Oare Dumnezeu vorbeşte mult?

1Petru 1:5 a Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă…

Un gând pentru astăzi foarte încurajator este să ştii că eşti păzit de puterea lui Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu nu sunt îngeri, dar prin ei putem să o observăm. Exemplele de pe paginile Vechiului Testament atestă că Dumnezeu adeseori şi-a arătat puterea prin oferirea unor misiuni speciale îngerilor Săi. Dumnezeu este puternic prin Sine însuşi.Nu este cazul să duc meditaţia în direcţia aceasta mai ales că intenţia lui Petru pare a fi fost mai degrabă să îi încurajeze pe credincioşii din Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia să privească la ceea ce au (credinţa) şi să conştientizeze efectul acesteia în viaţa lor (protecţia lui Dumnezeu pentru copiii Săi). Totuşi o divagaţie de la contextul versetului mă pune în situaţie să meditez la forţa şi puterea lui Dumnezeu. Pe lângă El eu sunt abur, fir de iarbă, un fir de praf.

El nu face exerciţii fizice ca să fie puternic. Cred că una dintre laturile puterii divine este cuvântul rostit de El. Mă gândesc că totul a luat fiinţă la cuvântul Său, de aceea îmi închipui cât de puternic este un cuvânt al lui Dumnezeu. “El zice şi se face” spune Scriptura. Mă impresionează felul în care cuvintele lui Dumnezeu au efect.

Eu cred că puterea lui Dumnezeu este conferită în mod special de măreţia Sa. E impresionant să conştientizezi că eşti păzit de Dumnezeu, iar tu tot ce faci pentru asta este să crezi că Tatăl din ceruri te-a creat, iar El ca Proiectant al vieţii tale îşi poartă ochii mereu asupra ta, te ştie, te ocroteşte. Dumnezeu e atât de aproape de noi… Titlul acestei meditaţii are de a face cu gândul conform căruia cred că Dumnezeu are o forţă impresionantă în orice gând rostit. Tot ce se aude în univers, în jurul scaunului Său de domnie are efect în spaţiu şi timp. Dumnezeu indiferent dacă vorbeşte mult sau puţin El este puternic… Atotputernic.

Fiţi încurajaţi:)!

Advertisements

Beneficiile îndurării lui Dumnezeu

1Petru 1:3-4 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Lui Dumnezeu îi face plăcere să recunoaştem zilnic dependenţa de El. Petru le scrie credincioşilor de prin Pont, Bitinia, Asia, Capadocia şi Galatia şi prima expresie a îndemnului de după salutul iniţial este “binecuvânt fie Dumnezeu”. Mă întreb dacă şi noi în discuţiile noastre începem să comunicăm cu alţii folosind cuvintele lui Petru?! Cred că nu ne-ar părea rău…

1. Binecuvintează-L pe Dumnezeu pentru îndurarea Sa  v.3 b “după îndurarea Sa cea mare…”

Faptul că Petru vorbeşte despre o îndurare “mare” nu este la voia întâmplării. Îndurarea lui Dumnezeu este impresionantă. Noi beneficiem de ea prin faptul naşterii din nou. Regenerarea noastră indică gradul implicării lui Dumnezeu în vieţile noastre şi al îndurării Sale. Viaţa noastră e harul îndurării lui Dumnezeu datorat jertfei Domnul Isus Cristos. Cel mai căutat atribut al dumnezeirii atunci când suntem la necaz este îndurarea Sa. Există multe situaţii din care noi am scăpat doar datorită îndurării lui Dumnezeu. Aşa a fost şi în cazul răscumpărării vieţilor noastre căzute în păcat.

2. Binecuvintează-l pe Domnul pentru naşterea din nou. v 3 c. “ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos”…

Regenerarea noastră s-a produs prin credinţa în moartea răscumpărătoare a Domnului Isus. Regenerarea este mântuirea noastră privită din perspectiva lui Dumnezeu. N-avem nici un merit acolo. Totul s-a petrecut instantaneu şi deodată. Noi trebuie să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru beneficiul de a fi născuţi din nou. Noi am devenit copii ai lui Dumnezeu.
3. Binecuvintează-l pe Domnul pentru moştenirea Sa v. 4 ” şi la o moştenire nestricăcioasă….”
Moştenirea e ceea ce a pregătit îndurarea lui Dumnezeu copiilor Săi. Ceea ce primesc ca moştenire copiii lui Dumnezeu nu are echivalent în lumea aceasta: moştenirea este nestricăcioasă (nu poate fi stricată şi nu se poate strica), neîntinată (nimic păcătos nu intră în ea), nu se poate veşteji (nu simte trecerea degradantă a timpului), păstrată în ceruri pentru noi ( un loc ce aparţine în totalitate prezenţei lui Dumnezeu).

Toate acestea le avem prin îndurarea lui Dumnezeu. Iată motive de a-L aşeza pe Cristos ca subiect al afirmaţiilor noastre. 🙂 Fiţi binecuvântaţi!