Cristos- modelul lui Dumnezeu Tatăl

Coloseni 1:15 “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea.”

Cristos ne prezintă o întruchipare spirituală a ceea ce este Tatăl ceresc. Şi noi am fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar Isus Cristos a fost “cel întâi născut din toată zidirea”.

1. Isus = Lumina Evangheliei= chipul lui Dumnezeu.
În 2 Cor. 4:4 se spune că lumina Evangheliei slavei lui Cristos este chipul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte imaginea completă a lui Dumnezeu este în Cuvântul Evangheliei. În momentul în care vom cunoaşte Evanghelia vom cunoaşte şi cum este Dumnezeu.

2. Isus = Oglindirea şi întipărirea slavei lui Dumnezeu
Isus Cristos este forma vizibilă a slavei pe Pământ (“Hipostasis”).
În Evrei1:3 stă scris despre imaginea pe care o aduce Isus despre Dumnezeu, sub forma unei oglindiri.

3. Chipul Dumnezeului celui nevăzut

Una dintre cele mai mari dorinţe ale lui Moise a fost să vadă slava lui Dumnezeu. Când stai în prezenţa lui Dumnezeu şi vezi puterea Sa, cred că singura dorinţă e să cunoşti acea persoană într-un mod intim, personal. Dumnezeu a făcut să treacă prin faţa ochilor lui Moise  toată frumuseţea lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu rosteşte cuvinte memorabile: “Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă.!”
Prin Isus Cristos şi noi putem avea o parte din Dumnezeu în faţa ochilor prin citirea Evangheliei, putem reflacta imaginea lui Dumnezeu chemând numele lui Cristos în viaţa noastră şi putem să credem conform 1Ioan 4:14 ” Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.”
Să ştii că nevăzutul locuieşte în tine şi să ştii prin credinţă că acel nevăzut este Dumnezeu, pare un aspect memorabil.

Rugăciune: Domne Tată, îţi mulţumesc că te pot vedea prin Isus Cristos. Îţi mulţumesc pentru că mi te-ai arătat prin El, şi cunosc că există Dumnezeu şi există iertare de păcate prin Isus Cristos. Îţi mulţumesc că prin felul în care a trăit Isus am înţeles cine eşti Tu. Un Dumnezeu sfânt, Atotputernic, Glorios, Atotştiutor şi Omniprezent. Ştiu totodată că eşti Omnipotent, Tu poţi totul. Te rog iartă-mă pentru că nu m-am arătat mai interesat să te cunosc prin Domnul Isus Cristos pe care mi l-ai revelat pe paginile Evangheliei.
Mulţumesc pentru oportunitatea de a te cunoaşte şi de a mă apropia de Tine ca Moise şi ca alţi sfinţi. Ştiu că în mine nevăzutul poate fi văzut prin credinţă. Mulţumesc. Amin.

Nu uita: Cristos este chipul Dumnezeului celui nevăzut. Asta nu înseamnă că nu există ci din contră.
Fii binecuvântat!

Advertisements

Împărăţia întunericului vs. Împărăţia Fiului

Coloseni 1:13-14
13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
14 în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

1. Împăraţia autorităţii întunericului
Cele două forţe ale universului sunt într-o continuă dispută. Una dintre ele este forţa întunericului. Diavolul cu 1:3 din îngerii căzuţi formează armata întunericului. Ei luptă pentru a câştiga câţi mai mulţi oameni pentru a fi ucenici în împăraţia întunericului, sau a păcatului. Interesant că ei nu au nici un sentiment faţă de om, ei luptă cu duşmănie împotriva Fiului dragostei lui Dumnezeu, adică Isus Cristos. Dorinţa lor este de a ruina planul de salvare a lui Isus Cristos pentru oameni. Cuvântul care ar trebui să ne înspăimânte însă aici este cuvântul “puterea” ca adjectiv pentru întuneric.
Întunericul are o putere: Scriptura spune că întunericul nu va stăpâni veşnic pe pământul celor vii (Isaia), ea mai spune că acum suntem sub puterea blestemată a întunericului, pentru că lumea este plină de păcat. Păcatul este similar prezenţei întunericului. De unii singuri nu am putea ieşi de sub această putere. Suntem prin păcat robi acestei puteri. Păcatul nostru este munca silnică care ne condamnă să rămânem în întuneric. Păcatul este lanţul greu pus pe conştiinţa fiecărui om, prin care Diavolul cârmuieşte viaţa oamenilor.
Trebuie să fim conştienţi că oridecâteori cădem în păcat umbrele morţii se năpustesc asupra noastră, diavolul caută să pună stăpânire pe noi, să ne prindă şi să ne zdrobească.
În împărţia întunericului cuvântul folosit este autoritate.
2. Împărăţia dragostei Fiului
Isus Cristos ne-a strămutat din întuneric la lumină, plătind preţul păcatelor noastre în trupul Său pe lemn. Verbul a “strămuta” folosit aici reclamă originea noastră de la bun început. Cu alte cuvinte El ne-a adus acolo unde am fost proiectaţi să existăm încă de la început: în prezenţa Sa minunată. Împărăţia lui Cristos este o împărăţie a dragostei, prin dragoste ajungi să locuieşti cu Cristos.
Vreau să nu omit un amănunt important din aceste două versete: vă rog să priviţi unde apar acţiunile oamenilor în mântuire: NICĂIERI. Cu alte cuvinte ISUS CRISTOS a făcut totul pentru mântuirea noastră. Mai exact:
2.1 Am ajuns în Împărăţia Fiului  pentru că El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului:
– noi nu ne puteam izbăvi singuri niciodată
2.2 Am ajuns în Împărăţia Fiului pentru că El ne-a strămutat în Împărăţia Sa;
– noi nu puteam găsi niciodată Împărăţia Fiului dacă Fiul nu ne era un ghid spre cer pentru noi. Păcatul ridică un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu; Prin Cristos acel zid a fost prăbuşit;
2.3 Am ajuns în Împărăţia Fiului pentru că El ne-a răscumpărat din mâna diavolului;
– prin păcat eram robii diavolului; preţul plătit de El a fost moartea fără păcat, pentru ca printr-o asemenea moarte să putem prin credinţă deveni liberi şi apoi cetăţeni în Împărăţia Fiului;
2.4 Am ajuns în Împărăţia Fiului pentru că sângele Lui S-a vărsat pentru noi;
– numai o jertfă fără păcat ne putea salva de vină, sângele Său a fost sânge curat şi sfânt;
2.5 Am ajuns în Împărăţia Fiului pentru că ne-a iertat păcatele odată cu recunoaşterea vinei;
– numai cei care au primit iertarea de păcate vor avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu

Rugăciunea noastră ar trebui să fie: Doamne Tată îţi mulţumesc pentru Domnul Isus Cristos. Îţi mulţumesc pentru izbăvire, strămutare, răscumpărare, pentru sângele vărsat pentru mine şi pentru că m-ai eliberat de sub puterea întunericului iertându-mi întreaga vină. Te rog să mă ierţi şi astăzi de orice păcat. Îmi mulţumesc că-mi laşi harul pocăinţei încă la îndemână. Sângele Tău înţeleg că s-a vărsat şi pentru mine de aceea te rog spală-mă de vina păcatului meu şi scoate-mă din împărăţia întunericului şi aşează-mă în Împărăţia dragostei Tale. Vreau să fiu şi eu în Împărăţia dragostei Fiului Tău. Îţi mulţumesc că mă iubeşti. Fii slăvit. Amin 

Rugăciunea de mijlocire pentru sfinţi

Coloseni 1:9-12
9 De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
10 pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,
11 întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,
12 mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.

1. Să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui. v. 9
Pentru cunoaşterea voii Lui ai nevoie de două instrumente: înţelepciunea & priceperea. Înţelepciunea cerută e de orice fel dar priceperea trebuie să fie duhovnicească. Doamne adu tu în viaţa noastră acea pricepere ca să acţionăm duhovniceşte în orice situaţie. Lucrurile se dezvoltă în versetul următor:
– avem nevoie de pricepere duhovnicească pentru a ne purta într-un chip vrednic de Domnul
– avem nevoie de înţelepciune pentru a-I fi plăcuţi în orice lucru
– avem nevoie de pricepere duhovnicească pentru a aduce roade în tot felul de fapte bune
– avem nevoie de înţelepciune pentru a creşte în cunoştinţa lui Dumnezeu

2. Să vă întăriţi în vederea încercărilor v.11
Când cerem să ne întărim trebuie să chemăm puterea lui Dumnezeu peste viaţa noastră. (întăriţi, cu toată puterea). Modelul este tăria slavei Lui. De ce să ne întărim? Pentru că viaţa creştină presupune şi încercări şi suferinţe. Acestora trebuie să le răspundem cu răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie.

3. Să mulţumim Tatălui pentru binecuvântările cereşti. v.12
Faptul că suntem copii ai lui Dumnezeu este meritul lui Dumnezeu care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină. Lucrurile pe care le vom primi în cele din urmă sunt lucruri în lumină, în slavă. Când cerem să nu uităm să mulţumim pentru locul ceresc pe care El ni l-a pregătit.  Noi trebuie să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra.
Fiţi binecuvântaţi!

Pilonii vieţii creştine

Coloseni 1:3-8
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
7 cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi
8 şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.

1. Fă-ţi auzită credinţa! Primul pilon al vieţii creştine este credinţa. Cu ea intrăm fiecare în familia lui Cristos, adică pe baza mărtusirii credinţei noastre. Ca să ne facem credinţa auzită de bine trebuie să facem câţiva paşi de verificare:
– să ne asigurăm că avem o credinţă corect ancorată (credinţa noastră trebuie să fie în Isus Cristos)
– să ne asigurăm că avem o credinţă întemeiată pe puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 2:4-5) – trebuie să existe o dovadă a prezenţei Duhului Sfânt în inima credinciosului.
– să ne asigurăm că avem o credinţă vie (Iacov 2:17,22) aici Cuvântul spune că prin fapte credinţa a ajuns desăvârşită, deci există trepte ale manifestării credinţei în viaţa credinciosului

2. Fă-ţi auzită dragostea faţă de sfinţi! Dragostea faţă de sfinţi este cheia creşterii oricărei biserici creştine. Numai că trebuie să fie acea dragoste aşa cum a fost cea a primilor creştini (vezi F.ap 2:44-47) Ca să te faci auzit cu dragostea ta:
– trebuie să iai parte la părtăşia frătească. În Cristos nu există dragoste la ID v44
– trebuie să cunoşti nevoile fiecăruia v 45. De când nu ne-am interesat dacă cfratele meu sau sora mea are ce mânca în timpul săptămânii? De când nu am cercetat pe cineva să ne rugăm pentru acea persoană?
– trebuie să fim consecvenţi şi perseverenţi în venirea la închinare v. 46

3. Fă-ţi auzită nădejdea! Coloseni 1:5 Drumul credinciosului trece adesea prin gropi ale deznădejdii. Creştinul trebuie să-şi păstreze în orice moment nădejdea în Mântuitorului lui, pentru că bucuria lui este păstrată pentru cer.
Cum să-ţi faci auzită nădejdea?
– păstrând adevărul Evangheliei v5
– păstrând legătura cu lucrurile cereşti v5 …. din pricina nădejdii care este în ceruri
– păstrându-L pe Cristos în noi (Coloseni 123, 27) Cristos în voi, nădejdea slavei!

Pentru cele trei haruri trebuie să ne arătăm mulţumitori lui Dumnezeu (versetul 3), în acestea trebuie să creştem, în acestea trebuie să sporim.
Fiţi binecuvântaţi!

Epafras “4X4”

Coloseni 1:7-8 ” cum aţi învăţat de la Epafras, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Cristos pentru voi, şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. Am văzut la Epafras 4 lucruri: veghere, strădanie, credinţă, simţul realităţii.

Epafras este un om cu care nu mă pot compara. Pentru mine Epafras e ca o maşină 4×4 care nu acceptă ideea că nu se poate urca o pantă. E omul care se străduie, care jertfeşte, e omul pasionat de Cristos.

Omul acesta este un credincios înflăcărat care locuieşte în Colose (Asia mică). Este considerat a fi cel care a plantat biserica din Colose. Privind la ce amănunte avem în aceste versete introductive despre Epafras aflu cum ar trebui să fie echipat lucrătorul lui Dumnezeu:

1. Epafras este un om care veghează la bunăstarea bisericii sale. Epafras îşi învaţă credincioşii despre credinţa, dragostea şi nădejdea în Cristos. Acestea sunt valorile predate de Epafras. Epafras are dar de evanghelist şi de învăţător pasionat.

2. Epafras este omul pentru care efortul şi timpul personal contează mai puţin în raport cu starea spirituală a bisericii pe care o păstoreşte. Din Asia mică, Epafras vine la Roma să se sfătuiască cu Pavel asupra problemelor bisericii din Colose. Mă gândesc că a lăsat acasă o familie, poate copii, a ales să caute soluţii pentru biserica lui Cristos. Moody spunea că merită să mergi 1000 de mile ca să asculţi un singur sfat bun. Epafras e un exemplu în sensul acesta. Soluţii există, oameni care le caută asidu sunt mai puţini.

3. Epafras este un credincios slujitor al lui Cristos. Când un om ca Pavel afirmă un asemenea calitativ la adresa lui Epafras, putem să ne imaginăm care este imaginea pe care o avusese Pavel despre Epafras. Cine nu şi-ar dori ca în lucrare să fie preţuit cu acest titlu: credincios slujitor al lui Cristos.

4. Epafras nu uită să-şi vorbească de bine biserica. Epafras are simţul realităţii. Biserica din Colose are probleme, suferă de atacul altor învăţături, pare a fi imatură în a rezolva situaţia, dar are o calitate frumoasă: ştie să iubească. Epafras identifică defectele dar nu uită calităţile. În pledoaria lui Epafras în faţa lui Pavel, acesta a fost gata să spună toate amănuntele care îi cauzează greutăţi, dar a fost gata să specifice şi calitatea principală: “dragostea în Duhul”. Iubirea colosenilor este o iubire “în Duhul”, adică o dragoste pe care Duhul lui Dumnezeu a aşezat-o între ei.

Aş vrea să am pasiunea pentru Cristos a lui Epafras…

De la disperare la nădejde (1)

Coloseni 1:3-8 Credincioşii din Colose trăiesc prin credinţă şi dragoste “din pricina nădejdii care îi aşteaptă în ceruri şi despre care au auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei”. Câte lucruri nu am putea şi noi face din aceeaşi pricină a nădejdii din ceruri. Despre această nădejde se aude în cuvântul adevărului Evangheliei.
Două lucruri astăzi pentru meditaţie:

1. Credinţa şi dragostea sporesc dacă nădejdea ta în lucrurile pregătite în cer este mai importantă decât nădejdea în cele de pe pământ.
2. Cuvântul adevărului Evangheliei este sursa creşterii în nădejde. Citeşte cuvântul tot mai mult şi te vei umple de nădejde. … şi oamenii plini de nădejde sunt de fapt oamenii plini de bucurie, dragoste şi credinţă. Oare câtă nădejde am?

Fii binecuvântat!

Un exemplu de prezentare

Coloseni 1:1 “Pavel, apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei”.

Am stat puţin în cumpănă de la începutul lunii să văd încotro mă voi orienta cu studiul aprofundat al Scripturii. Printr-un cerc de împrejurări am realizat că epistola lui Pavel către Coloseni îmi este dată ca să îmi amintească despre cea mai bună îndeletnicire pentru mine: memorarea Cuvântului. Aşa că în perioada următoare îmi propun cu ajutorul lui Dumnezeu să memorez şi să meditez la adevărul revelat de Dumnezeu în această scrisoare, scrisă de Pavel pentru o mână de credincioşi din Colose. Fac lucrul acesta pentru că am un orar foarte încărcat şi risc să las Scriptura să-mi vorbească mai puţin. Nădăjduiesc cu ajutorul lui Dumnezeu să folosesc acest ultim semestru de şcoală în a-mi întemeia credinţa în Cristos prin rugăciune şi memorarea acestei epistole. Pentru cel care citeşte aceste meditaţii sper să fie o oportunitate de a face din părtăşia cu Cristos cel mai frumos timp al zilei.

Pentru început vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Vrei să te prezinţi unei comunităţi de oameni care nu cunosc despre tine decât lucruri generale. Ştiu că eşti un evanghelist şi că predici cu drag Cuvântul lui Dumnezeu. Ei bine, ai la un moment dat ocazia să le scri acelor oameni câteva lucruri despre tine. Ce ai alege să spui despre tine? Nu-i aşa că ţi-ar fi greu să spui ceva? Iar dacă ai găsi ceva cu adevărat bun la tine, nu-i aşa că ţi-ai formula în aşa fel ideile ca să reiasă că eşti bun în ceea ce faci? Iată acum exemplul lui Pavel. Stă în faţa unui papirus, închis într-o temniţă cu dorinţa de a scrie unei comunităţi de credincioşi pe care nu i-a văzut niciodată faţă în faţă.

Pavel, apostol… greacă:απόστολος/apóstolos, ebraică: șaliah = trimis, sol.  Pavel este trimis al lui Isus să aducă mesajul Evangheliei. Şi totuşi cum poţi să spui că eşti apostol (trimis) din moment ce tu nu poţi să mergi ci eşti închis? Vedeţi în spatele acestui cuvânt se ascunde solia, nu solul. Solia conţine Evanghelia lui Isus Cristos. Pavel stă închis într-o închisoare şi îşi face datoria de trimis, trimiţând o scrisoare de mărturisire a Evangheliei. Nu e important ambalajul care aduce conţinutul ci mesajul pe care îl are solia acela contează. Pavel spune aici practic: nu mi-aţi văzut faţa, nu m-aţi cunoscut şi nu e grav lucrul acesta, e important mesajul care e trimis de la Dumnezeu. Aici merită să ne oprim. De multe ori noi credem că prin felul în care ne prezentăm, prin genealogie, prin ţinută impresionăm publicul şi mai ales aducem onoare lui Dumnezeu. Noi trebuie însă mai întâi de toate să confirmăm că suntem al lui Cristos. Ioan Botezătorul (primul sol lui Isus Cristos, Marcu 1:2) era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. Se hrănea ca un sălbatic, cu lăcuste şi cu miere sălbatică. Destul de puţin stilat, nu credeţi? (Marcu 1:6) şi totuşi Scriptura spune că a fost cel mai mare om de pe faţa pământului. De ce? Pentru că mandatul său a fost unic. A pregătit calea lui Cristos.

Pavel îşi ia acest titlu şi înţelege că el este un instrument al lui Dumnezeu. El e rob, e slujitorul lui Cristos, e apostol al lui Isus Cristos.

Iată lecţiile introducerii:

1. Tot ce ai putea să spui fără ezitare sigur despre tine este numele. La această întrebare toţi am ştii ce să răspundem, mulţumită părinţilor noştri care ne-au dat un nume.

2. Ca şi credincioşi suntem chemaţi să vedem noi ce slujbă avem în folosul lui Cristos. Nu toţi suntem apostoli, dar fiecare avem un rol. Astăzi unul este păstor al lui Isus Cristos, altul este diacon al lui Isus Cristos, altul este pianist al lui Isus Cristos, altul învăţător al lui Isus Cristos, altul predicator al lui Isus Cristos. Fiecare credincios trebuie să-şi identifice rolul. Noi fiecare avem o sarcină dată de Isus Cristos de a fi de folos Evangheliei Sale printr-un lucru. Tu ce eşti trimis să faci pentru Cristos?

3. Noi suntem chemaţi să facem voia lui Dumnezeu. Care este voia lui Dumnezeu pentru tine? Prin voia lui Dumnezeu eu sunt chemat să fiu tată poate spune cineva, prin voia lui Dumnezeu altul este chemat să fie misionar, altul prin voia lui Dumnezeu este chemat să fie muzician, altul prin voia lui Dumnezeu este chemat să fie instalator, altul este chemat să fie croitor, altul doctor. Prin slujba ta aduci glorie lui Dumnezeu?

Trei adevăruri introductive: Cine eşti? Tu ce eşti trimis să faci? Eşti tu ce Dumnezeu vrea să fii? Dumnezeu să ne ajute să fim ceea ce El ne-a chemat să fim.