Știința sfinților

Proverbe 9:10/b „Știința sfinților este priceperea”.

Nu te-ai fi gândit la așa ceva, nu? Au și sfinții o materie pe care o învață. Priceperea este materia sfinților. Înțeleptul Solomon vede în pricepere preocuparea și cunoștința unui sfânt. Admiterea la acest curs al sfinților se face pe baza rugăciunii. Proverbe 2:3 … „dacă te vei ruga pentru pricepere” vei ajunge să găsești cunoștința lui Dumnezeu. Meditația de azi este să ne rugăm pentru pricepere (adică să ne înscriem la această frumoasă materie), ca să dobândim priceperea. Fiți foarte atenți… priceperea nu este la îndemâna oricui. Sfinții trebuie să fie caracterizați de pricepere. Nu-i așa că dacă ai un om priceput în jurul tău când ți se întâmplă ceva ce nu poți face singur, ești tentat să apelezi la el? Este drept că omul priceput este de dorit. Omul priceput este cel care s-a separat de păcat (sfințit) și care are o umblare bună, perseverență cu Domnul. Pe această cale se câștigă priceperea…

Fiți binecuvântați!

Advertisements

Se poate sfânt şi… mai sfânt?

1Petru 1:14-25

1. Incipitul sfinţeniei (vers. 14)

A fi sfânt nu cred că este la îndemâna oricui. A te separa de păcat, nu este firesc, ci firesc este să cazi în păcat. Sfinţenia începe la nivelul urechii. “Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată…” Ascultarea de Dumnezeu post-convertire este esenţială pentru sfinţire.  Sfinţirea este procesul de a deveni mai asemenea lui Dumnezeu odată cu trecerea timpului. Este procesul prin care cu fiecare zi în care ai rămas lângă Cristos, ascultând de El, prin punerea în practică a poruncilor Sale, ajungi treaptă cu treaptă să urci pe scara desăvârşirii creştine. Cât timp suntem în carne noi suntem nedesăvârşiţi. Sfinţenia capată strălucire în Împăraţia lui Dumnezeu, dar haina ei trebuie purtată zilnic pe un pământ supus păcatului.

“Nu vă lăsaţi târâţi în poftele de odinioară”! Puterea cu care viaţa păcătoasă continuă să pună presiune pe convertit este năucitoare. Verbul “a târî” înseamnă a trage pe jos cu ceva/cineva. Acceptarea păcatului ne înjoseşte pentru că “am acceptat să fim târîţi” înapoi. Diavolul nu vrea să urcăm pe scara desăvârşirii aşa că trage de noi, ne târâşte zilnic spre vechile obiceiuri păcătoase. Forţa cu care ne opunem este invocarea lui Isus Cristos şi credinţa în El. Puterea este Cuvântul care are capacitatea de a ne oferi liniştea comfortabilă (de dorit) faţă de păcat.

2. Itinerariul sfinţirii vers. 15- 21

Cum să perseverăm în sfinţenie? Cred că doar privind la “Cel ce este sfânt”.  Umblăm după modelul cristic şi învăţăm că se poate duce o viaţă separată de păcat. Zilnic putem să privim la sfinţenia lui Dumnezeu şi să căutăm tiparele sfinţeniei Sale. Sfinţirea trebuie să treacă pe la crucea lui Isus Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. Traseul sfinţirii apucă ancorele nădejdii şi credinţei în jertfa Fiului lui Dumnezeu şi în promisiunea că acolo unde este El vom fi şi noi cei care credem şi ne punem nădejdea în El.

3. Instrumentul sfinţirii vers. 22-25.

Ascultarea de adevăr “ne curăţă sufletele” adică ne apropie de sfinţenie. Investind în Cuvânt, practicându-l aducem vieţilor noastre posibilitarea de a iubi neprefăcut. Pot să practic sfinţenia ştiind că Scripturile spun adevărul. Cuvântul lui Dumnezeu care este sfânt pentru că îi aparţine lui Dumnezeu este sfânt. Tot ce îi aparţine lui Dumnezeu este curat, sfânt. Citind şi ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu ne sfinţim permanent. Deci se poate şi mai sfânt…
Fiţi binecuvântaţi!