Uşa credinţei este deschisă

Fapte 14: 27 “După venirea lor, au adunat biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.”
Îmi place acest gând… Uşa credinţei este deschisă. Deschizătorii de drum trebuie reţinuţi: apostolii. Temelia învăţăturii sănătoase le aparţine apostolilor care au primit direct de Isus Cristos însărcinarea de a face ucenici din toate neamurile.
Azi poţi medita la acest har pe care îl ai: uşa credinţei creştine ne dă astăzi tuturor românilor de pretudindeni şi tuturor celorlalte neamuri ale pământului intrare liberă la Dumnezeu. Trăim încă vremuri de har din partea lui Dumnezeu… Vreau acest gând de mulţumire să mă umple azi pentru că Dumnezeu s-a gândit la mântuirea mea, mi-a dat acces liber prin Isus Cristos.
Nu uitaţi e vorba de o uşă deschisă, dar ea are şi nume: uşa credinţei! Crede în Isus Cristos,  Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa şi vei intra în Împărăţia Cerurilor.
Uşa e deschisă pentru orice om, oricât ar fi de falimentar cu viaţa. Faptul că uşa credinţei (accesul la mântuire) de 2000 de ani e deschisă arată îndurarea lui Dumnezeu pentru împlinirea numărului deplin al neamurilor. Da dragilor, Biblia vorbeşte despre un număr care are acces acolo… Nu cred că te-ai simţi comfortabil să ştii de uşa credinţei, să refuzi să intri pe ea şi să ajungi la uşa Iadului pe care chiar dacă nu vrei să intri vei fi aruncat acolo din pricina necredinţei în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. …Dar tuturor celor care L-au primit, adică tuturor celor ce cred în Numele Isus Cristos, Le-a dat dreptul să se facă fii ai lui Dumnezeu.
Dumnezeu să vă binecuvinteze!
Advertisements

Rezultatele întâlnirilor primei biserici

Fapte 2:43-47 “Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”

Cineva spunea că dacă vrei să treci un examen prima condiţie e să te prezinţi la el. Dragii mei observ o complacere în rugăciunile noastre prin care aruncăm toate responsabilităţile vieţii de credinţă pe seama Mântuitorului nostru Isus Cristos. Nu aşa trecem de examenul vieţii creştine! Biserica este locul comun în care ne adunăm şi aducem totul la cunoştinţa lui Dumnezeu şi a fraţilor. Aici este principalul loc al miracolelor din secolul XXI. Niciun alt loc nu este mai plin de Cristos ca acela unde se adună credincioşii plini de Duhul lui Dumnezeu.

Iată câteva din rezultatele adunării laolaltă ale bisericii primare:
frica de Domnul a fiecăruia (adunarea credincioşilor creşte în noi imaginea sfinţeniei lui Dumnezeu şi a lucrurilor pe care El le cere de la copiii Săi- aşa ne îndepărtăm de obiceiurile rele ale lumii şi ascultăm de Domnul);
minunile şi semnele. Chiar dacă sunt mai puţine lucruri ieşite din comun astăzi, minunile au loc cu precădere în momentul în care cauzele noastre sunt aduse la cunoştinţa lui Dumnezeu (care sunt minunile şi semnele de azi? Simplu: rugăciunile ascultate sunt minunile de azi);
avuţiile, prioritate a lucrării lui Cristos. Azi materialismul a pus stăpânire pe fraţi (azi strângem mai întâi pentru noi şi apoi din prisos dăm Domnului… dacă dăm…);
nelipsirea de la Templu; azi mersul la biserică este opţional.
lauda la adresa lui Dumnezeu; azi ne lăudăm pe noi mai mult decât pe El. Biblia ne învaţă să vorbim între noi (fraţii) cu cântări de laudă, psalmi şi cântări duhovniceşti. Să aşezăm în conversaţii slăvirea Numelui lui Isus Cristos ca o prioritate.

Domnul adăuga la numărul lor, pentru că aveau inima deschisă, pentru că se slujeau unul pe altul, pentru că înţelegeau că viaţa merită şi trebuie închinată Creatorului ei. Eşti mulţumit de aportul tău în închinarea bisericii din care faci parte? Te implici activ şi dai dovadă că Isus Cristos a luat chip în tine? Îţi cunoşti colegii vieţii creştine?

Rămâneţi cu bine!

Strângeţi legătura frăţească!

Fapte 2:42 “Ei stăruiau… în legătura frăţească” .

Dragilor, e un verset pe care nu l-am citit dimineaţa asta, dar mi-a rămas de vreo 2 săptămâni pe inimă. Probabil ca să meditez mai mult asupra necesităţii de a face ce spune acest verset. Biserica este locul unde trebuie să se persevereze şi în legătura frăţească. Nu există trup îngrijit decât cel care are pe cineva alături. Fraţii dintr-o comunitate au nevoie de legătura frăţească (de tip familial) căci grija unul pentru altul face relaţia frăţească să crească, să se zidească.

Nu ştiu dacă e un adevăr pentru voi, dar Biblia ne îndeamnă să strângem rândurile şi să perseverăm în legătura frăţească. În asta nu trebuie să ai neapărat un dar anume (al încurajării prin cuvinte şi fapte, al predicării, al milosteniei), nicidecum. Fiecare dintre noi trebuie să fim gata să slujim celuilalt. Darul pe care trebuie să îl arătăm împreună unul faţă de altul este darul dragostei.

Iubindu-ne unul pe altul căpătăm o forţă mai mare de grup. Orice grup e mai puternic când creşte în dragoste, fiindcă dragostea te vulnerabilizează şi te face să simţi, să împărtăşeşti, să împarţi şi să jertfeşti. Eşti gata să investeşti în legătura frăţească? Atunci ar trebui să perseverezi în cunoaşterea grupului de fraţi cu care te închini şi căutarea de a fi de folos fiecăruia. Aş vrea să medităm la puterea disponibilităţii de a susţine mădularele (membrii bisericii) şi de a fi de un real sprijin pentru cei care trec prin încercări şi care sunt fraţi şi surori din aceeaşi biserică cu noi.

Fiţi credincioşi!

Contează mersul la biserică?

Fapte 2:46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi…
Dacă ar fi să vină o prigoană acum şi n-ar mai putea să se închine credincioşii Domnului duminica la biserică, după cum îşi trăiesc mulţi viaţa de credinţă, probabil că o mare pacoste ar fi blocarea reţelelor online. Nu mă refer la cei care dintr-un motiv de boală stau departe de biserică ci la cei care se complac să servească hrană spirituală “aleasă” de pe internet şi îşi întreţin legătura frăţească doar pe cale internautică. Statistica nu ne ajută ca să stabilim un număr de deplasări la biserică ca să poţi ştii că eşti ok. De fapt, mersul la biserică nu mântuie pe nimeni. Motivaţia mersului la biserică e mântuirea ta şi a altora, dar mai ales creşterea în cunoaşterea Domnului şi părtăşie cu scopul zidirii sufletului.
Meditez azi la nevoia chemării la închinare cu biserica pentru că pe listele bisericii sunt membri care nu vin decât din Paşte în Crăciun. Oricare ar fi motivaţia de a sta acasă, ea nu este una biblică. Isus Cristos ne-a trimis un Mângâietor (Duhul Sfânt) care lucrează în noi şi în mijlocul nostru. Închinarea noastră are pecetea prezenţei lui Dumnezeu, căci acolo unde sunt doi-trei adunaţi în Numele lui Isus, El a promis că va fi în mijlocul lor. Oare cât de mult înseamnă pentru noi azi, să ne strângem în prezenţa lui Isus Cristos?
A fi nelipsit de la biserică pentru primi creştini nu cred că însemna ceva mai uşor decât pentru noi. Care sunt câteva avantaje ale vremurilor noastre faţă de acelea:
1. Avem posibilitatea de a ne închina în locuri special amenajate. În vremea aceea ei se adunau în case particulare.
2. Avem posibiliatea deplasării cu maşini personale. În vremea aceea mersul pe jos era la “vehiculul” principal.
Dar pot adăuga:
Posibilitatea de a muncii 5 din 7 pentru ca duminica să fim liberi.
Posibilitatea de a ne închina în libertate, într-o ţară democratică.
Posibilităţi sunt, dar suntem dispuşi să facem din orele petrecute la biserică o prioritate?
Fiţi binecuvântaţi!

Te crezi cineva?

Ioan 19: 9-11 “A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul? N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
Ce frumos e răspunsul lui Isus în faţa lui Pilat. Acest guvernator nu ştia că tot ce deţine împreună cu puterea de a vorbi, de a sta în picioare, puterea de a conduce, de a da ordine, puterea conferită prin funcţia pe care o ocupa este de la Dumnezeu. Vă daţi seama că Isus îi răspunde cu atâta dragoste. El avea puterea de a face tot ce vrea cu Pilat, dar a ţinut să îi comunice şi acestuia că tot ce are vine de la Dumnezeu.
Azi vă propun ceva… ceva special. Gândiţi-vă la puterea voastră, dar admiţând că ea este darul zilnic al lui Dumnezeu pentru fiecare zi în parte pentru voi. Administraţi puterea voastră în aşa fel ca Fiul lui Dumnezeu să nu fie batjocorit sau vorbit de rău. Rugaţi-vă pentru ca puterea pe care v-a dat-o Dumnezeu să o folosiţi în aşa fel ca Isus Cristos să fie slăvit.
Pornim de la menţiunea lui Isus pe care o credem adevărată cu privire la fiecare om: “N-ai avea nicio putere … dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus…”
Fiţi binecuvântaţi!

Haina stacojie

Matei 27:29 “L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie”.

Zilele trecute am văzut din maşină un om al străzii cu o haină lungă. Păşea apăsat şi ţinea de lanţ un câine bătrân de zile cu care cred că se deplasa către un tomberon. Faţa lui… faţa lui avea o tristeţe de neînchipuit. Parcă doar câinele mi-ar fi putut spune ce se ascunde dincolo de haina omului aceluia şi orice mi-ar fi spus nu cred că avea multe lucruri îmbucurătoare. Mă uitam la el şi parcă îmi spunea că pierduse totul. M-am uitat la haina şi faţa lui şi am suspinat gândindu-mă la necazul lui.

Trebuie să vă mărturisesc că dimineaţa asta am meditat la un simbol din Biblie legat de o haină. Un simbol legat de momentul răstignirii Domnului Isus. Era acolo un moment când Isus a fost nu numai judecat ci şi bătut şi batjocorit.

Aşadar… Mai întâi vă amintiţi de hainele Lui? Marcu 5 relatează că o femeie cu o scurgere de sânge a crezut că se va vindeca dacă cel puţin s-ar atinge de haina Lui… Puterea lui Isus nu s-a manifestat prin haină ci prin credinţa femeii care crezuse în puterea lui Isus de a o vindeca. Aceleaşi haine acum sunt date la o parte şi este pusă alta în loc.

Haina stacojie. Haina aceasta era de o culoare intensă. Era un roşu aprins. Ea era de obicei considerată culoarea hainei unui împărat. Soldaţii au făcut o ceremonie de prost gust, căci prin îmbrăcarea lui Isus în haina stacojie, ei admiteau că Isus este un Împărat. De fapt L-au şi aclamat “Regele iudeilor”. Ceea ce Isus mărturisise înaintea lui Pilat, şi anume că este un împărat, a ajuns o mărturie a dispreţului.

Fiul Lui Dumnezeu, Împăratul Împăraţilor, Prinţul păcii ajunge obiectul dispreţului unor soldaţi care nu au înţeles suveranitatea lui Isus şi puterea celui care se afla înaintea lor. Oare avea nevoie Isus de o haină ca să fie Împărat al iudeilor? Nidecum? El e Împărat al slavei, El e Regele regilor, nici o haină nu-l face mai mic s-au mai mare căci El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Haina stacojie arată într-un fel dureros cum a fost tratat Mântuitorul nostru. Dar privind la soldaţi ne putem vedea pe noi. Şi noi i-am pus haina stacojie, şi noi l-am dispreţuit căci oridecâteori am tratat cu uşurătate puterea lui Isus Cristos I-am pus haina stacojie a lumii în semn de batjocură.

Poate că în inima voastră recunoaşteţi acele momente când v-aţi depărtat de Isus prin hulă şi batjocură, prin dispreţ. Totuşi e har în toată scena asta. El nu şi-a schimbat statutul de Mântuitor luând haina aceea, El avea aceeaşi putere, era Fiul lui Dumnezeu, dar ceva era special cu adevărat: a răbdat. A răbdat pentru că avea o lume de mântuit.

Vrei să meditezi puţin şi tu la chipul lui Isus în haina stacojie? El a primit acolo mult dispreţ însă a pironit vina tuturor în trupul Său pe lemn. Aceasta era misiunea Sa. Nu să fie declarat Rege, căci era deja, ci să fie declarat Mântuitor al lumii.

Fiţi binecuvântaţi!