Sunt oare în afara voii lui Dumnezeu?

Prea mulţi dintre noi, atunci când se confruntă cu dificultăţi şi suferinţe, trag concluzia că trebuie să fi făcut o alegere în afara voii lui Dumnezeu. Apoi îţi petrec restul vieţii dorindu-şi să fi ales altfel. Ironia este că, în felul acesta, îşi irosesc şansa pe care o au, oricât de neprielnice ar fi circumstanţele, de a împlini voia lui Dumnezeu chiar acolo unde se află.

(…) Credeţi că Dumnezeu este atât de meschin încât să ne excludă din planurile bune pe care le-a întocmit pentru noi doar pentru că am făcut o singură alegere “greşită”? Avem întotdeuna posibilitatea să facem voia lui Dumnezeu, chiar şi în circumstanţe nu tocmai ideale, o dată ce ne întoarcem la Dumnezeu şi facem ceea ce ştim deja.

Voia lui Dumnezeu ca mod de viaţă – Jerry Sitter

Eşti perseverent ca la început?

Ieremia 2:3 ” Atunci Israel era închinat Domnului…

Uneori meditez la cât de multe promisiuni am făcut Domnului de-a lungul vieţii de credinţă şi îmi dau seama că de fapt puţine din ele am respectat. Sigur umblarea cu Domnul atunci mi s-a părut aidoma teologiei prosperităţii. Credeam că o să fie “totul bine”. Nicidecum. Am învăţat că umblarea corectă cu Domnul a fost direct proporţională cu atenţia pe care am oferit-o închinării mele lui Dumnezeu. De aceea în cele ce urmează aş vrea să observăm câteva aspecte ale relaţiei noatre cu Dumnezeu de la începuturi.

1. La început am fost plini de dragoste … dar acum? v. 2 (Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când mă urmai în pustie, într-un pământ nesămănat). Perseverenţa pe calea îngustă este o lecţie ce trebuie învăţată de la cei mai vârstnici. Cel puţin aşa ne indică textul că mustrarea Domnului îi vizează pe cei din familii care nu au mai întrebat Unde este Domnul? Mai suntem noi acum copiii lui Dumnezeu prin ceea ce facem? Ce iubesc eu acum mai mult decât închinarea pentru Dumnezeu. Dacă sunt lucruri care întrec dragostea pentru Dumnezeu în viaţa mea… nu mai sunt perseverent ca la început.

Observaţi că Dumnezeu se foloseşte de pasajul când poporul era nevoit să asculte de Domnul fiindcă era în pustie. Cel mai bun loc de a învăţa perseverenţa este pustia, căci acolo omul pare dispus la orice pentru a supravieţui. Israel a călătorit 40 de ani prin pustie şi tot nu s-a ales cu perseverenţa umblării cu Domnul. Încăpăţănarea poporului i-a condus spre pierzare şi doar intervenţiile şi pocăinţa lui Moise şi apoi vitejia şi mijlocirea lui Iosua i-a salvat. Perseverenţa înseamnă mai mult… înseamnă un mod de viaţă în dependenţă de Domnul.

2. La început am fost alipiţi de Domnul…. dar acum? (păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi… şi au alergat după cei ce nu sunt de nici un ajutor.) Într-o vreme în care auzim mai multe erezii decât niciodată şi suntem expuşi la tot felul de păcate învăţăturile Bibliei trebuie păstrate cu sfinţenie. Într-un fel ar trebui să ne aducem aminte de Eleazar care a fost binecuvântat pentru că a avut în grijă chivotul Domnului şi nu s-a depărtat de el. Poporul a umblat pe un teren plin de gropi şi plin de pericole şi nu s-a depărtat de El. Când au venit încercările peste noi, am rămas lângă Domnul, când am dus-o bine, cum am procedat?
….Cel mai greu este să stai lângă Domnul când ţi-e bine…

3.  La început refuzam orice dumnezei străini…. dar acum? (v. 11 dar poporul Meu şi-a schimbat Slava…)

Nu vreau să-l vând pe Dumnezeul meu! Nu vreau să îl trădez! Vreau să îl cunosc mai mult şi să nu îl confund niciodată cu falşi zei ai zilelor noastre. Să vină diavolul cu tot felul de oferte nu vreau să mă las de Domnul. Să crape pământul nu vreau să las părtăşia, să ard de nerăbdare n-am să plec din casă fără rugăciune…

Iată câţiva dumnezei străini care au devenit autohtoni: internetul (atunci când închinarea ta e afectată de statul pe internet), televizorul ( atunci când închinarea ta e afectată de statul la televizor), serviciul, (atunci când închinarea ta e afectată de munca ta) mâncarea (atunci când ceea ce vei mânca este mai important decât închinarea lui Dumnezeu) îmbrăcămintea (atunci când vrei mai mult decât starea de modestie şi curăţie a hainelor tale)…

Aplicaţie: ÎNCHINAREA LUI DUMNEZEU NU SE NEGOCIAZĂ! 1. Nu fă greşeala de a-L uita pe Domnul pentru că acum o duci bine… s-ar putea să vină pustia în viaţa ta… oare atunci îţi vei aminti de El?
2. Arată-ţi dragostea pentru Domnul prin slujire; oridecâteori refuzi să faci asta te îndepărtezi de Domnul
3. Arată-ţi devotamentul prin credincioşia în închinare… vino la biserică, implică-te în viaţa bisercii, investeşte-ţi talantul. FII PERSEVERENT ÎN CEEA CE FACI!

Doamne iartă-mă pentru momentele în care am stat departe de Tine. Doamne vreau să învăţ perseverenţa umblării cu Tine. Doamne vreau să fiu disciplinat în a te căuta. Doamne nu vreau să te pierd din vedere niciodată. Doamne despărţiţi de Tine nu putem face nimic. Doamne vin cu pocăinţă înaintea Ta şi te rog primeşte-mă înapoi în slujba Ta. Oferă-mi şansa unui nou început. Am păcătuit prin delăsare, prin încredere în alţii, prin încredere în mine, prin mândrie, Doamne vreau să mă sfinţeşti Tu, să mă pui deoparte pentru Tine. Doamne fă-Ţi lucrarea cu mine şi redă-mi plăcerea citirii Scripturii şi a rugăciunii. În Numele lui Isus Cristos, îţi cer Tată toate acestea şi prin Duhul Tău cel Sfânt… Amin

O zi binecuvântată!

Viaţa departe de Dumnezeu

Ieremia 2:13 Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.

In umblarea mea pe acest pământ am văzut oameni la care le place să umble cu Domnul, dar am văzut şi o altă categorie la care le place să umbe şi cu Domnul şi cu lumea. Dumnezeu ne învaţă în acest capitol că umblarea după lucrurile pământeşti este moarte, pe când a umbla după lucrurile cereşti este pace şi viaţă (Romani 8:6)

Cauzele stării actuale sunt preoţii şi părinţii: aceştia nu şi-au mai făcut datoria de mentori, de păstori, de educatori morali şi de patriarhi. Astfel trag concluzia că…

1. Departe de Dumnezeu ajungi când te lepezi de învăţătura sănătoasă…

2. Departe de Dumnezeu ajungi dacă asculţi predici ale lui Baal... (şi astăzi sunt unii care predică prin Baal)

3. Departe de Dumnezeu ajungi când îl pierzi pe Domnul din inima ta.. Societatea s-a înstrăinat de Dumnezeu şi nu o mai interesează de Domnul “Unde este Domnul” este o întrebare la care astăzi nu se mai caută răspuns…. Unii ar putea răspunde: Care Domn? Manona, banul, dumnezeul pântecelui sau la frumuseţii trupului… dumnezeul hainelor de firmă, dumnezeul maşinilor de lux; Unde este Dumnezeul adevărat din trărea noastră?

Avem nevoie de o întoarcere la Scripturi,…. avem nevoie de o busolă spirituală… şi noi riscăm să îl pierdem pe Domnjul din vedere lăsându-ne angrenaţi de lume…

Păcatul îndoit este că în momentul în care te închini altor dumnezei ai ales şi să îl părăseşti pe Domnul. Durerea lui Dumnezeu este că deşi am ajuns să trăim independenţi de Dumnezeu, totuşi Dumnezeu nu ne-a abandonat şi ne susţine în dorinţa de a ne întoarce pe calea cea bună (versetul 17… ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună…)

Cum este departe de Domnul? Nu e nimic plăcut pentru om în afara prezenţei călăuzitoare ale lui Dumnezeu… Căutaţi-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi… haideţi să ne apropiem de Domnul, să alegem să trăim în dependenţă de El, prin credinţa în Isus Cristos.

Fiţi binecuvântaţi!

Când Dumnezeu mustră păcatul

Ieremia 2 – sau… Fata in fata cu mustrarea lui Dumnezeu  

Meditând la tot ceea ce am gasit zilele trecute în capitolul doi pot spune că Dumnezeu are multe să mă înveţe de aici. Să reiau puţin contextul: Ieremia este la prima predică, şi aceasta nu este una uşoară. Este o predică în aer liber “la urechile cetăţii”, adică într-o zonă publică. Titlul predicii sale era ceva de genul “Când Dumnezeu mustră păcatul”. Dumnezeu îşi mustră poporul pentru că L-a părăsit şi nu mai poartă frică de El. Se dedau la păcatele în care umblă popoarele păgâne şi nu mai cunosc pe Dumnezeu. Acum Dumnezeu rosteşte mustrarea si pedeapsa prin Ieremia. Şi ce este şi mai tulburător Dumnezeu spune tot…. înaintea lui Dumneyeu totul este gol şi descoperit.

1. Păcatul  trădării (v. 11)
Părinţii şi preoţii au alunecat în uitarea Scripturilor şi au îmbrăţişat alţi dumnezei (v5). Au ales slujirea zeiţăţilor păgâne şi au L-au pierdut pe Dumnezeu din vedere. (v8)

2. Păcatul înstrăinării (v 17 nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta…)

3. Păcatul nesupunerii (v 19, tu singur te lovesti cu necredincioşia ta…)

4. Păcatul răzvrătirii (v20 ţi-ai sfărâmai jugul, ţi-ai rupt legăturile…)

5. Păcatul minciunii (v 23 cum poţi să zici:”Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali?”)

6. Păcatul preacurviei (v 24 măgăriţă sălbatică , deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimei ei…)

7. Păcatul idolatriei ( v 25 căci iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei)

8. Păcatul crimei (v 34 pe poalele hainelor tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi…)

9. Păcatul ipocriziei (v 35 şi cu toate acestea, tu zici sunt nevinovat, să se întoarcă mânia lui de la mine!)

Toate acestea sunt păcatele înşirate de Ieremia înaintea poporului. Dumnezeu să ne mişte inima pentru ca aceste păcate să nu facă niciodată parte din viaţa noastră. Acest capitol poate oferi o seama largă de învăţături dacă continuăm să medităm la mustrarea Domnului. Dacă mai sunt păcate în viaţa ta, mărturiseşte-le şi pune capăt domniei Diavolului asupra vieţii tale. Tu fii credincios Domnului, nu te lăsa târât în plăcerile lumii ci consacră-ţi viaţa Domnului, cere Domnului sfinţirea, şi ascultă ceea ce spune Domnul prin Cuvânt. Capitol 2 mai are multe pentru noi…
O să vedem data viitoare ce înseamnă să trăieşti în păcat, cum ajungi acolo şi ce primesc aceia care părăsesc pe Domnul. Până atunci rămâneţi cu Domnul…

F.M

Cearta şi insistenţa lui Dumnezeu

Ieremia 2:9 ” De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, si Mă voi certa cu copiii copiillor voştri.”

Motivele de ceartă sunt adevărate bombe cu ceas. Ieremia este pus să strige înaintea poporului că Dumnezeul cel Adevărat se va certa cu comunitatea de israeliţi ce locuieşte ţara şi se va certa în continuare cu generaţiile următoare. Dar ce învăţ eu de aici? Odată învăţ că lui Dumnezeu nu-i este indiferent dacă eu ascult sau nu de El şi apoi mai învăţ că Dumnezeu va continua să insiste şi în viitor să mă caute să vadă dacă sunt cu El.

1. Cearta lui Dumnezeu vizează atitudinea mea prezentă.  (Mă voi mai certa cu voi…)
Acum oridecâteori ascult o predică şi vocea Duhului Sfânt îmi şopteşte să mă pocăiesc, oridecâteori citesc din Scriptură şi glasul iubitor al lui Dumnezeu îmi deschide ochii să înţeleg ce nu este bine în viaţa mea potrivit cu ceea ce am citit, oridecâteori pastorul, sau vreun frate mă mustră de un anumit comportament nepotrivit …. tot de atâtea ori am ocazii să experimentez pocăinţa şi să accept că ceea ce mi se întâmplă este pentru că Dumnezeu vrea ca eu să mă îndrept.

Versetul însă descrie o altă faţetă a lui Dumnezeu: insistenţa (Mă voi MAI certa cu voi)

2. Cearta lui Dumnezeu vizează şi atitudinea mea pe viitor
Îl iubesc pe Domnul pentru că El nu a renunţat să mă certe, să mă mustre, să mă protejeze, să mă binecuvinteze, să mă păstreze în har… Insistenţa lui Dumnezeu pentru copiii Lui este extraordinară. El arată cât de insistent îţşi doreşte îndreptaterea comportamentului nepotrivit pe care îl are poporul faţă de El. (Mă voi certa cu copiii copiilor voştri). Cât de mult oare nu a insistat Dumnezeu şi în viaţa mea ca să renunţ la lume pentru El? Cearta mă îmbie să îmi revizuiesc atitudinea mea pe viitor.

Cât de mult s-a certat Dumnezeu cu o fire încăpăţânată ca a mea ca să accepte lucrarea mântuitoare a Fiului Său? şi totuşi de ce?

… pentru că mă iubeşte, zice Domnul…

Ioan 4:10 “Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” aceasta este motivaţia lui Dumnezeu pentru a se certa cu oamenii şi astăzi.. la mijloc este dragostea Lui faţă de noi… e dragostea lui faţă de Fiul Său… e jertfa lui Cristos…e insistenţa lui de a oferi harul mântuirii la cât mai mulţi oameni.

Fiţi binecuvântaţi… gândiţi-vă astăzi oare Dumnezeu nu poartă vreo ceartă cu multe dintre păcatele noastre?  Sunt lucruri pentru care ar trebui să dăm ascultarea mustrării Duhului Sfânt şi să ne pocăim… acceptă cearta iubitoare a Domnului şi mulţumeşte-I pentru insistenţa Sa.

Când nu ne mai interesează de Dumnezeu

Ieremia 2:6-9
6 Ei n-au întrebat: „Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustiu, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?”
7 V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii n-au întrebat: „Unde este Domnul?” Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor.
9 De aceea, Mă voi certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.

Ieremia se află în Ierusalim. Aici îşi începe proorocia cu privire la sentinţa lui Dumnezeu pentru nelegiurile poporului Israel, şi anume depărtarea de El şi închinarea altor dummnezei. Cea mai teribilă problemă pentru Dumnezeu este să vadă dezinteres din partea părinţilor şi preoţilor. Este acea indiferenţă care ucide orice efort de a privi lucrurile cu optimism. Dumnezeu acuza pentru starea in care a ajuns poporul doua entititati: parintii si preotii. Oare de ce a ajuns Israel sa fie dezinteresata de Dumnezeu? Raspunsul e cutremurator: nici macar nu mai stiau cine este El… si totusi cum s-a ajuns aici?

1. Părinţii n-au întrebat “Unde este Domnul” care… (versetul 6)
Israel putea să vadă din umblarea cu Dumnezeu în trecut importanţa divinităţii în viaţa de zi cu zi. Problema părinţilor de atunci paşte multe alte familii de astăzi: neputinţa de a-L mai recunoaşte pe adevăratul Dumnezeu. A păstra în memorie inchinarea lui Dumnezeu înseamnă implicit depărtarea de alti dumnezei. Unde este Domnul astăzi în familia crestină? Ce loc ocupă inchinarea in viaţa familiei? Ca să putem observa purtarea de grija a Domnului trebuie sa punem pe seama lui binecuvântările trecute si sa apreciem binecuvantarile actuale din prisma a ceea ce primim de la Domnul. Problema este nu că se neglijeaza ideea de Dumnezeu in casă ci că nici macar nu mai este acea frica de Domnul care ar putea fi constructivă intr-un camin. E un dezinteres major pentru Dumnezeu, pentru Scriptură cât şi pentru inchinare si lauda. Vremurile lui Ieremia se aseamana cu cele in care traim noi. Sunt din ce în ce mai puţine familii care pun întrebarea aceasta: “Unde este Domnul în casa noastră?” sau “Mai este Domnul în casa noastră?”

2. Preotii n-au intrebat “Unde este Domnul?”(8)
De ce ajunge societatea să uite de Dumnezeu? Pentru ca multi dintre cei care se numesc preoti, pastori, episcopi, nu mai pazesc Legea Domnului nu mai aleargă la Domnul in rugaciune, ci fac din biserici un fel de muzeu spiritual. Vine lumea face cumparuri, are parte de o oră-două de linişte, audiază o muzică bună, privesc noile tendinte vestimentare si alte cate si mai cate…

Cand preotii nu mai intreaba “unde este Domnul?” oamenii cred ca este normal si fara Dumnezeu. Preotii ar trebui in primul rand sa fie semnalele cerului etern in lumea muritorilor. Ei ar trebui sa strige pe ulitele de astăzi că am devenit idolatri si ca trebuie sa ne intoarcem la adevăratul Dumnezeu.

Unde este Domnul a fost si gandul lui Isus Cristos cand a intrat in templu si a vazut ce ajunsese locasul de inchinare… o pestera de talhari.. o piata… dar oare unde erau preotii de acolo sa vada ce se face in casa Domnului? Dumnezeu sa ne pazeasca bisericile de asemenea preoti…

Cand pe oameni nu-i mai intereseaza de Dumnezeu e semn ca cei care conduc bisericile sunt tot mai putin interesati sa aminteasca celor din biserici ca Domnul este prezent, ca Domnul aude, vede, cunoaste, stie, simte si va judeca orice nelegiuire. Cand pe oameni nu-i mai intereseaza de Dumnezeu e semn ca familiile crestine nu-şi mai educă copiii in spiritul Scripturii.

Aplicatie:
– Iubite cititor, daca vei fi tata( sau esti deja) ia aminte sa fii preot in casa ta, astfel ca cei din jurul tau sa se intrebe mereu daca il mai au pe Domnul in actiunile lor.
– Scumpă cititoare, daca vei fi mamă (sau esti deja) cauta sa traiesti astfel ca cei pe care ii cresti sa nu uite cine este Domnul si ce loc ocupă El in viaţa unui creştin.
– Iubitul mei preot, daca vei fi (sau esti deja) ia aminte sa constientizezi turma pe care o pastoresti ca Dumnezeu va judeca actele de neascultare dar va binecuvanta credinciosia fata de El. Cauta sa Il cunosti mai intai tu pe Cristos si Scriptura pe care o predici pentru a fi mereu gata sa dai o mana de ajutor celor ce ti-o cer. Viata ta poate pastra multi oameni langa Domnul, sau dimpotriva ii poate indeparta 

Domnul sa ne ajute sa nu Il pierdem pe Isus din ochii nostri…

Nu vrei să fii un Ieremia?

Ieremia 2:4
4 Ascultaţi cuvântul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!

Dumnezeu se adresează casei lui Iacov şi tuturor familiilor casei lui Israel. În fond vorbim se pare de aceeaşi familie mare a lui Iacov. Repetiţia numelui lui Iacov este sugestivă probabil numai prin prisma ideii că Dumnezeu i-a schimbat numele lui Iacov cu Israel (Cel ce Luptă cu Dumnezeu). Un popor care acum a juns să lupte împotriva lui Dummnezeu prin necredinţă continuă şi răzvrătire. Un popor care şi-a schimbat dumnezeii (v11) şi un popor care nu mai are frică de Dumnezeul adevărat. Unui asemenea popor Dumnezeu vine şi îi aduce prin Ieremia şansa pocăinţei prin rostirea judecăţii.
 
1. Interesul lui Dumnezeu este pentru întreaga comunitate evreiască

Ieremia predică comunităţii din care face parte. Îmi place să cred că Dumnezeu se uită la întrega comunitate. Cred că această casă a lui Iacov cuprinde nu numai membrii familiei ci şi robii şi roabele acestora. Cuprinde tot poporul cu famenii cu străinii care s-au stabilit în popor curpinde pe toţi cei care printr-o asociere au ajuns să fie părtaşi poporului ales lui Dumnezeu. Îndemnul şi străgătul lui Ieremia este ASCULTAŢI CUVÂNTUL DOMNULUI. Îl văd parcă pe Ieremia alergând  prin cetate să rostească această predică grozavă. E un mesaj care ar trebui să-i întoarcă pe israeliţi la Domnul. Din păcate nu se întâmplă aşa.

 
2. Interesul lui Dumnezeu este ca familiile lui Israel să audă Cuvântul
 

Ieremia e pus să predice familiilor. Dumnezeu nu a uitat ce a făcut pentru Israel. Nu a uitat felul minunat în care şi-a călăuzit poporul, însă oamenii din vremea lui Ieremia au uitat complet de Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca mesajul judecăţii să fie auzit de membrii familiilor din Israel. Dumnezeu se adresează în mod special la două entităţi: părinţilor şi preoţilor.

Bărbaţii casei lui Israel se pare că şi-au pierdut rolul de formatori, de patriarhi. Un copil evreu trebuia să cunoască istoria poporului Israel. Dar din mijlocul poporului Israel pierise cunoaşterea de Dumnezeu; ceea ce explică acest fapt a fost lipsa patriarhilor.

Aplicaţie: Dacă Dumnezeu mai este astăzi interesat de un subiect anume, acesta ar fi familia şi mai apoi preoţii. Mirarea lui Dumnezeu pe care o să o observăm din meditaţiile viitoare este că preoţii nu mai “întreabă pe Domnul” ci proorocesc prin Baal. Iubiţii mei şi astăzi Dumnezeu vrea să ajungă cu mesajul Său în familiile noastre în casele noastre. Dumnezeu rămâne direct interesat de felul în care preoţii îşi fac datoria faţă de cei pe care îi păstoresc. Mulţumesc lui Dumnezeu că familia mea a putut să asculte Cuvântul. Dacă ai tăi nu l-au ascultat, vei fi tu acel Ieremia care să poarte mesajul lui Dumnezeu în familia şi comunitatea ta?

Domnul să te ajute!