Să vină sau să nu vină iarna…

Marcu 13:17 ” Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.”

Oarecum ciudat titlul meu, nici pe aproape de subiect, dar trebuie să recunosc că mă gândesc la iarnă… În Biblie am găsit dimineaţa asta acest verset despre venirea a doua oară a Domnului… Şi mă întreb: de ce să nu vină Domnul Isus iarna?

Am citit tot capitolul şi citesc că în vremea aceea stelele vor cădea pe pământ, soarele se va întuneca şi luna nu îşi va da lumina ei… şi puterile care sunt în cer vor fi clătinate. Iubiţii mei, nu ştiu de ce spune Isus să ne rugăm să nu vină pe norii slavei iarna, dar cred că pentru cei neîmpăcaţi vremea aceea va fi şi mai cumplită.

Pentru cei răscumpăraţi va fi o întâlnire glorioasă… Dacă va fi iarna asta, nu ştim, dacă va fi toamna asta nu ştim, dar ştim că am fost chemaţi să veghem. Versetul 37, ultimul spune: Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” iată dar la ce să medităm. Suntem echipaţi nu pentru iarna aceasta, ci pentru cer?

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Lumea supranaturală e aici

Luca 9:28-31 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage
Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
Cât mai credem noi în ceea ce nu se vede? Cât ne ajută credinţa să pătrundem acolo? Petru, Ioan şi Iacov au avut parte să vadă cu ochii lor o parte a realităţii supranaturalului în care suntem atât de îmbibaţi. Azi vreau să vă încurajez să ne încredem în Isus Cristos cel înviat care a mers să ne pregătească un loc. Da, nouă tuturor celor care am crezut în El…
Isus Cristos a dorit să-i ia pe cei trei apostoli cu el pe muntele schimbării la faţă tocmai pentru a le întări convingerile în realitatea existenţei lumii supranaturale. Faptul că Moise şi Ilie au dialogat cu Isus (ambii existând cu mult înaintea vremii în care a trăit Isus) ne explică unde se duc cei credincioşi după moarte: în Raiul lui Dumnezeu. Adaug: tâlharului de pe cruce Isus îi spune că “astăzi vei fi cu mine în Rai”, deci putem crede că nu există o stare intermediară ci pentru cei credincioşi după moarte urmează întâlnirea cu Cristos în Raiul Său. Meditez la bucuria aceasta că odată ce îmi voi sfârşi alergarea prin viaţa această în clipa următoare mă aşteaptă Cristos în Raiul Său.
Evenimentele supranaturale ale schimbării la faţă nu s-au petrecut deloc departe de lumea terestră. Ea a avut loc chiar sub ochii ucenicilor. Nu a fost o realitate exterioară timpului căci ei s-au coborât de pe munte “a doua zi” deci lumea supranaturală există şi e aici printre noi. Dumnezeu există şi e atât de aproape de noi. Să îi mulţumim azi pentru Isus Cristos care a făcut posibilă reconectarea legăturii noatre cu El prin întrupare, viaţa fără păcat, moarte şi învierea răscumpărătoare. Suntem din nou în aşteptarea împlinirii scopului vieţii noastre: reîntâlnirea vizibilă şi trăirea în părtăşie cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ei, iată ceva frumos la care să putem medita azi…
Fiţi binecuvântaţi!

Nu mai sunt pierdut!

Matei 18: 11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 
Te-ai gândit vreodată la expresia „ce era pierdut”? Fiul Omului (Isus Cristos) a venit pe pământ ca să aducă restaurarea omului. Ce a fost pierdut prin căderea în păcat (viața veșnică, nestricăciunea, părtășia cu Dumnezeu), să fie recâștigat prin sângele crucii lui Cristos.
Scopul venirii lui Isus Cristos a fost să mântuiască ce era pierdut. Erai și tu acolo și eu. Acum suntem răscumpărați, dar oare noi nu trebuie să participăm la salvarea celor care sunt încă pierduți? Trebuie!
Azi gândește-te că Dumnezeu a făcut totul pentru tine și întreaga omenire.  Mulțumește azi că El te-a găsit și te-a convins de starea de păcat. Azi ești mântuit pentru că Fiul Lui Dumnezeu a ales să vină să mântuiască și viața ta.
Pierdut e cel fără Cristos, dar noi acum suntem câștigați ca să fim a Lui pentru veșnicie. Onorează-L pe Dumnezeu că te-a răscumpărat și nu mai ești pierdut. Roagă-te de asemenea pentru cei care sunt încă pierduți. Ei trebuie căutați și aduși la Cristos. Dumnezeu să ne dea puterea să fim slujitori destoinici pentru lărgirea Împărăției Lui.
Fiți binecuvântați!

Cât de lung să te rogi?

Matei 6:7 „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.”

Mă gândesc dimineața asta cât de hilar e să repeți doar „o mulțime de vorbe” în rugăciune, în antiteza unor vorbe puține dar sincere. Dumnezeu nu este un Rege căruia să-I placă lingușeala. Când ne scrie să cerem în rugăciune cu credință nu ne spune că trebuie să avem și anume grad de teatru pentru ca să facem spectacol din rugăciunile noastre. Nicidecum!

Vedeți această „mulțime de vorbe” de aici e reprezentată de „aceleași vorbe” adică accentul nu cade pe conținutul rugăciunii ci pe forma ei. De aceea e greșit să ne rugăm doar ca să impresionăm audiența…Biblia spune: Rugați-vă neîncetat! adică cultivați un dialog permanent cu Tatăl vostru din ceruri. Cred că Biblia are multiple exemple ca să realizăm că rugăciunile din ea sunt scurte și lungi, în funcție de felul rugăciunii, momentul în care se face, nevoia adusă în rugăciune dar mai presus de toate de Dumnezeul rugăciunii.

Vreau să vă întreb ceva? Când iubești, cât timp ați vrea să stați cu persoana iubită? Cât timp ați vrea să vorbiți? Probabil că mi-ați răspunde: cât mai mult cu putință. La fel pentru că avem motive să comunicăm cu Dumnezeu doar simplul fapt al admirării Mântuitorului nostru ar trebui să fie un motiv de rugăciune îndelungată. Totuși, în text accentul cade pe maniera rugăciunii, cuvintele alese în ea.

Textul mă învață în antiteză cu pilda dată (a păgânilor care cred că vor fi ascultați dacă spun o mulțime de vorbe similare) că trebuie să mă rog concret, sincer și folosind cuvinte potrivite, neluând rugăciunea ca pe o modalitate de a îndrepta atenția spre mine ci cu umilință, să o privesc ca pe singura cale liberă spre dialog cu Tatăl nostru care este în ceruri. Așa să ne folosim de binecuvântarea rugăciunii!

Fiți binecuvântați!

Ce să cauți mai întâi?

Matei 6:33 „Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Într-un context în care Domnul Isus vorbește despre îngrijorările de fiecare zi ale oamenilor (mâncarea, băutura, hainele), versetul citat spune că „aceste lucruri le primim pe deasupra dacă facem ceva MAI ÎNTÂI.

Ce facem noi mai întâi? Azi aș vrea să îmi amintesc că înainte de muncă, băutul cafelei, salutul de bună dimineața adresat soției și micul dejun prima mea preocupare ar trebui să fie Cerul. Nu facem nimic bun dacă un credincios nu începe munca cu un dialog în vederea acumulării de neprihănire, sfințire înaintea Domnului. Sigur nu ordinea cronologică a acțiunilor de mai sus determină gradul de neprihănire la care ajunge un om, dar este de dorit gândul simplu că în toate ar trebui să primeze căutarea împlinirii setei după Dumnezeu. Abia când vom face toate lucrurile în acord cu căutarea Împărăției Cerurilor vom împlini acest verset și vom avea din belșug.

Care este dificultatea? Mintea noastră macină toată ziua ceva! Dacă nu e munca, e familia, dacă nu e familia, e un prieten, o rudenie, dacă nu e rudenia este dorința de a cumpăra ceva, de a face sau a nu face ceva…

Haideți înainte de toate să ne punem mintea să macine Cuvântul lui Dumnezeu, să investim timpul (de regulă primul timp al zilei) în așa fel ca tot ceea ce facem într-o zi să înceapă cu Dumnezeu. Ooo, dacă am putea să căutăm pe Domnul mai înainte de a ne îngrijora…

Fiți binecuvântați!

Învață ca unul care are putere!

Marcu 1:22 „Oamenii erau uimiți de învățătura Lui; căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii”.

Pentru această dimineață îmi propun să rămân la acest îndemn despre arta de a vorbi despre Dumnezeu. Ce te face diferit atunci când vorbești despre mesajul Evangheliei. Sunt mii de amvoane în care se aude Cuvântul și nici unul nu este identic cu altul. Fiecare evanghelist are propriul limbaj chiar dacă vorbesc despre aceeași realitate.

Cărturarii învățau și ei dar Isus îi învăța pe oameni despre mântuire ca unul care are putere. Vedeți nu se spune că acei cărturari nu cunoșteau Cuvântul, dar se subînțelege că le lipsea puterea. Adaug: cred că le lipsea convingerea și dragostea față de cei pierduți.

Indiferent de modul în care ne adresăm oamenilor ei trebuie să rămână uimiți de Cristosul nostru. Pentru a ajunge la acest rezultat ar fi de dorit să vorbim ca Isus. Să vorbim cu putere, să vorbim cu pasiune, să cunoaștem Scripturile și să ne doară de cei nemântuiți… Cum altfel să realizeze cei ce ne ascultă că suntem convinși de realitatea celor mărturisite?

Găsesc cel puțin 3 motivații acum: Cristos m-a mântuit, sunt chemat să Îl mărturisesc, îmi iubesc Mântuitorul și aș vrea ca toți cei dragi să aibă parte de Evanghelia Sa. Pe tine ce te-ar îndemna să vorbești despre Isus cu putere?

Puterea mărturisirii Evangheliei este dată tuturor celor care deja au făcut cunoștință cu ea. Este vorba de mesajul mântuirii prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Dacă este mântuirea ta un adevăr, mărturisește-L pe Cristos; DAR, așa să o faci ca și cum ar fi ultimul lucru pe care l-ai mai putea face în viața aceasta, știind că în clipa următoare te așteaptă cerul lui Dumnezeu. Învață ca unul care are putere!

Fiți binecuvântați!

Zidește în mine!

Psalmul 51:10 „Zidește în mine o inimă curată Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!”

Când vrem să cerem ceva prețios de la Domnul cred că ar trebui să ne uităm mai întâi la nevoile inimii. Inima trebuie în primul rând să fie curată, adică fără păcat. David cere Domnului curățirea inimii murdare de păcat. Inima curată trebuie să fie zidul de netrecut de păcat! Păcatul e respins de o inimă curată. Dacă ai o inimă murdară cere Domnului iertarea pentru păcatul care a murdărit-o și roagă-L să zidească în tine o inimă curată. Inima curată este răsplătită înb predica de pe munte cu vederea lui Dumnezeu. Doar cei cu inima curată vor ajunge să-L vadă pe Dumnezeu.

Aplicație: să avem grijă ce zidim în noi. Zidurile se îndepărtează greu pentru că au o anumită consistență și greutate, statornicie. Să trăim pentru a-L vedea pe Dumnezeu, înseamnă a avea grijă ca inima noastră să fie curată!

Fiți binecuvântați!