Arta Mângâietorului

Ioan 14:26 “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Unii spun că trăim Era Duhului Sfânt. Dacă e să ne luăm după felul în care sunt derulate evenimentele Scripturii le putem da dreptate acestora. La început Dumnezeu Tatăl comunica direct cu omul de la gură la gură. După căderea în păcat a omului, a urmat planul de răscumpărare prin venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a trăi o viaţă fără prihană şi a ales să moară în locul nostru. La înălţare Acesta ne-a promis că Tatăl Său din Ceruri ne va trimite un Mângâietor, care va rămâne cu noi cei credincioşi. Vorbea despre Duhul Sfânt, Persoana care întregeşte Sfânta Treime. Aşa ajungem să credem că trăim în Era Duhului Sfânt, în sfera lui de manifestare.

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce ne-a lăsat Dumnezeu Tatăl un astfel de Mângâietor? De ce să ne mângâie? Logic, ar trebui să fim mângâiaţi de “lipsa lui Cristos din noi/ dintre noi”. Astfel să înţelegem că prima lucrare a Duhului Sfânt este să mângâie pe cel credincios în umblarea de credinţă, aducându-i aminte zilnic de Cristos. Cine îl are pe Duhul Sfânt, îl are pe Cristos, fiindcă Duhul Sfânt “purcede de la Tatăl şi El mărturiseşte despre Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 15:26). În cartea Romani în capitolul 8:9, descoperim că “dacă n-are cineva Duhul lui Cristos nu este al Lui”. Pentru cel călăuzit de Duhul Sfânt esenţială devine viaţa de apoi, nu aceasta, fiindcă înţelegem că suntem “înfiaţi” de Dumnezeu ca să moştenim Cerul (vezi Romani 8:14-17). Noi suntem copiii lui Dumnezeu, copii născuţi prin Duhul Sfânt ca urmare a pocăinţei şi credinţei în Cristos, iar în viaţa de credinţă suntem zilnic îndemnaţi să ne apropiem de Cristos prin Duhul Sfânt care este în noi. Ce ştim despre termenul “duh” în Biblie? Iată câteva răspunsuri:

Duhul – (Pneuma-pneo, gr.) – este întâlnit în Scriptură cu 2 conotaţii:

  1. o mişcare lentă a aerului: a. vânt – ex. Ioan 3:8, Evrei 1:7. b. respiraţie – ex. 2 Tes. 2:8
  2. spirit (energie, viaţă) ex. Luca 8:55, Ioan 19:30.

Unde locuieşte Duhul în noi? În 1 Tes 5:23, observăm că Pavel vorbeşte de duh, suflet şi trup. “Duhul vostru” este partea raţională a omului, puterea de a percepe lucruri divine şi eterne peste care Duhul lui Dumnezeu îşi exercită influenţa. Duhul locuieşte în mintea omului.  De aceea eu cred că este în controlul raţiunii mele.

Iar fiindcă la nivelul raţiunii am primit credinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu, atunci pot să cad de acord cu Luther care spunea că duhul omului este “casa unde Credinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu sunt acasă”.

Iată unde am ajuns de la cuvântul “Mângâietor” din Ioan 14:26. Nu îl las nici pe acesta de o parte şi trebuie să adaug că acest termen vine de la traducerea grecescului “parakleo” – chemat pentru ajutorul cuiva.

Doar o sclipire în ceea ce înseamnă Duhul şi apoi numele Duhului Sfânt în Scriptură ne poate indica faptul că lucrarea primordială a Duhului Sfânt este de mângâiere în lipsă, o recomfortare a faptului că Isus Cristos chiar şi înălţat la cer trăieşte printre noi şi în noi. Astfel că, acolo unde este prezent Duhul Sfânt, fiţi siguri că veţi descoperi şi Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Fiţi binecuvântaţi!

 

 

Advertisements

Inima de carne

Ezechiel 36:26 „Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne.”

Nicăieri în Vechiul Testament nu mai întâlnim expresia „inimă de carne”. Merită oare să știm ce înseamnă ea? Cred că meditația de azi trebuie să ne sensibilizeze la nivelul atitudinii în ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu. Inima de carne este pusă în contrabalanță cu inima de piatră.

Expresia „vă voi da o inimă nouă” face referire la inima de carne. Ea are un duh nou (Duhul Sfânt al lui Dumnezeu). În Noul Testament Pavel le scrie corintenilor : „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.”

Să observăm că intervenția lui Dumnezeu schimbă inima. Marcarea inimii cu pecetea Duhului celui Viu se face prin trecerea de la inima de piatră la inima de carne. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu se atinge de inimi de piatră și le face inimi de carne. Inima de carne este inima în care locuiește Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și care oferă îndemnuri după placul lui Dumnezeu.

Nu poți tu schimba inima de piatră! În versetul nostru Ezechiel spune că Dumnezeu face totul. Este, cu alte cuvinte, 100% hotărârea lui Dumnezeu ca o inimă să fie schimbată din piatră în carne, dintr-una tare, respingătoare, într-una primitoare și sensibilă la Cuvântul lui Dumnezeu.

Vrei să vezi dacă inima ta e de carne și nu de piatră? Observă dacă mai ești sensibil la ce spune Scriptura. Ce îți spune Duhul lui Dumnezeu în urma predicilor, în urma lecturii devoționale. Te schimbă, îți transmite că numai prin pocăința ta zilnică înaintea Mântuitorului tău poți trăi? Îți spune că trebuie să îți întemeiezi credința tare în Isus Cristos cel răstignit din pricina ta și-a mea? Îți spune că Isus a biruit și astfel și tu poți fi biruitor prin Isus? Duhul Sfânt arată spre Cristos, spre lucrarea Lui, spre Cuvântul Lui, spre folosul vieții tale.

Cere azi Domnului păstrarea sensibilității față de Cuvânt, a funcționării inimii tale de carne. Dacă e o inimă de piatră cere Domnului să o facă de carne prin înnoirea ei, prin prezența Duhului Sfânt în ea.

Fiți binecuvântați!

Ce înseamnă să fii tăiat împrejur?

Ieremia 4:4 “Tăiaţi-vă împrejur inimile pentru Domnul, tăiaţi-vă îmrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre.”

Inima este centrul omului. Ea este mintea omului. Ea este voinţa omului. Ea este sentimentul omului. Ea este centrul de control al vieţii de om. Dacă Dumnezeu vrea să vadă cum arătăm noi se uită la inimă. Nu se uită la înfăţişarea exterioară a persoanei ci se uită înlăuntrul, la inimă. Dacă inima ta funcţionează corect, atunci la o investigaţie a lui Dumnezeu, mă gândesc că ea ar trebui să fie declarată “bună”. O inimă bună este o inimă darnică, o inimă evlacioasă, neprihănită, curată, fără răutate, plină de bucurie, de pace, de îndelungă răbdare. Cum este inima ta?

Ieremia cere poporului să acţioneze la nivelul inimii. Ea, spune Ieremia, trebuie tăiată împrejur. Tăierea împrejur nu în carne ci tăierea împrejur a caracterului, a acţiunilor, a felului de a fi. Din chemarea la tăierea împrejur trag concluzia că Dumnezeu vrea să vadă dacă renunţ la ce îmi afectează funcţionarea corectă a inimii. Se uită să vadă dacă “bate” pentru Domnul, se uită să vadă dacă acţionează pentru slava Domnului. Se uită să vadă dacă are frică de Domnul. Caracter sfânt înseamnă să porţi aceste “haine” înlăuntrul tău, să trăieşti după îndemnurile Duhului lui Dumnezeu şi nu după îndemnurile firii pământeşti.

1. Cum pot să îmi tai împrejur inima?

Prin naştere din  nou. Când vorbim despre tăiere împrejur a inimii vorbim despre schimbarea radicală a vieţii. E practic despărţirea de păcat şi trăirea în sfinţenia cerută de Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou. Dar nu este vorba despre un act văzut chirurgical ci este un act al voinţei, al alegerii şi al Duhului Sfânt care lucrează tainic convertirea caracterului nostru firesc şi păcătos spre a ne “naşte” sau a ne oferi o altă identitate în Cristos Isus.  Tăierea împrejur pentru mine înseamnă a mă lăsa tăiat deliberat şi conştient de lucrurile pământeşti care s-au lipit de inima mea şi de a-mi proteja zilnic acel loc (tăiat împrejur la nivelul inimii).  Iată ce spune Pavel în Coloseni 2:11 În El (Cristos) aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii nostre pământeşti.

Aşadar cum poţi să fii tăiat împrejur? Cristos este Singurul care poate să facă acest lucru prin exprimarea activă a voinţei tale de a-I ceda locul în viaţa ta şi de a-L lăsa să opereze la nivelul minţii tale. În momentul în care L-am lăsat pe Cristos (prin Duhul Său cel Sfânt) să facă parte din viaţa mea, tainic, şi nebănuit am fost tăiat împrejur prin faptul că am fost dezbrăcat de trupul poftelor firii mele păcătoase: nu le mai doresc, nu le săvârşesc şi le privesc ca rele pentru că noua mea viaţă îmi şopteşte prin Duhul că acelea sunt păcate.

Domnul să mă ajute să imi păstrez inima împrejur, pentru că numai cedând în faţa Domnului tăierea mea împrejur va avea efect în viaţa de zi cu zi. Tăierea împrejur începe cu o analiză clară a inimii. Cum e inima mea? Dar a ta? Oare e dezbrăcată de trupul poftelor firii pământeşti? Mai sunt lucruri care trebuie tăiate împrejur în viaţa mea… şi îi mulţumesc Domnului pentru şansa pe care mi-o oferă de a-mi pune inima la dispoziţia Sa.

Poporul Israel nu avea inima tăiată împrejur, bărbaţii erau tăiaţi împrejur dar nu le servea decât la identificarea bărbaţilor lui Israel, însă caracterul lor era infectat de păcate. Caracter….. Doamne, ajută-mă să te las să îndepărtezi de pe inima mea tot ce nu este după caracterul cerut de Tine.

Fiţi binecuvântaţi…

Cuvinte pline de har

Luca 4:14-30 Citind acest pasaj am realizat că Isus umplut de puterea Duhului Sfânt face câteva lucruri remarcabile. Cred că şi noi la fel ca Isus trebuie să căutăm să ne umplem de Duhul Sfânt. Iată mai jos câteva coordonate ale unui om plin de puterea Duhului Sfânt:

1. Isus caută părtăşia în sinagogă (v. 16). Când eşti stăpânit de Duhul lui Dumnezeu atunci obiceiul tău nu va fi să lipseşti de la casa lui Dumnezeu. Aici ar trebui să te simţi atras de părtăşia în Cuvânt împreună cu fraţii. Duhul lui Dumnezeu îi atrage pe oameni la părtăşie unii cu alţii. Ce faci tu duminica? Simţi cu adevărat nevoia de a merge la casa Domnului?
2. Isus citeşte cu pasiune în Scriptură (v. 17-20). Un om plin de puterea Duhului este atras inevitabil de lucrurile spirituale, de lectura Cuvântului. Isus a citit în aşa fel încât “toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.”
3. Isus propovăduieşte cu putere din Scriptură (v. 22). Când Isus se ridică să aducă lămurire asupra cuvintelor citite El rosteşte “cuvinte pline de har”, adică cuvinte mântuitoare, care ajung la inima ascultătorilor.
4. Isus scapă dintr-o situaţie critică (v29- 30).  Un om plin de puterea Duhului scapă din multe primejdii. Isus este împins spre sprânceana unui munte datorită răzvrătirii şi respingerii mesajului Său de către cei din Nazaret. Cum a reuşit să se infiltreze un om printre toţi cei care îl împingeau spre o prăpastie? Probabil că tot puterea Duhului poate fi un răspuns la aceasta.

Dorinţa mea pentru anul 2012 este să pot fii şi eu caracterizat de puterea Duhului Sfânt, căutând biserica Domnului, citind Scriptura cu drag, predicând cu patos şi cerând sprijin pentru situaţiile critice ce se vor ivi.
Domnul să-i ajute pe cât mai mulţi lucrători să caute lucrurile acestea!
Fii binecuvântat!