Rugăciunea lui Ezra – lecţia regretului (2)

Ezra 9:6 “Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre , şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.”

Când priveşti îndeaproape rugăciunea lui Ezra de mărturisire înţelegi ce înseamnă să vi înaintea lui Dumnezeu cu regretul păcatului apăsând nu doar la nivelul cuvintelor ci la al întregului trup. Psalmul 1 spune că cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii fiindcă se ştiu pe ei înşişi şi cunosc cine este Dumnezeu.

Nu poţi sta cu capul sus înaintea lui Dumnezeu când noi suntem născuţi în păcat, am fost zămisliţi în păcat, am fost afectaţi de păcat în timpul vieţilor noastre. În Biblie când Dumnezeu îşi întoarce faţa de la cineva e semn că acea persoană a căzut din harul divin, că nu va mai avea privilegiul purtării de grijă al cerului. Faţa lui Dumnezeu luminând asupra cuiva însemnează dimpotrivă, har şi binecuvântare la un loc, călăuzire şi protecţie. Ce se întâmplă însă când cineva a greşit şi vrea să recapete bunăvoinţa lui Dumnezeu?

În Vechiul Testament era Legea şi Templul şi jertfa cele 3 dimensiuni ale împăcării cu Dumnezeu. Veneai la preot, aduceai o jertfă pentru păcat potrivit cu Legea lui Moise şi trebuia să regreţi ceea ce ai făcut. În Noul Testament e noua lege în Cristos care cere şi ea două lucruri: întoarcerea la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă în jertfa lui Cristos prin smerire la poala crucii Lui. Mântuirea atârnă de cele două.

Ezra nu putea să-şi ţină capul sus la Dumnezeu deşi nu el păcătuise, dar s-a identificat cu păcatul poporului şi a luat parte la suferinţa lor. a mijlocit şi l-a durut la fel de tare ca şi cum era parte a trădării. Totuşi acest pas este pasul încărcat de regret pentru ceea ce s-a întâmplat. Uluiala şi capul plecat, ruşinea este clar o dovadă că există o mare părere de rău.

Când ruşinea vine însoţită de cap plecat am făcut jumatate de drum spre iertarea care ne-a poate da numai Dumnezeu. Şi nu pentru că lui Dumnezeu îi place ritualul ci pentru că El apreciază o inimă zdrobită şi mâhnită de păcat, o inimă care cere iertare şi se duce cu durere înapoi la Dumnezeu. În orice caz biblic cel care a făcut aşa a primit harul mântuirii.

Fie ca şi noi să învăţăm să facem aşa. Fiţi binecuvântaţi!

 

Advertisements

Ce presupune să mijloceşti în rugăciune pentru cineva?

Exod 32: 30 “Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru!”

Rugăciunea de mijlocire este tot mai rar practicată. A mijloci înseamnă a sta la mijloc între cineva şi altcineva. La nivel spiritual mijlocirea se referă la actul prin care un credincios alege să preia o problemă a unei alte persoane şi să o aducă înaintea lui Dumnezeu. Altfel spus este ca şi cum ai purta de grijă de soarta sufletului cuiva într-un mod indirect, prin rugăciune.

1. Rugăciunea de mijlocire presupune cunoaşterea planului lui Dumnezeu cu privire la om (Exod 32:14)
Planul lui Dumnezeu cu privire la om a fost descoperit în Isus Cristos: salvarea (mântuirea) de la moartea eternă, chinul în iad alături de Satan a oamenilor necredincioşi şi răi. Salvarea aceasta are în vedere tot globul pământesc. Există texte care arată că Dumnezeu se îndură de toţi oamenii, vrea mântuirea tuturor păcătoşilor şi iartă pe oricine îşi recunoaşte cu adevărat greşelile înaintea Lui.
Moise îi aduce aminte lui Dumnezeu într-o conversaţie extraordinară de planul Său cu privire la poporul Israel, care în lipsa liderului lor s-a dedat la idolatrie făurindu-şi un viţel de aur. Cazul este unic! Dumnezeu cedează insistenţelor lui Moise. De ce? Pentru că Moise îl cunoaşte pe Dumnezeu şi ştie care sunt atributele Sale (bunătate, dreptate, îndurare, etc).
2. Rugăciunea de mijlocire presupune prezentarea mântuirii omului pentru care te rogi (Exod 32:25-29)
Moise le spune copiilor lui Israel că doar “predarea în slujba Domnului” poate readuce mântuirea de la moarte. Binecuvântarea nu vine decât dacă ne predăm Domnului. Moise face apel poporului să se predea Domnului pentru a evita pedeapsa. Ce ar fi să confrunţi persoana pentru care te rogi şi să-i explici că Dumezeu este drept şi nu va lăsa nepedepsit păcatul?
3. Rugăciunea de mijlocire presupune preţuirea vieţii celuilalt  mai mult decât a ta (Exod 32:30-35)
Moise se pune chezaş cu propria lui viaţă pentru a salva poporul. “Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” (v.32). Dumnezeu ia atitudine la cererea lui Moise. Nu-l şterge pe Moise aşa cum el a cerut, ci îşi arată dreptatea explicând că ziua răzbunării nu îi va ocoli pe păcătoşi. Dumnezeu este impresionat de Moise, de felul în care Moise iubeşte poporul, se sacrifică pentru el. Cât de mult trebuie să ţi la cineva ca să te rogi pentru el în felul acesta? Eu cred că mult… totuşi datoria noastră este să mijlocim înaintea Domnului cu tot sufletul în vederea mântuirii celor păcătoşi. Îndurarea lui Dumnezeu este mare aşa că trebuie să luăm act de atributele lui Dumnezeu.  Dumnezeu iubeşte făptura umană creată mai mult decât orice. Şi-a trmis Fiul să o salveze, de aceea acelaşi spirit de jertfă ar trebui să ne caracterizeze şi pe noi în relaţiile noastre cu cei care încă nu îl cunosc de loc pe Dumnezeu şi planul Său de iertare.

Fiţi binecuvântaţi!