Ezra

Ezra 7:9b-10 …mâna bună a Dumnezeului Său fiind peste El. Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească Legea Domnului şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile”.

În vremurile tulburi ale robiei babiloniene trăia o familie de evrei ce se trăgeau din spiţa lui Aaron, marele preot. Familia aceasta era a lui Seraia. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Seraia cu un fiu pe care l-a numit Ezra (Ajutor, Ajutător). Nu cunoaştem cine a fost soţia lui Seraia dar din felul în care observăm comportamentul său ne putem da seama că aceasta a fost dedicată atât familiei cât şi slujirii lui Dumnezeu. În versetul citat se spune că mâna Domnului era peste el. De ce? În primul rând datorită educaţiei creştine primită de la părinţii săi.

Mâna Domnului a fost peste el datorită ataşamentului său faţă de litera Cuvântului lui Dumnezeu. Pe Ezra nu-l mulţumea suprafaţa textului, el avea dorinţa de  a descoperi subtilităţi, “adâncimi”, el dorea să stăpânească cuvintele lui Dumnezeu ca să le poată trăi şi împărtăşi. Ezra s-a putut confunda cu o Biblie evreiască.Probabil dacă vreun evreu îl întâlnea în timpul săptămânii prin Babilon, acesta ar fi auzit ceva despre Dumnezeul lui Ezra printre cuvintele de salut. Mâna Domnului a fost peste el fiindcă nu găsim altceva la el decât o pocăinţa autentică şi necompromisă arătată în sârguinţa cu care a propovăduit Legea Domnului. Preoţia pentru el era o artă sfântă care trebuia împlinită la nivelul indicat de Maestrul Ceresc care l-a uns să fie gură şi faptă sfântă pentru popor.

Ezra s-a dovedit a fi un preot înţelept. Nu numai datorită lucrării dificile pe care o făcea  -împărţirea Cuvântului lui Dumnezeu în comunitatea evreiască din robia babiloniană,- ci şi datorită ţelului înalt al lucrării sale – descoperirea adevăratului Dumnezeu elitelor politice din Imperiul Persan. Ţel pe care şi l-a îndeplinit. Ne-o confirmă însăşi Artarxerxe, împăratul perşilor care îl descrie pe Ezra în cuvinte alese. Dintr-o scrisoare împărătească reiese că Ezra era “un cărturar iscusit în Legea Domnului”.

Mâna Domnului a fost peste el pentru că Ezra nu a fost mulţumit cu jumătăţi de măsură. El a înţeles că nu e suficient să cunoşti Legea ci e nevoie să o adânceşti (să meditezi la ea ca să o poţi preda şi arăta altora – exact ce trebuie să facă un preot adevărat).

Ezra a primit acest “favoritism divin” al mâini lui Dumnezeu peste el fiindcă el a iubit prezenţa lui Dumnezeu în Cuvânt. Nu cred că e uşor deloc să-ţi mărturiseşti credinţa în faţa unui împărat păgân, dar pasiunea împletită cu chemarea, iscusinţa împreună cu înţelepciunea au câştigat inima lui Artarxerxe care a fost gata să îi dea pe mână o sumedenie de bogăţii pentru ca lucrarea Casei lui Dumnezeu să se finalizeze.

Ne putem noi imagina cât de frumoasă ipostază cu Ezra în faţa lui Artarxerxe, explicând frumuseţea Dumnezeului său. Pentru ce a făcut el istoria nu l-a uitat, iar veşnicia se mândreşte deja cu el.

Să privim spre acest verset de mai sus şi să încercăm prin exemplul personal să primim favorul mâinii lui Dumnezeu peste noi. Dumnezeu va fi cu toţi aceia care vor alege să adâncească Legea Domnului.

Ezra a văzut această “mână a Domnului” oferindu-i ajutor. Noi o vedem cu atât mai mult privind din exterior evenimentele şi observând cum a lucrat Dumnezeu prin acest preot. Toţi suntem chemaţi să adâncim Cuvântul lui Dumnezeu în noi, pentru ca astfel El să dea rod la vremea potrivită exact cum s-a întâmplat în viaţa lui Ezra.

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements