Sfidarea Cuvântului lui Dumnezeu

Ieremia 36:23 “După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.”
1. Dezinteresul faţă de Cuvânt
De câte ori asculţi Cuvântul lui Dumnezeu eşti pus în situaţia de a te conforma (ai şansa de a te supune/pocăi) voii lui Dumnezeu revelată acolo. Capitolul 36 are ca punct culminant arderea cărţii cu profeţia lui Dumnezeu rostită lui Ieremia. Acest papirus a fost scris de Baruc (un scrib, un confident al lui Ieremia) la îndemnul şi dictarea lui Ieremia însufleţit de Duhul lui Dumnezeu care i-a readus aminte toate profeţiile premergătoare capitolului 36 şi pe cele viitoare.
Împăratul Ioiachim are şansa să dea ascultare (de a a avea dispoziţia de a asculta cu dorinţa de a pune în aplicare) dar este indiferent şi sfidător.

Toţi cei credincioşi care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împlinesc cu fapta cu cine se aseamănă? Nu lăsa timpul în care te expui Cuvântului lui Dumnezeu să fie o simplă privire într-o oglindă care nu-ţi stimulează dorinţa de a fi precum Cristos. Versetul 23 spune în început că Iehudi a apucat să citească doar trei sau patru foi… şi apoi împăratul a intervenit. Nu mă mai interesează asta, spune Ioiachim, nu are nimic care merită crezut… basme, poveşti… DEZINTERES. Dumnezeu să ne dea răbdare să ascultăm tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu să ne plictisim aşa cum se întâmplă astăzi la multe predici pline de har.
2. Sfidare faţă de Cuvânt
Împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului. NU e asta sfidare?! Nu e gestul acesta disgraţios, intrigant şi dureros? Să ai şansa să te pocăieşti, să ştii ce te aşteaptă dacă te pocăieşti, să ştii ce te aşteaptă dacă nu o faci şi să faci gestul sfidător al autorităţii tale faţă de Cuvânt. Iubiţii mei, noi nu avem nicio autoritate să ne comportăm astfel faţă de Cuvânt, dar deşi actul/papirusul, Cartea Sfântă poate fi tăiată sau mistuită în foc, asta nu şterge autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Un singur lucru de pe pământul păcătos are deja veşnicia: Cuvântul lui Dumnezeu. Noi avem veşnicia în El, şi totuşi aruncăm veşnicia noastră adesea în focul indiferenţei, nepăsării.
Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, căci atâta vreme cât mai ai harul acesta ai şansa pocăinţei. Ioiachim a murit  cu pedeapsa scrisă din nou într-o carte rescrisă de Baruc. În ea s-au mai adăugat nenorocirile lui Dumnezeu. Cuvântul are scop aici: pocăinţa; Cuvântul nesocotit aduce pedeapsa: Ioiachim a murit fără ca familia sa să mai urce la tron! I s-a luat binecuvântarea pe care o avea la îndemână. S-a jucat cu Cuvântul lui Dumnezeu….

ASCULTĂ, ASCULTĂ, ASCULTĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!  Nu e un sfat ci este o poruncă dacă vrei să fii mântuit!
Dumnezeu să ne ajute la aceasta!

F.M.

Drumul spre munte începe din vale

Exod 33:11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui…”
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Exod 2:1 ” Un om din  casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi” … Exod 6:20 ” Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise.
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
Deut. 34:10 ” În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

1. De pe unda apelor…
Când s-a născut Moise familia lui Amram nu avea de unde să bănuiască că el va fi omul prin care Dumnezeu va scoate poporul din Egipt. Ce a fost în inima părinţilor când au aşezat în coşul smolit trupul neajutorat al copilului lor? Oare ştiau că unda râului îl va plasa înaintea fetei lui Faraon? Ştia oare Iochebed că acest copil va creşte la sânu-i când ochii ei nu au mai văzut sicriaşul pe ape?
Moise avea un nume predestinat “(scos) din ape” dat de fata lui Faraon… V-aţi întrebat vreodată de ce Moise preferă prezenţa lui Dumnezeu pe munte? Pentru el apa, mările, râurile i-au adus cele mai multe binecuvântări personale… i-au dat un nume şi un rost pe pământ. I-au dat o soţie pe când stătea la fântână fugind de Faraon, i-au dat autoritate când a despicat cu toiagul Marea Roşie, i-a păstrat viaţa când murea de sete în pustie… Şi totuşi nu apele l-au făcut faimos pe Moise…
2. … pe vârful muntelui
Când te uiţi la un copil în scutece nu poţi să spui ce va ajunge când va fi mare. Moise a crescut în familia regală, dar inima lui de israelit a bătut cu o aşa forţă încât a ajuns să ucidă din pricina nedreptăţilor la care erau supuşi cei de naţionalitate evreiască. Când Moise a fugit de Faraon a ajuns în ţara lui Madian practicând oieritul… Aici Moise dezvoltă o atracţie specială pentru munte…. în exod 3:1 se spune că a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.” La rugul aprins, pe vârful muntelui, Moise îl întâlneşte pentru prima dată pe Dumnezeu… experienţa comunicării cu Dumnezeu devine atât de importantă pentru Moise încât mai târziu va observa frumuseţea înălţimilor muntoase în prezenţa lui Dumnezeu. În Exod 19:3 Biblia spune ” Moise s-a suit la Dumnezeu…” în Exod 34:2 Dumnezeu îi spune lui Moise… suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai să stai acolo înaintea Mea…”.  ŞI TOTUŞI … ce e cu toate astea? Moise a fost învăţat că cel mai de preţ lucru în viaţa lui este să stea de vorbă cu Dumnezeu. Aici trebuia să ajungă pe vârful muntelui. Cel scos din ape ajunge să adore piscurile muntoase pentru că acolo l-a întâlnit pe Dumnezeu.
Moise a fost unic pentru că a fost încredinţat în mâinile lui Dumnezeu. Uneori când citesc Deuteronom 34:10 şi îmi dau seama de cine a fost Moise, nu pot să nu mă gândesc la felul în care a ajuns atât de sus? Amram…Iochebed… Cele mai multe lucruri în viaţă nu le poţi anticipa… Credinţa te ajută să mergi mai departe… Credinţa familiei lui Amram de încredinţare a fiului lor în grija râului a fost echivalentă cu abandonarea copilului în mâinile lui Dumnezeu… şi din mâinile lui Dumnezeu ştiţi firul poveştii mai departe…
Uneori nu e totul în mâinile noastre, … sunt lucruri pe care suntem obligaţi să le trăim prin credinţă… pe măsură ce umblăm aşa ne vom da seama că nu avem nimic în mâinile noastre decât puterea de a le ridica şi de a asista la biruinţe de pe vârf de munte…
Fiţi binecuvântaţi

Autocaracterizarea perfectă a Perfectului

Exod.34:5-7 Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului.
Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,
care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”

Nu ştiu atât de mulţi creştini care îşi fac din părtăşia cu Domnul un teren al imaginarului în care pot să vizualizeze ceea ce citesc… Imaginarul despre care vorbesc este practiv realitatea în care ar trebui să pătrundem când ne apropiem de Dumnezeu să vorbim cu El…
Exod 34:5 ne spune că Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat lângă Moise, şi a rostit Numele Domnului. Imaginaţi-vă! Moise cu Domnul stând unul lângă altul ca doi prieteni. Dumnezeu către Moise: Moise dă-mi voie să mă aşez lângă tine. Pe Moise îl văd acaparat total de prezenta lui Dumnezeu acolo. Dumnezeu parcă citeşte gândul unui Moise deznădăjduit. Să ştii Moise că Eu întotdeauna voi fi…
Ştiţi ce-mi place să aud aproape zilnic: definiţia Dumnezeului meu. Oridecâteori citesc versetul 6, 7, îmi dau seama că acolo este Numele Dumnezeului meu, esenţa caracterului lui Dumnezeu.
Pe scurt…
Domnul meu se numeşte Cel plin de îndurare şi milostiv…
i se mai spune şi…
Cel încet la mânie…
….şi în acelaşi timp…
Izvorul bunătăţii şi al credincioşiei.
…. şi încă
Dumnezeul dragostei nelimitate…
este…
… Cel care iartă, iartă, iartă…
şi….
Cel care pedepseşte ca un Tată bun.
Fireşte te frapează să vezi cât ţine dragostea lui Dumnezeu, ce iartă Dumnezeu şi cât de plin de bunătate, îndurare şi credincioşie este El… Când treci prin zile în care ţi-este şubrezită credinţa vino la Exod 34:6-7 şi vezi în cine te încrezi tu.
Nu e rău să avem în minte autocaracterizarea perfectă făcută de Cel Desăvârşit.
Fiţi binecuvântaţi!

Nu plec fără Dumnezeu

Exod 33:15 “Moise i-a zis: Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”
Moise a stat cu poporul la Muntele Sinai pentru a primi toate legile şi poruncile din partea Domnului. După o şedere îmdelungată, Moise aşa de mult se obişnuise cu muntele, cu prezenţa lui Dumnezeu, cu conversaţia cu Domnul încât nu vroia decât să stea în permanentă apropiere de Dumnezeu.
1. Un mod de viaţă caracterizat de comunicarea lui Dumnezeu cu tine
Moise a învăţat la Sinai nu numai legile, nu numai poruncile lui Dumnezeu, dar a învăţat să stea în ascultare. Observ că Moise nu a vorbit atât de mult în Exod, cât a vorbit Dumnezeu cu el. Lui Moise nu-i făcea plăcere să vorbească în faţa oricui. Aduceţi-vă aminte cum a refuzat voalat chemarea iniţială la a merge la Faraon. Abia când Dumnezeu îl oferă ca sprijin pe Aaron pare mai cooperant Moise. Ceea ce îi plăcea însă la Moise să facă era să stea zile în şi în prezenţa lui Dumnezeu şi de a asculta de indicaţiile Lui. Deşi pentru că a lovit o stâncă şi nu a vorbit stâncii, Moise nu avea să mai intre în ţara promisă…
2. Un mod de viaţă caracterizat de convorbirea ta cu Dumnezeu
Moise la începutul acestui capitol 33 este prezentat cum mijloceşte pentru popor. Moise stătea şi vorbea cu Dumnezeu. Te caracterizează şi pe tine rugăciunea de mijlocire? Ne mai caracterizează pe noi pocăiţii zilelor de astăzi rugăciunea de mijlocire pentru cei nemântuiţi? Moise se ruga pentru israeliţi, pentru cei de-o seamă cu el… Învăţ de aici că şi eu trebuie să mă rog pentru membrii bisericii din care fac parte.
3. Un mod de viaţă caracterizat de umblare doar împreună cu Dumnezeu
În versetul de la care am pornit această meditaţie văd un Moise care nu vrea să se mai desobişnuiască de felul acela de viaţă. Doamne, spune Moise, nu vreau să trăiesc fără Tine, un pas! E tipul de credincios care observă beneficiile umblării cu Dumnezeu. Nu ne lăsa să mergem de capul nostru, nu ne lăsa să ne ghidăm în pustietate fără Tine, acestea erau probabil ideile lui Moise. Moise devenise dependent de Dumnezeu. Moise nu putea să-şi imagineze viaţa fără Dumnezeu. Aş vrea să fiu şi eu aşa. De multe ori credem că putem să trăim şi pri noi înşine. De fapt, nici o zi nu o trăim prin noi înşine, fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Unghiul meu de abordare aduce în prim plan această lecţie a umblării prin rugăciune zilnică cu Dumnezeu.Doamne astăzi dacă nu mă însoţeşti nu mă lăsa să ies din casă! Doamne, vino cu noi, nu ne lăsa să mergem singuri prin lumea aceasta!

Fii binecuvântat!

Întrebare din Exod…

Am o întrebare la care nu găsesc răspunsul în cartea Exod şi am înţeles că este în Exod: Ce element nu trebuia să lipsească de pe orice dar de mâncare? Nu am să premiez răspunsul dar aş aprecia dacă aţi găsi versetul din Exod care să vorbească despre ce element a fost vorba? Unii spun că era sarea… dar nu găsesc argumentul în Exod acolo unde trebuie să fie…
O zi binecuvântată! 🙂

Gata am găsit… raspunsul era cu neputinta sa fie in Exod… dar bin eca l-am gasit: este în Levitic 2: 13 Multumesc… era vb de sare.

Tragerea de inimă

Exod 35:5 “Luaţi din ce aveţi să aduceţi un prinos Domnului. Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint şi aramă.”

Acest pasaj scriptural ne pune în faţa unei probleme actuale. Credincioşii suferă de lipsă de tragere de inimă pentru lucrarea lui Dumnezeu. Când mă gândesc la cum s-a renovat biserica din care fac eu parte îmi dau seama cum Dumnezeu binecuvintează în mod extraordinar o tragere de inimă în direcţia ajutorării lucrării Domnului. Un frate era tare bolnav şi vizitându-l păstorul am înţeles că acesta s-ar fi confesat că dacă ar fi sănătos ar fi prezent la lucrările făcute la noua clădire. Nu mică ne-a fost surprinderea să vedem că mâna Domnului a fost peste acel frate care a fost întărit şi a putut să lucreze împreună cu alţi fraţi la zidirea Casei Domnului. Eu aş numi acest exemplu tragere de inimă pentru lucrarea Domnului.
1. Chemarea de a participa la lucrare este pentru toţi creştinii.
Fiecare să aducă prinos Domnului…
2. Bărbaţi şi femei cu tragere de inimă…
Versetul 22 spune că “Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă”… Mă gândeam că adeseori credem că responsabilitatea de a participa la lucrarea bisericii nu este a tuturor. Când Dumnezeu cheamă la o lucrare comună (cuma a fost facerea cortului) toţi erau invitaţi, dar numai cei cu tragere de inimă erau solicitaţi. Observaţi un lucru: Dumnezeu are nevoie de oameni cu targere de inimă. Ceilalţi nu că nu sunt importanţi, dar pentru ca orice demers din sânul bisericii să meargă bine trebuie să existe o coeziune la nivelul interesului. Fraţi şi surori, membri ai aceleaşi comunităţi evanghelice dacă Dumnezeu ne invită să facem ceva pentru El mă rog să avem tragere de inimă pentru acel lucru.
3. Copii cu tragere de inimă…
Versetul 29 se mai spune că “Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care ăi trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise…” adică la această lucrare a facerii cortului puteau participa şi copiii cu tragere de inimă. Şantierul de lucru al lărgirii Împărăţiei lui Dumnezeu invită pe toţi cei cu tragere de inimă să participe activ la înaintare.
Întrebarea pentru noi este: Mai avem noi sensibilitatea aceea necesară pentru a vedea nevoile lucrării Domnului, şi de a nu ne lăsa inima să stăm nepăsători faţă de acea lucrare? Poate Domnul ne cheamă să susţinem misionari la masă, poate Dumnezeu ne cheamă să dăm mai mujlt ca de obicei lucrării Domnului, poate Dumnezeu ne cheamă să avem tragere de inimă pentru rugăciune, pentru slujirea în biserică, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de închinare… Tu pentru ce ai tragere de inimă?
Fii binecuvântat!

Momentul ideal al rugăciunii

Vă spuneam că voi avea câteva meditaţii din cartea Exod. Nu ştiu cum vi se pare vouă această carte vechi-testamentală însă doresc să vă spun că pe mine mă fascinează; mă fascinează revelaţia lui Dumnezeu îndeosebi în ea şi persoana lui Moise pe care eu îl consider Omul unicat al rugăciunii.
Citeam azi din Exod 34 unde îl văd pe Moise primind instrucţiunea divină de a se pregăti să se întâlnească cu Dumnezeu. Versetul 2 spune “Fii gata disdedimineaţă”...
1. Fii gata…
Uneori mă rog la repezeală… sau mai bine zis pe nepregătite. Nu ştiu voi cum vă rugaţi însă cred că lui Dumnezeu îi plac oamenii care vin la rugăciune pregătiţi, gata! Gata să vorbească cu Dumnezeu şi gata ca Dumnezeu să le vorbească lor. Moise trebuia să aibă tablele gata. Observ că Moise a trebuit să se pregătească de seara…
2. Fii gata… disdedimineaţă…
Nu ştiu de ce Dumnezeu foloseşte acest timp (disdedimineaţă), dar folosirea acestui moment din zi atât de des în Biblie când vine vorba de întâlnirea cu Dumnezeu mă face să reflectez la faptul că timpul în care lui Dumnezeu îi face mare plăcere să vorbească inimii omului este disdemineaţă. Nu dimineaţă la 8, nu la 9 ci disdedimineaţă, adică după 4 când tindem să spunem că se face dimineaţă… Cât timp durează această perioadă… Pentru mine cronologic ar trebui să o cuprind între 4 şi 7. E un fel de a spune în prima parte a dimineţii sau dimineaţa devreme. Unii spun că de la 7-10 este dimineaţă, iar de la 10 că este zi în toată puterea cuvântului. Eu înţeleg dimineaţa ca ivirea zorilor… de aceea cel mai frumos timp de rugăciune cred că este cel în care poţi surprinde risipirea nopţii şi ivirea zorilor… Pentru mine acela este timpul disdedimineaţă… Problema mea este însă că deşi ştiu de acest moment totuşi nu l-am folosit întotdeauna aşa cum a vrut Dumnezeu! Dumnezeu să îmi ajute să mă rog disdedimineaţă!
3. …şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai…
Este invitaţia să ne apropiem de Dumnezeu în acest moment al zilei. Poziţionarea noastră apoi trebuie să fie înaintea lui Dumnezeu: “să stai acolo înaintea Mea”… să fiu faţă în faţă singur cu Dumnezeu…
Mă rog Domnului ca acest verset să devină realitate în viaţa mea într-un mod consecvent…nu ocazional, nu numai la nevoie ci permanent, disdedimineaţă după disdedimineaţă…
Şi aş vrea să mai realizez ceva: ca să pot fi gata disdemineaţă, trebuie să mă pregătesc de seara… 🙂 de cele mai multe ori aici este cea mai dificilă probă pentru mine.
Unii se roagă la amiază, alţii seara, alţii cred că o fac după-amiaza, eu cred că nu e păcat să venim înaintea lui Dumnezeu oricând simţim potenţial maxim pentru aceasta… dar momentul ideal al rugăciunii cred că rămâne disdemineaţă… N-ai vrea să-L surprinzi pe Dumnezeu cum ridică zorile?
Fii binecuvântat!