Epafras “4X4”

Coloseni 1:7-8 ” cum aţi învăţat de la Epafras, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Cristos pentru voi, şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. Am văzut la Epafras 4 lucruri: veghere, strădanie, credinţă, simţul realităţii.

Epafras este un om cu care nu mă pot compara. Pentru mine Epafras e ca o maşină 4×4 care nu acceptă ideea că nu se poate urca o pantă. E omul care se străduie, care jertfeşte, e omul pasionat de Cristos.

Omul acesta este un credincios înflăcărat care locuieşte în Colose (Asia mică). Este considerat a fi cel care a plantat biserica din Colose. Privind la ce amănunte avem în aceste versete introductive despre Epafras aflu cum ar trebui să fie echipat lucrătorul lui Dumnezeu:

1. Epafras este un om care veghează la bunăstarea bisericii sale. Epafras îşi învaţă credincioşii despre credinţa, dragostea şi nădejdea în Cristos. Acestea sunt valorile predate de Epafras. Epafras are dar de evanghelist şi de învăţător pasionat.

2. Epafras este omul pentru care efortul şi timpul personal contează mai puţin în raport cu starea spirituală a bisericii pe care o păstoreşte. Din Asia mică, Epafras vine la Roma să se sfătuiască cu Pavel asupra problemelor bisericii din Colose. Mă gândesc că a lăsat acasă o familie, poate copii, a ales să caute soluţii pentru biserica lui Cristos. Moody spunea că merită să mergi 1000 de mile ca să asculţi un singur sfat bun. Epafras e un exemplu în sensul acesta. Soluţii există, oameni care le caută asidu sunt mai puţini.

3. Epafras este un credincios slujitor al lui Cristos. Când un om ca Pavel afirmă un asemenea calitativ la adresa lui Epafras, putem să ne imaginăm care este imaginea pe care o avusese Pavel despre Epafras. Cine nu şi-ar dori ca în lucrare să fie preţuit cu acest titlu: credincios slujitor al lui Cristos.

4. Epafras nu uită să-şi vorbească de bine biserica. Epafras are simţul realităţii. Biserica din Colose are probleme, suferă de atacul altor învăţături, pare a fi imatură în a rezolva situaţia, dar are o calitate frumoasă: ştie să iubească. Epafras identifică defectele dar nu uită calităţile. În pledoaria lui Epafras în faţa lui Pavel, acesta a fost gata să spună toate amănuntele care îi cauzează greutăţi, dar a fost gata să specifice şi calitatea principală: “dragostea în Duhul”. Iubirea colosenilor este o iubire “în Duhul”, adică o dragoste pe care Duhul lui Dumnezeu a aşezat-o între ei.

Aş vrea să am pasiunea pentru Cristos a lui Epafras…

De la disperare la nădejde (1)

Coloseni 1:3-8 Credincioşii din Colose trăiesc prin credinţă şi dragoste “din pricina nădejdii care îi aşteaptă în ceruri şi despre care au auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei”. Câte lucruri nu am putea şi noi face din aceeaşi pricină a nădejdii din ceruri. Despre această nădejde se aude în cuvântul adevărului Evangheliei.
Două lucruri astăzi pentru meditaţie:

1. Credinţa şi dragostea sporesc dacă nădejdea ta în lucrurile pregătite în cer este mai importantă decât nădejdea în cele de pe pământ.
2. Cuvântul adevărului Evangheliei este sursa creşterii în nădejde. Citeşte cuvântul tot mai mult şi te vei umple de nădejde. … şi oamenii plini de nădejde sunt de fapt oamenii plini de bucurie, dragoste şi credinţă. Oare câtă nădejde am?

Fii binecuvântat!

Un exemplu de prezentare

Coloseni 1:1 “Pavel, apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei”.

Am stat puţin în cumpănă de la începutul lunii să văd încotro mă voi orienta cu studiul aprofundat al Scripturii. Printr-un cerc de împrejurări am realizat că epistola lui Pavel către Coloseni îmi este dată ca să îmi amintească despre cea mai bună îndeletnicire pentru mine: memorarea Cuvântului. Aşa că în perioada următoare îmi propun cu ajutorul lui Dumnezeu să memorez şi să meditez la adevărul revelat de Dumnezeu în această scrisoare, scrisă de Pavel pentru o mână de credincioşi din Colose. Fac lucrul acesta pentru că am un orar foarte încărcat şi risc să las Scriptura să-mi vorbească mai puţin. Nădăjduiesc cu ajutorul lui Dumnezeu să folosesc acest ultim semestru de şcoală în a-mi întemeia credinţa în Cristos prin rugăciune şi memorarea acestei epistole. Pentru cel care citeşte aceste meditaţii sper să fie o oportunitate de a face din părtăşia cu Cristos cel mai frumos timp al zilei.

Pentru început vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Vrei să te prezinţi unei comunităţi de oameni care nu cunosc despre tine decât lucruri generale. Ştiu că eşti un evanghelist şi că predici cu drag Cuvântul lui Dumnezeu. Ei bine, ai la un moment dat ocazia să le scri acelor oameni câteva lucruri despre tine. Ce ai alege să spui despre tine? Nu-i aşa că ţi-ar fi greu să spui ceva? Iar dacă ai găsi ceva cu adevărat bun la tine, nu-i aşa că ţi-ai formula în aşa fel ideile ca să reiasă că eşti bun în ceea ce faci? Iată acum exemplul lui Pavel. Stă în faţa unui papirus, închis într-o temniţă cu dorinţa de a scrie unei comunităţi de credincioşi pe care nu i-a văzut niciodată faţă în faţă.

Pavel, apostol… greacă:απόστολος/apóstolos, ebraică: șaliah = trimis, sol.  Pavel este trimis al lui Isus să aducă mesajul Evangheliei. Şi totuşi cum poţi să spui că eşti apostol (trimis) din moment ce tu nu poţi să mergi ci eşti închis? Vedeţi în spatele acestui cuvânt se ascunde solia, nu solul. Solia conţine Evanghelia lui Isus Cristos. Pavel stă închis într-o închisoare şi îşi face datoria de trimis, trimiţând o scrisoare de mărturisire a Evangheliei. Nu e important ambalajul care aduce conţinutul ci mesajul pe care îl are solia acela contează. Pavel spune aici practic: nu mi-aţi văzut faţa, nu m-aţi cunoscut şi nu e grav lucrul acesta, e important mesajul care e trimis de la Dumnezeu. Aici merită să ne oprim. De multe ori noi credem că prin felul în care ne prezentăm, prin genealogie, prin ţinută impresionăm publicul şi mai ales aducem onoare lui Dumnezeu. Noi trebuie însă mai întâi de toate să confirmăm că suntem al lui Cristos. Ioan Botezătorul (primul sol lui Isus Cristos, Marcu 1:2) era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. Se hrănea ca un sălbatic, cu lăcuste şi cu miere sălbatică. Destul de puţin stilat, nu credeţi? (Marcu 1:6) şi totuşi Scriptura spune că a fost cel mai mare om de pe faţa pământului. De ce? Pentru că mandatul său a fost unic. A pregătit calea lui Cristos.

Pavel îşi ia acest titlu şi înţelege că el este un instrument al lui Dumnezeu. El e rob, e slujitorul lui Cristos, e apostol al lui Isus Cristos.

Iată lecţiile introducerii:

1. Tot ce ai putea să spui fără ezitare sigur despre tine este numele. La această întrebare toţi am ştii ce să răspundem, mulţumită părinţilor noştri care ne-au dat un nume.

2. Ca şi credincioşi suntem chemaţi să vedem noi ce slujbă avem în folosul lui Cristos. Nu toţi suntem apostoli, dar fiecare avem un rol. Astăzi unul este păstor al lui Isus Cristos, altul este diacon al lui Isus Cristos, altul este pianist al lui Isus Cristos, altul învăţător al lui Isus Cristos, altul predicator al lui Isus Cristos. Fiecare credincios trebuie să-şi identifice rolul. Noi fiecare avem o sarcină dată de Isus Cristos de a fi de folos Evangheliei Sale printr-un lucru. Tu ce eşti trimis să faci pentru Cristos?

3. Noi suntem chemaţi să facem voia lui Dumnezeu. Care este voia lui Dumnezeu pentru tine? Prin voia lui Dumnezeu eu sunt chemat să fiu tată poate spune cineva, prin voia lui Dumnezeu altul este chemat să fie misionar, altul prin voia lui Dumnezeu este chemat să fie muzician, altul prin voia lui Dumnezeu este chemat să fie instalator, altul este chemat să fie croitor, altul doctor. Prin slujba ta aduci glorie lui Dumnezeu?

Trei adevăruri introductive: Cine eşti? Tu ce eşti trimis să faci? Eşti tu ce Dumnezeu vrea să fii? Dumnezeu să ne ajute să fim ceea ce El ne-a chemat să fim.