Ezra 9:6 “Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre , şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.”
Când priveşti îndeaproape rugăciunea lui Ezra de mărturisire înţelegi ce înseamnă să vi înaintea lui Dumnezeu cu regretul păcatului apăsând nu doar la nivelul cuvintelor ci la al întregului trup. Psalmul 1 spune că cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii fiindcă se ştiu pe ei înşişi şi cunosc cine este Dumnezeu.
Nu poţi sta cu capul sus înaintea lui Dumnezeu când noi suntem născuţi în păcat, am fost zămisliţi în păcat, am fost afectaţi de păcat în timpul vieţilor noastre. În Biblie când Dumnezeu îşi întoarce faţa de la cineva e semn că acea persoană a căzut din harul divin, că nu va mai avea privilegiul purtării de grijă al cerului. Faţa lui Dumnezeu luminând asupra cuiva însemnează dimpotrivă, har şi binecuvântare la un loc, călăuzire şi protecţie. Ce se întâmplă însă când cineva a greşit şi vrea să recapete bunăvoinţa lui Dumnezeu?
În Vechiul Testament era Legea şi Templul şi jertfa cele 3 dimensiuni ale împăcării cu Dumnezeu. Veneai la preot, aduceai o jertfă pentru păcat potrivit cu Legea lui Moise şi trebuia să regreţi ceea ce ai făcut. În Noul Testament e noua lege în Cristos care cere şi ea două lucruri: întoarcerea la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă în jertfa lui Cristos prin smerire la poala crucii Lui. Mântuirea atârnă de cele două.
Ezra nu putea să-şi ţină capul sus la Dumnezeu deşi nu el păcătuise, dar s-a identificat cu păcatul poporului şi a luat parte la suferinţa lor. a mijlocit şi l-a durut la fel de tare ca şi cum era parte a trădării. Totuşi acest pas este pasul încărcat de regret pentru ceea ce s-a întâmplat. Uluiala şi capul plecat, ruşinea este clar o dovadă că există o mare părere de rău.
Când ruşinea vine însoţită de cap plecat am făcut jumatate de drum spre iertarea care ne-a poate da numai Dumnezeu. Şi nu pentru că lui Dumnezeu îi place ritualul ci pentru că El apreciază o inimă zdrobită şi mâhnită de păcat, o inimă care cere iertare şi se duce cu durere înapoi la Dumnezeu. În orice caz biblic cel care a făcut aşa a primit harul mântuirii.
Fie ca şi noi să învăţăm să facem aşa. Fiţi binecuvântaţi!
CALEADEVARULVIATA 