trebuie să caute de lucru. Altfel, de ce ar mai spune versetul „tot ce găsește mâna ta să facă”? Fiți harnici!

Pentru azi așadar gândește pozitiv la ce ai de făcut și caută să te îndeplinești de sarcini (chiar dacă uneori foarte grele) cu brio până la final. Dumnezeu vrea slava din ceea ce faci tu, de aceea ne îndeamnă prin Pavel în epistola către Coloseni: Faceți toate lucrurile ca pentru Domnul nu ca pentru oameni! Spor

Fiți binecuvântați!

Și mâine… inima voastră să fie în totul a Domnului!

1 Împărați 8:61 „Inima voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui”.

Preocuparea Scripturii este inima noastră, sufletul nostru. Dacă încă mai aveți dubii că Dumnezeu nu este preocupat de voi priviți la felul în care îi încurajează Solomon pe israeliți veniți să vadă ceremonia de așezare a chivotului în Templu. Solomon le adresează cea mai importantă preocupare a lui Dumnezeu: inima! inima noastră! inima ta! inimile oamenilor! Dumnezeu are răbdare să lucreze cu inima fiecărui om, are o plăcere enormă să acționeze la nivelul inimii.

Luați decizii clare în ce privește dedicarea față de Cristos: curată, așa cum este astăzi, să fie și mâine.

Fiți binecuvântați!

Fii cu inima veselă!

Prov. 15:13 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.”

Azi vă propun o meditație legată de stare și atitudine. Ne trezim dimineața, privim la câte avem de făcut, și dintr-odată totul se năruie. Devenim posomorâți, neajutorați, cei mai încercați oameni de pe fața pământului… Versetul de azi ne îndeamnă să fim cu inima veselă. Adică bucuroși! Arată celorlalți încrederea și bucuria celui născut din nou. Fii bucuros! Încearcă să treci dincolo de greutățile zilnice, de sarcinile de lucru, de oboseală… Încearcă să trăiești o zi vineri ca una de luni!  O față senină este o față încrezătoare, pozitivă, harnică, dezinvoltă, care stimulează pe alții la viață din plin. Inima tristă demolează speranța, îngrădește libertatea de a respira ușor, aglomerează gândurile negre și nu oferă nicio soluție pentru a-ți reveni.

Deci azi: inima veselă, fața senină, pozitiv, cu credință vie, încurajator, bun.

Fiți binecuvântați!

Știința sfinților

Proverbe 9:10/b „Știința sfinților este priceperea”.

Nu te-ai fi gândit la așa ceva, nu? Au și sfinții o materie pe care o învață. Priceperea este materia sfinților. Înțeleptul Solomon vede în pricepere preocuparea și cunoștința unui sfânt. Admiterea la acest curs al sfinților se face pe baza rugăciunii. Proverbe 2:3 … „dacă te vei ruga pentru pricepere” vei ajunge să găsești cunoștința lui Dumnezeu. Meditația de azi este să ne rugăm pentru pricepere (adică să ne înscriem la această frumoasă materie), ca să dobândim priceperea. Fiți foarte atenți… priceperea nu este la îndemâna oricui. Sfinții trebuie să fie caracterizați de pricepere. Nu-i așa că dacă ai un om priceput în jurul tău când ți se întâmplă ceva ce nu poți face singur, ești tentat să apelezi la el? Este drept că omul priceput este de dorit. Omul priceput este cel care s-a separat de păcat (sfințit) și care are o umblare bună, perseverență cu Domnul. Pe această cale se câștigă priceperea…

Fiți binecuvântați!

Adonia – omul care s-a sumețit

1 Împărați 1:5 „ Adonia, fiul Hagitei, s-a sumețit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!”…

În meditația de azi, vreau să extrag o învățătură din viața lui Adonia. Acest om nu a sfârșit bine fiindcă la un moment dat în viață a luat o hotărâre care nu i-a fost deloc în avantaj. Sumețirea (îndrăzneala) sau plinătatea de mândrie a lui Adonia are câteva rădăcini în pricinile de mândrie.

Adonia s-a sumețit pentru că avea un statut – era fiul împăratului. Sigur cred că o oarecare mândrie toți ceilalți fii o aveau, dar Adonia „s-a sumețit până acolo că a decis că el trebuie să fie succesorul împăratului. Hotărârile sale vin în contextul în care împăratul nu l-a mustrat niciodată. Mustrarea i-ar fi protejat viața de gânduri murdare. În lipsa mustrării Adonia crește crezând că poate face tot ce îi trece prin minte. Hai să vedem ce s-a întâmplă cu Adonia în lipsa mustrărilor și ce produce lipsa mustrării:

1. Lipsa mustrării crește pericolul apariției mândriei (1 Împărați 1:5/a).

2. Lipsa mustrării crește pericolul apariției compromiterii sociale (1 Împărați 1: 5/b)

Adonia și-a atras popor în jurul lui, compromițându-și astfel numele. Înscăunarea lui a fost dejucată de planul proorocului Natan cu Bat-Șeba care au înduplecat pe împăratul David să-l înscăuneze pe Solomon.

3. Lipsa mustrării crește pericolul pierderii onoarei și vieții (1 Împărați 1:50)

Adonia face o criză de isterie când vede că i s-a luat tronul. Stă prins de coarnele altarului cerând să nu fie omorât. Adonia nu mai are onoarea de a fiu de împărat. După ce Solomon ajunge împărat Adonia continuă să fiu un uzurpator de tron, încercând să-și pună la punct un plan de uzurpare a lui Solomon prin căsătoria cu Abișag, Sunamita. Adonia moare pentru că nu a învățăt să respecte decizia lui David de a numi pe Solomon ca împărat.

Lecția ar fi una simplă: nu lăsa mustrarea să îți scape atunci când observi un caracter dedat la mândrie. Mustrarea conduce la binecuvântare pe când lipsa ei poate fi prima consecință a căderii. Mustră, atunci când vezi un păcat în viața copilului tău fiindcă acest lucru îi va salva viața de la multe necazuri.