Arată-ţi pricipiile când munceşti!

Matei 20:15 “Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.”

Pilda lucrătorilor viei e o pildă bună de citit în mediile de lucru în echipă. Nu ştiu vouă, dar mie în ultima vreme îmi place să muncesc singur. Nu că nu pot sau nu mai pot munci în echipă, dar în ultima vreme dau peste unii care “ştiu ei mai bine”. Ştiţi voi, e acea categorie de colegi care la fiecare întrebare au răspuns şi la orice mişcare din firmă au un ochi la ceafă. Colegi de lucru care aşteaptă mai mult fluturaşul vostru de salar mai mult decât pe al lor?

Ei bine pilda asta e şi cu/ şi despre muncitori paranoici care deşi sunt buni în ceea ce fac, mor de binele altuia. Cel mai mult îi apucă paranoia când simt că tu lucrezi mai mult/sau mai puţin şi ai putea câştiga mai mult.

Biblia ne învaţă un principiu clar pentru situaţiile de muncă aici: ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă!

Probabil lucrătorii care au cârtit au stat să vadă plata tuturor. Când a venit cel de pe urmă ce muncise numai o oră şi a primit 1 leu/zi, cei care au muncit toată ziua pe un leu au simţit că e nedrept. Dragilor nedrept, de ce? Fiindcă nu au fost plătiţi corect, nu. Biblia spune în altă parte “vrednic este muncitorul de plata lui. Dar în opinia lor, li se cuvenea în consecinţă mai mult. Haideţi să nu murim de plata altora, fiindcă noi nu muncim pe contractele altora. Onoraţi-vă contractele de muncă!

Lucrătorii viei mureau de ciudă pentru că cel ce muncise o oră luase la fel ca ei. Oare îi va alege stăpânul viei pe aceştia ziua următoare? Mă îndoiesc. Cât de mult pierd unii căutând prea mult în grădina vecinului… Aşa ar trebui să muncim, ca să ne câştigăm dreptul muncii de mâine şi poimâine. Atât de scârbit sunt de cei care veşnic văd numai nedreptate faţă de ei? Oameni care niciodată sunt mulţumiţi. Onoraţi-vă colegii de muncă pentru că şi mâine veţi sta lângă masa lor de lucru.

Mai e ceva: haideţi astăzi să fim mulţumitori şi pentru cei care ne oferă locuri de muncă. Să fim mulţumitori pentru că, deşi puţine, mai sunt locuri de muncă pentru cine vrea să muncească. Onoraţi-vă şefii, pentru că ei sunt daţi de Dumnezeu să ne ofere mediul de unde să ne dobândim pâinea.

Nu uitaţi: să luăm ce ni se cuvine şi să plecăm. Nu vă negociaţi seriozitatea. “Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. (…) cinstiţi pe toţi oamenii… (1 Pt 2:13-16).

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Averea și bogățiile din perspectiva lui Dumnezeu

Eclesiastul 5:12 „Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.”

Am stat foarte puțin pe gânduri când am citit acest verset… Nu-i așa că spune multe? Cine dă averea și bogățiile? Răspunsul este… Dumnezeu. Dacă asta e ușor de realizat atunci observați următorula aspect: Dumnezeu este cel care îngăduie ca omul „să și mănânce din ele…”. Nu este oare o schimbare a definiției averii și bogăției la noi? Când noi spunem bogăție și avere înșirăm în mintea noastră mașini, case și terenuri, conturi bancare și lucruri scumpe. Când Dumnezeu vorbește de bogăție se rezumă la darul de a munci și „bucuria de a mânca din ceea ce tot Dumnezeu ți-a îngăduit să ai”.  Ajungem să discutăm despre cămin, familie și locul în care ajungi să mănânci.

Știu pare ciudat, dar cea mai mare avere pământească și satifacție trupească oferită de Dumnezeu oamenilor este aceasta: să ai ce bea și ce mânca ca urmare a gospodăririi propriei averi. Dar asta lungește lista bogățiilor din perspectiva lui Dumnezeu, astfel:

1. Atmosfera pașnică în care trăiești (bogăție, har de la Dumnezeu);
– cred că una dintre cele mai solide averi este pacea din jurul tău și liniștea cu care poți să muncești. Așa te poți bucura de rostul muncii tale și de rodul muncii tale
2. Sănătatea trupului (bogăție și avuție pentru toate etapele vieții);
– ce bine este să poți munci, iar din munca ta să scoți ceva minunat de care să te bucuri; Dumnezeu ne-a creat să muncim și să ne gospodărim mediul în așa fel încât să-l facem locuibil și plăcut;
3. Satisfacția de a te bucura de roadele muncii (avere și har de la Domnul);
– este un dar pe care îl primim de la Domnul că ne putem bucura de rodul muncii noastre; Unii construiesc case dar nu apucă să se bucure de ele;

Aceasta este cea mai frumoasă răsplată a alergării unui om pe pământ: să se poată bucura de munca și truda lui sub soare. Ce har este să te poți bucura de soția ta, de copiii tăi, de frumusețea lucrurilor făcute de tine. Viața pe pământ ne oferă acest sentiment al utilității în momentul în care realizăm ceva frumos.

Am ajuns la concluzia că dacă avem cele de mai sus suntem cei mai binecuvântați oameni. Toatea acestea pălesc însă în fața binecuvântării de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a împlinii voia lui cu averea și bogăția pe care ne-a oferit-o pe pământ. Să îi aducem lui slava cu realizările noastre și să căutăm să-L onorăm pe el muncind.

Fiți binecuvântați!

În luptă cu „N-am chef…”

Eclasiastul 9:10 „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…”

Dumnezeu te vrea productiv în tot ce faci. Dar asta nu e totul. Nu întotdeauna a ajunge la capăt într-o lucrare e scopul suprem. Ba din contră, maniera cum ajungi la final este la fel de importantă precum ajungerea finalului.

Dumnezeu ne oferă multe oportunități de muncă. În unele suntem chiar acum angrenați cu altele ne pricopsim mai încolo. Cert lucru, omul este făcut pentru a nu lenevi. Versetul citit azi mă face să subliniez felul în care trebuie să fac eu lucrurile: „cu toată puterea”. Lenea nu face parte din viața credinciosului. El trebuie să caute de lucru. Altfel, de ce ar mai spune versetul „tot ce găsește mâna ta să facă”? Fiți harnici!

Pentru azi așadar gândește pozitiv la ce ai de făcut și caută să te îndeplinești de sarcini (chiar dacă uneori foarte grele) cu brio până la final. Dumnezeu vrea slava din ceea ce faci tu, de aceea ne îndeamnă prin Pavel în epistola către Coloseni: Faceți toate lucrurile ca pentru Domnul nu ca pentru oameni! Spor

Fiți binecuvântați!

Unii muncesc, alţii… trăiesc prin har

1Petru1:10-13 Proorocii… care au proorocit… cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei…. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, CI PENTRU VOI spuneau ei aceste lucruri…

Am trunchiat puţin aceste versete dar am vrut să evidenţiez munca enormă depusă de prooroci. Noi primim astăzi un rezultat al gândurilor şi cercetărilor stăruitoare pe care le-au efectuat ei. Cert, oamenii aceştia aveau o misiune specială.: să vorbească despre lucruri viitoare (de aceea li se spuneau prooroci). Duhul lui Cristos era în ei, iar informaţiile oferite şi găsite de ei sprijineau înaintarea istoriei răscumpărării prin Isus Cristos.

Multumim. Totuşi nu aceasta era intenţia lui Petru. În opinia mea Petru vrea să atragă atenţia asupra rezultatului muncii lor: Harul care vă era păstrat vouă (patimile şi slava lui Isus Cristos). Harul acesta este mântuirea prin credinţa în moartea răscumpărătoare a lui Isus Cristos, har în care chiar şi îngerii doresc să privească, fiindcă ceea ce a făcut Dumnezeu pentru om este demn de slăvit.

Dacă omul ar putea vedea că tot ce s-a întmplat în istorie a fost pentru om, şi numai pentru om. Lumea ar fi trebuit distrusă datorită păcatului, dar iată că suntem în viaţă prin har, adică prin graţia divină a Creatorului.

Unde continuă Petru… fiţi treji… privind la aspectele legate de strădaniile altora bucuraţi-vă de harul în Hristos şi sfinţiţi-vă căci tot ce s-a făcut a fost cu un preţ mare: ca noi să cunoaştem mântuirea şi să o putem experimenta.

Fiţi activi pentru Cristos!