Dar voi, staţi liniştiţi!

Exod 14:14 “Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi!”

Neliniştea este a doua fire a omului la necaz. Nu ai cum să nu te nelinişteşti. Orice om simte cum îi fuge pământul de sub picioare când trece prin necazuri. Nu mai eşti stăpân pe situaţie, ai vrea să poţi face ceva. Ei bine, Dumnezeu ne trece prin situaţii “înghesuite” unde nu avem cale de scăpare. Ne dăm seama că nu avem soluţii la noi. Aşa erau israeliţii. Ajunşi la Marea Roşie ei văd pericolul din spate (egiptenii), văd marea în faţă iar stânga şi dreapta o fugă spre moarte.

1. Când eşti strâns din toate părţile adu-ţi aminte că nu toţi te-au părăsit! v14/a
Nu e nimic mai reconformatant decât să ştii că Iehova – Domnul are situaţia în control. Nimic nu-L surprinde fiindcă El controlează întreaga fiinţă şi pământul este al Lui (Ps 24:1-2, Ps. 91:7). Când eşti la strâmtorare adu-ţi aminte că îl ai pe Domnul cu tine.
2. Când nu mai poţi face nimic, adu-ţi aminte că Dumnezeu Se va lupta pentru tine! v14/b
Dumnezeu promite ajutorul. Psalmistul spune: “Imi ridic ochii spre munţi de unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul care a făcut cerurile şi pământul!”(ps.121).
3. Când eşti disperat, caută-ţi liniştea lângă Domnul. v14/c
Să ai tăria să te rogi, să fii mulţimit şi să îţi încredinţezi viaţa în mâinile Domnului. Ia Biblia şi roagă-te! Când eşti constrâns să nu mai poţi face nimic, sfatul biblic este să te încrezi în Domnul, să nădăjduieşti în minunile pe care El le poate face pentru tine. Acceptarea situaţiei şi încredinţarea că Dumnezeu ştie ce face. E uşor de scris… dar cred că aşa de greu de trecut prin aşa ceva. Orice mi s-ar întâmpla mie sau unuia dintre membri familiei mele, vreunui prieten, m-ar pune înainte o imensă îngrijorare, de aceea vă spuneam la început că a ne supăra şi a ne simţi neliniştiţi înaintea unei probleme dramatice este ca a doua natură umană. Disperarea este boala secolului în care trăim. Oamenii sunt disperaţi pentru aproape orice. “Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El va lucra”, este sfatul biblic ce poate fi luat ca atare în mijlocul strâmtorărilor. Expresia  “a sta liniştit în Domnul” în opinia mea este egală cu a avea “o credinţă puternică”. Credinţa puternică nu se nelinişteşte ci multumeşte Domnului pentru orice circumstanţă. Îmi aduc aminte de Iov, de Avraam, de Isus…  de Isus ce stă şi doarme în corabie cu ucenicii dar în mijlocul furtunii. Isus e cu tine, e stăpânul ei. Nu te uita la furtună, pare a spune şi acel text – uită-te la cât de aproape este Isus de tine. Cu El suntem în siguranţă!
Poporul evreu stă în faţa unui test: încotro! Unii dintre ei îl apostrofau pe Moise spunându-i că erau destule morminte în Egipt unde ar fi fost mai bine să moară robi. Alţii îl criticau, alţii – spune Biblia “au strigat către Domnul după ajutor” (versetul 11). În mijlocul înspăimântării fiecare dintre noi avem tentinţa să reacţionăm cumva. Tare mult m-aş bucura să pot să strig după ajutor la Domnul. Aşa vă invit şi pe voi să o faceţi. Dumnezeu să ne dea pacea şi tăria să depăşim situaţiile limită din viaţa noastră cu speranţa că El nu ne-a părăsit şi că El Se va lupta pentru noi îndiferent de numele problemei cu care ne confruntăm.
Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Tragedia păcatului “faraonic”

Exod 7-10

Nicăieri în istorie nu există veşti ca o ţară întreagă să fii fost atât de lovită ca Egiptul din timpul lui Moise. Mă refer aici la mulţimea urgiilor venite peste egipteni datorită împietririi inimii lui Faraon care nu a vrut să lase poporul Domnului să plece. Câte şanse, câte invitaţii, câte minuni a văzut acest om şi nici una nu i-a fost spre mântuire. După lectura urgiilor trebuie să vedem fiecare dingtre noi, dragostea lui Dumnezeu care cheamă la pocăinţă. În aceste capitole din Exodul poţi însă vedea împietrirea inimii lui Faraon. Astăzi felul în care a sfârşit acest împărat poate fi un exemplu negativ pentru cei care cred că sunt stăpâni pe vieţile lor şi cred că pot ignora realitatea existenţei lui Dumnezeu. Sunt atâtea unghiuri de abordare, atâtea predici şi totuşi în lumina pe care am primit-o eu împărtăşesc din momentele de meditaţie câţiva paşi şi consecinţe asupra refuzului repetat la ascultarea mesajului lui Dumnezeu, paşi reliefaţi în urma urgiilor de care are parte Faraon.
1. Ignoranţa : nepăsarea.
Vă aduceţi aminte de suferinţele iudeilor din Egipt. Ei bine nu e deloc un început liniştit în cartea Exod. Peste Egipt se ridică un împărat care nu cunoştea pe Iosif, un om cu un vădit simţ al torturii. Faraon: dă poruncă ca toţi nou născuţii de parte bărbătească evrei să fie ucişi; porunceşte îngreunarea muncilor, înrăutăţirea condiţiilor de muncă, asuprirea muncitorilor evrei. Moaşele se feresc să facă rău copiilor iudeilor şi sunt binecuvântate pentru fapta lor. Acestui om, de un asemenea caracter, Dumnezeu îi dă şanse de pocăinţă. Şi-ar fi putut şterge păcatele dând un simplu decret de eliberare a poporului evreu dar nu o face. Mai întâi are parte de minunea prefacerii apei în sânge. Îmi place momentul în care îi vorbeşte Dumnezeu: dis-de-dimineaţă. Dar răspunsul lui Faraon este: nu-mi pasă. IGNORANŢA lui Faraon se poate vedea în versetul din Exod 7:23 “Faraon s-a întors de la râu, şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.” Mă gândeam  dacă a se preface apa în care te speli în sânge nu transformă nimic în silele omului. Dumnezeu vorbeşte clar, îi atrage atenţia dar Faraon e insensibil. Nu ştiu dacă şi voi aţi fost atenţionaţi de prezenţa mâinii lui Dumnezeu astăzi în viaţa voastră dar vreau să spun că fiecare zi trăită este un har de la Domnul. A ignora puterea lui Dumnezeu îţi creşte riscul împieririi inimii.

2. Răgazul să răsufli în voie : amânarea.
Capitolul 8:15 “Faraon văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron.” Cele mai multe momente ale vieţii nu sunt cele de tortură sau de suferinţă. Există cazuri este adevărat, dar marea majoritate a vieţii unui om este caracterizată de o perioadă de viaţă normală, obişnuită. O perioadă în care, am putea spune, fiecare face ce vrea cu viaţa lui. În această perioadă fiecare dintre noi avem oportunităţi de a asculta de Dumnezeu. E perioada în care fiecare are răgaz să răsufle în voie, adică nu i se impune nimic. Dumnezeu nu impune nimic cu forţa. El dă şansa pocăinţei de bună voie. De fapt mântuirea este renunţarea la ascultarea de voia trupului şi o chemare la credinţă în Domnul Isus Cristos. Amânarea este aici unul dintre greşelile făcute de Faraon. El nu înţelege că răgazul este îndurarea lui Dumnezeu pentru azi, ziua de mâine nu era a lui, însă Faraon are on încredere puternică că va fi o zi de mâine aşa că amână momentul ascultării.

3. Pocăinţa aparentă: formalismul. 

Exod 9:27-28 “…de data asta am păcătuit, Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi. Rugaţi-vă Domnului…”

Faraon observă că lucrurile se pot îndrepta, ştie deja calea cum să ajungă la îndurarea lui Dumnezeu,prin rugăciune dar face lucrurile fără seriozitatea trasformării credinţei adevărate. Sunt mulţi care se pocăiesc doar pentru faţadă dar neabandonând felul de viaţă neplăcut lui Dumnezeu. Spun cu gura, dar nu vorbesc din inimă. Acest tip de oameni dunt duplicitari, nu au experimentat cu adevărat regretul păcatului şi întoarcerea reală la Cristos. E ceea ce se întâmplă şi cu Faraon, care revine nu se  schimbă.
Exod 9:34 “Faraon… n-a contenit să păcătuiască…”. Atâta timp cât păcatul este un mod de viaţă pentru cineva care zice că s-a pocăit nu are cum spusele acelea să fie adevărate. Biblia spune că după roadele lor îi vom cunoaşte pe cei mincinoşi iar pocăinţa lui Faraon este doar un foc de paie, un joc al duplicităţii.

4. “Numai de data asta”: rebeliunea
Faraon în Exod 10:17 spune “Dar iartă-mi păcatul numai de data asta…”. Mi-e aşa de cunoscut textul acesta. Păcatul odată făptuit aduce moartea, spune Domnul în Noul Testament. Cred că Faraon îşi formase deja un obicei din a crede că va scăpa de fiecare dată dacă vine Moise mijloceşte pentru el şi ţară şi va fi ok. Aşa că jocul cu “numai de data asta” pare a fi un text bun pentru îndreptăţirea promisă. Diavolul ştie foarte bine amăgi. A făcut-o în Eden şi de atunci o face cu fiecare dintre noi. Jocul acesta nu este unul antic egiptean ci doar o modalitate diavolească de a cădea pradă înrobirii păcatului.  Când joci la două capete nu joci nicăieri, aşa că Faraon credea că va scăpa şi de data aceasta. “Mâine” îi părea lui Faraon atât de aproape.

5. Rezultatul încăpăţânării: moartea

Mă gândesc că Faraon a avut şanse. Unii pe baza urgiilor au scris că îndurarea lui Dumnezeu ţine cam 10 urgii! O prostie! Îndurarea lui Dumnezeu ţine în veac, harul lui Dumnezeu este pentru toţi oamenii, El ne vrea cu gelozie pentru Sine şi ne cheamă pe nume. Aşa a făcut-o în cazul lui Faraon şi aşa vrea să o facă şi cu cei din jurul noastru. Dacă te încăpăţânezi ca Faraon culegi rodul lui faptelor lui Faraon. Faraon nu moare în noaptea când îi moare copilul întâi născut ci moare în Marea Roşie. Pentru el încă mai era timp de pocăinţă, dar în împietrirea inimii lui nu a înţeles că Dumnezeu are milă de el. Greşelile lui sunt adeseori greşeli ale noastre. Vocea Duhului lui Dumnezeu ne atinge inima, ne vorbeşte despre păcat, ne convinge de păcat şi noi refuzăm pocăinţa, ascultarea. Păcatul împotriva Duhului Sfânt, acest păcat faraonic, este împotrivirea la lucrarea Duhului Sfânt de a aduce în prim plan jertfa lui Isus disponibilă pentru oricine, de a asculta de Dumnezeu. Ignorarea repetată a mesajului lui Dumenzeu conduce la împietrirea inimii, iar aceasta aduce moartea. Faraon singur s-a dus la moarte. El ştia deja cine este Dumnezeu, cum este Dumnezeu, ce poate face Dumnezeu. Când valurile Mării Roşii au trecut peste el, din păcate era prea târziu, prea târziu pentru el să se mai întoarcă…
Fiţi binecuvântaţi!

De ce să citeşti Biblia?

In ultimii ani am citit Biblia după diverse ghiduri. Remarc în viaţa mea o schimbare benefică în sensul că acest obicei mi-a oferit unul dintre cele mai captivante momente ale zilei. Biblia, citită în ordine cronologică, în ordinea cărţilor ei, în orice altă ordine m-a ajutat să înţeleg că cititul Bibliei trebuie să fie o disciplină, un mod de viaţă.

Nu ştiu sigur dacă am dreptate, dar am înţeles că psalmul 119 are la bază alfabetul ebraic. Familiile evreilor îşi educau copiii prin cuvintele acestui psalm plin de expresii ce fac referire la valoarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Ps. 119: 9 Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
Ps. 119:11 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Ps. 119:105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
Ps. 119:165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.
Ps. 119:173 Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.

Dacă ar fi să rezum psalmul 119 într-o expresie aceea ar putea fi “Îndrumătorul credinţei” sau “Constituţia credinciosului”. N-aş avea cum trăi credincios Domnului fără respectarea Scripturii. Expunându-mă mereu Bibliei experienţa relecturii pare o continuă aprofundare şi redescoperire a adevărurilor lui Dumnezeu. Şi când adevărul lui Dumnezeu ne stăpâneşte, ne umple atunci Cuvântul Său are ecou, are efect în viaţa noastră. Ne transformă în oamenii doriţi de El. E bizar însă citind cu credinţa că aşa s-au întâmplat lucrurile cred tot mai mult în Dumnezeu. Aş vrea ca toţi cei care citiţi aceste rânduri, să luaţi Scriptura şi să vă faceţi o ţintă din citirea ei anuală. Fie că am fost în necaz, fie bolnav, fie singur, fie neajutorat, fie descurajat, Biblia mi-a fost aproape încurajându-mă, spunându-mi ce să fac. Mie ştiu că mi-a schimbat viaţa şi am credinţa că ţi-o va schimba şi ţie şi tuturor celor care o vor considera adevărată. Crede în ea şi te va arunca în cea mai frumoasă aventură a vieţii: nemurirea.
Cuvântul citit al Bibliei are puterea să te ajute, are puterea să te facă să crezi în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor al tău. Mesajul Bibliei spune că Dumnezeu ne-a trimis în lume pe Fiul Său, ca să moară în locul nostru, să plătească astfel vina greşelilor noastre faţă de El. Cum pot ajunge eu salvat de frica morţii şi a sfârşitului? Crezând în acest mesaj al Bibliei: Cristos a murit pentru tine, Isus Cristos a murit în locul tău. Acest adevăr odată cunoscut te conduce la mărturisirea păcatelor, adică  toate acele nereguli din viaţa ta. Punele pe toate într-un dialog în care te adresezi Domnului Isus Cristos cerându-i iertarea pentru toate greşelile făcute. Iertarea e efectul eliberării produse ca urmare a mărturisirii reale a păcatelor. E uşurarea după boala păcatului. Toate le găseşti în Biblie…. Fă-ţi timp anul acesta să o parcurgi în întregime!

Fiţi Binecuvântaţi!