Creştinul în starea de păcat

“Rătăcind prin pustiul acestei lumi, am dat peste o văgăună. Acolo am adormit şi am visat că am văzut undeva un om îmbrăcat în haine zdrenţăroase şi murdare (Is. 64:5-6; Mt. 22:11; 12, 13; Col. 3: 9-10), care îşi părăsise casa (Lc. 9:62; 14:26-27; Mc. 8:34) şi stătea în picioare (Mt 24:24; 25:1-13; Ef. 5:14; Ex. 12:11) cu o carte în mână (Ioan 5:39; Luca 16:31), şi cu o sarcină grea (Ps. 38:5; Ev. 12:1) în spate. M-am uitat la el şi l-am văzut deschizând cartea şi citind şi, pe când citea, plângea şi tremura. Slab de fire cum era, nu s-a putut stăpâni şi a început să se tânguiască, oftând deznădăjduit: Ce să fac? (F.A 2:37; 16:30).

Cu inima amărâtă, s-a întors acasă, şi se păzea de nevastă şi de copii, ca nu cumva ei să înţeleagă ceva din neliniştea sufletului său. Dar n-a putut tăcea mult, pentru că întristarea (2 Corinteni 7:10) lui creştea mereu. În cele din urmă şi-a destăinuit amărăciunea nevestei şi copiilor, şi le-a zis: Scumpa mea nevastă şi dragii mei copii, eu, care sunt iubit de voi, sunt pierdut din pricina unei sarcini care apasă foarte greu asupra mea. Şi pe lângă asta, mi s-a dat de ştire că oraşul nostru va fi ars din cer (2 Pet. 3:7, 10-11). Şi atunci eu voi pieri împreună cu tine, draga mea nevastă, şi cu voi, scumpii mei copii, dacă nu se va găsi mai curând un mijloc de mântuire, care nu mi-a venit în minte până acum.”

Capitolul I, Călătoria creştinului, John Bunyan 

Advertisements

Nădejdea: între cer, pământ şi inimă

Coloseni 1:27/b ” …Cristos în voi, nădejdea slavei”.

Privind la capitolul 1 văd aceste două cuvinte cheie: Cristos şi nădejde. Ce se spune despre unul şi despre celălalt?
Este nădejdea co-dependentă de existenţa lui Cristos? La lucrul acesta meditez şi vreau să mă asigur că fără Cristos nu este nădejde.
1. Nădejdea care ne aşteaptă în ceruri (v 5)
Păi, dacă nădejdea aşteaptă în ceruri înseamnă că nădejdea poate fi însăşi Cristos, pentru că El mă aşteaptă în ceruri. Dacă vreau să am nădejde trebuie să cred în existenţa vieţii veşnice. Trebuie să cred că există cineva care mă aşteaptă în cer. Tind să cred că noi atunci când formulăm această expresie, nădejdea mea este în ceruri, ne gândim la lipsa durerilor, a neajunsurilor dar mai ales la prezenţa lui Dumnezeu. Da, este o nădejde bună pentru că este vorba despre locul pe care Cristos a mers să ni-l pregătească acolo. (vezi Ioan 14:2 “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa v-aş fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc.”)
2. Nădejdea de la care să nu ne abatem pe pământ(v 23)
E greu să îţi păstrezi nădejdea într-o lume a deznădejdii. E uşor să deznădăjduieşti când nu mai ai pe nimeni care să te mângâie la necaz. E bine să ştii că Cineva e mereu lângă tine cu şoapta Sa: e vorba de vocea Duhului Sfânt care poate să te atingă prin Evanghelie. Dacă vrem ca nădejdea noastră să fie puternică, nealterabilă, atunci trebuie să nu ne abatem de la Evanghelie. Ea ne dă speranţa de a continua alergarea pe pământ. Ea este propovăduită. Ca să nu ne pierdem nădejdea să ne expunem propovăduirii Evangheliei, să ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu şi să-L lăsăm să ne vorbească. Un mesaj mereu încărcat de speranţă aşteaptă să fie auzit. Evanghelia este Cristos, nădejdea este tot El.
3. Nădejdea care este în noi (v 27)
E greu să fii purtătorul nădejdii. Cheamă-L pe Cristos în fiecare dimineaţă, apropie-te de El în rugăciune şi analizează să vezi dacă nu eşti mai tare. Nădăjduieşti mai mult. Cristos în noi, este speranţă în ceva mai bun, e putere pentru ziua în curs, e bucurie în necaz, e biruinţă în încercare. Cristos în mine e secretul unei vieţi mereu joviale, mereu proaspete. Cristos e asemenea unui izvor de apă proaspăt pe care dacă îl bei în fiecare dimineaţă capeţi nădejde că ziua aceea o vei depăşi indiferent cât va fi de grea. Eu sunt al lui Cristos, destinaţia mea finală va fi tot Cristos.

Fiţi binecuvântaţi!

Cristos în mine, speranţa gloriei

Coloseni 1:26-27 “Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Cristos în voi, nădejdea slavei.”

Secretul unei vieţi fericite poate fi devăluit prin acest verset: atunci când Cristos este în noi, avem speranţă la orice lucru bun. Cea mai de preţ arvună a acceptării lui Isus în noi este viaţa veşnică. Îl ai pe Cristos, ai viaţă veşnică, ai speranţă.
Harul pe care îl avem este că noi suntem aceia pentru care mesajul Evangheliei are însemnătate. Frumos în acest pasaj este finalul. Dacă colosenii, îl aveau numai pe Isus Cristos în ei, era suficient pentru a nădăjdui la viaţa veşnică, deci era de ajuns pentru a spera la slava lui Dumnezeu.

Dumnezeu se lasă cunoscut între Neamuri prin bogăţia slavei care este Cristos: Cristos în voi, nădejdea slavei.
Mesajul este încurajator. Nu deznădăjdui! Dacă îl avem pe Cristos, avem totul sau suficient: avem slavă,  glorie, cer, promisiuni viitoare, speranţă pentru azi, nădejde pentru mâine, glorie pentru veşnicie şi binecuvântarea lui Cristos încă de pe pământ. 

Chemat să suferi pentru Evanghelie

Coloseni 1:23 ” Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.”

Pavel stă închis şi saltă de bucurie pentru este acolo din pricina mărturisirii Evangheliei. În 2 Cor.7:4 Pavel mărturiseşte din nou, că “îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noatre.”, ceea ce arată atitudinea lui Pavel pentru Cristos.
Dumnezeu îngăduie necazul pentru cizelarea caracterului. În Romani 5:3-4 se spune că necazul aduce răbdare, iar răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aduce nădejdea. Mulţi ar considera-o ca povară să sufere pentru altul.Nu şi pentru Pavel. Cristos îşi dăduse viaţa pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică. Cristos nu suferise pentru Biserică ci pentru fiecare credincios în mod individual. Pavel suferă de ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru trupul Lui, care este Biserica. Pavel suferă pentru Biserică.

Aş vrea să învăţăm să suferim pentru biserica lui Cristos. Acest lucru presupune să ne cunoaştem biserica, să ne cunoaştem fraţii şi surorile, să mijlocim mai mult pentru ea.

O zi binecuvântată.

Chemat să te încrezi în Evanghelie

Coloseni 1:23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.

1. Întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă
Când ne vom înfăţişa în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu dominanta trăsăturilor noatre trebuie să fie sfinţenia, neprihănirea şi lipsa păcatului. Ca să ajungem la acestă statură trebuie să creştem în credinţă.

2. Fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei
Sunt multe căi care pot părea bune omului dar cea mai frumoasă direcţie este cea care are în permanenţă pe ea nădejdea Evangheliei. E un har să umbli pe calea nădejdii. Toate celelalte căi sunt lipsite de nădejdea aceasta.

3. Propovăduind Evanghelia oricărei făpturi de sub cer.
Slujitorul Evangheliei a fost făcut Pavel. Noi toţi trebuie să avem această solie a propovăduirii Evangheliei. Prin acesta ne arătăm vrednicia şi dragostea noastră pentru Mântuitorul nostru.
Fiţi binecuvântaţi.

Cristos – Împăciuitorul

Coloseni 1: 20-22 şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;

1. Prin sângele crucii Lui
O natură pervertită de păcat nu putea fi împăcată decât prin Acela prin care sunt toate lucrurile. Poate unii s-ar considera neatinşi de păcat, dar aici versetul 20 spune că eram străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele noastre rele. Cine poate spune că în gândul lui e neprihănit? Înţelege suflete că şi eu şi tu avem nevoie de împăcare cu Dumnezeu. Mintea, sentimentele şi voinţa ne-a fost îndreptată spre păcat o dată cu căderea lui Adam şi Eva. Totuşi, frumuseţea acestei împăcări este o viaţă neprihănită, sfântă şi fără vină adusă ca jertfă pentru păcatele întregii lumi.
2. Prin trupul Lui de carne
Există un trup frânt pe cruce la care găsim iertarea şi împăcarea. Noi trebuie să trecem pe la Golgota ca să găsim iertare de păcate. Era nevoie de o jertfă în trup neprihănită. Ea s-a găsit numai în persoana Fiului lui Dumnezeu dat de dragul nostru.
3. Prin moarte
Cristos S-a rugat în Ghetsimani să îndepărteze Tatăl paharul suferinţei dacă este cu putinţă, totuşi nu voia Sa să se împlinească ci voia lui Dumnezeu. Singura posibilitate pentru mântuire a fost o moarte de om neprihănită, dată pentru păcatele fiecăruia. Înfăţişarea noastră înaintea lui Dumnezeu se face prin Cristos. Nimeni nu poate fi prin sine însuşi sfânt, fără prihană şi fără vină, dar dacă venim la Tatăl prin Isus Cristos putem sta în faţa Sa prin meritele lui Cristos. Credinţa şi continua pocăinţă ne oferă posibilitatea de a ne apropia de Dumnezeu şi de alerga în cursa spre cer prin credinţa în moartea şi în învierea lui Cristos.
Prin Credinţa în Cristos suntem declaraţi sfinţi, fără prihană şi fără vină.
O zi binecuvântată!

Cristos – Capul trupului şi al Bisericii

Coloseni 1:18 “El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

1. Hristos este Capul oricărui bărbat (1 Corinteni 11:3)
În ce priveşte făptura umană, Cristos nu numai că este primul din toată zidirea dar El este cel mai mare. “El este Capul trupului” . Noi ca bărbaţi suntem responsabili înaintea lui Cristos de cum ne trăim viaţa. Dacă Isus este în inima noastră prin credinţă, El trebuie să ne conducă viaţa privată, viaţa de familie şi viaţa profesională.
– bărbatul este capul femeii: acest aspect vorbaşte despre cine este stăpân peste cine; bărbatul este stăpân peste femeie la nivelul autorităţii primite. (Geneza 3:16 ” dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine”.) . Dacă la nivelul spiritual ca bărbat înţeleg că Isus Cristos este autoritatea mea, cel în faţa căruia răspund de faptele şi comportamentele mele, la nivelul relaţiei de familie, femeia trebuie să se supună bărbatului care este capul (conducătorul ei).
– Dumnezeu este capul lui Cristos: acest adevăr ne descoperă şi un anumit grad de autoritate în Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl – Dumnezeu Fiul – Dumnezeu Duhul Sfânt. Este greu şi incorect să tragem concluzia că unul ar fi mai tare ca şi celălalt sau că Duhul Sfânt nu are nici o autoritate. În Ioan 14:28 b Isus spune: “căci Tatăl este mai mare decât Mine”, iar versetul 31 ” fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.”

Privind la relaţia de ascultare a lui Cristos faţă de Tatăl, şi înţelegând şi versetul din Filipeni 2:6 “n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” putem scoate în evidenţă un principiu: smerirea şi ascultarea lui Isus faţă de Tatăl ne-a adus nouă salvarea. Noi ca şi ascultători faţă de Cristos trebuie să ascultăm de Cristos.
2. Cristos este Capul oricărei Biserici.
Aici vreau să subliniez propria mea înţelegere: ORICE BISERICĂ care nu-l proclamă pe Cristos ca şi Cap al ei, orice biserică care ridică în slăvi pe oricine altcineva, chiar şi pe Duhul Sfânt nu este o biserică, pentru că biserica este o comunitate de oameni care cred în Cristos mai întâi de toate. Motivul central al adunărilor noastre este Persoana lui Isus Cristos. Sigur, prin Duhul Sfânt suntem mângâiaţi, cercetaţi, mustraţi, îndreptaţi, dar numai prin Cristos suntem mântuiţi. “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât aceea care a fost pusă, şi care este Isus Cristos.” (1 Cor. 3:11) Textul din 1 Ioan 4:1,2 “1. Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. 2. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu;” ne asigură că Duhul Sfânt prezintă lucrarea lui Cristos, pune reflectoarele asupra Lui, îl descoperă pe El şi altceva.

Fiţi binecuvântaţi!