Punga spartă

Hagai 1:5-6 ” Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: “Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă!”

Am meditat zilele trecute la aceste versete spuse de Hagai poporului israelit întors din robia babiloniană ca să zidească înapoi Templul Domnului. Da, ei se întorseseră pentru a zidi templul dar după ce au ajuns la Ierusalim se pare că pentru o perioadă de 2 decenii lucrările au mers cu încetinitorul şi au investit mai mult în propriile case decât pentru lucrarea la care au fost chemaţi iniţial.

Hagai şi Zaharia au fost proorocii pe care I-a folosit Domnul ca măsură ultimă de har ca să “trezească” duhul amorţit al fruntaşilor evrei.

Hagai îi cheamă la zidirea Templului fără şovăială şi fără jumătăţi de măsură. Practic citind cele două versete observăm că evrei nu mai dădeau atenţie căilor lor. Unde era Domnul din planurile lor, din umblarea lor, din casele lor? Evreii puneau accentul pe casele lor şi pe calitatea vieţii decât pe lucrarea la care fuseseră chemaţi.

“Punga spartă” m-a urmărit zilele trecute. Ceea ce câştigăm risipim atât de uşor, nu-i aşa? Ce azi avem în buzunare mâine va fi în hazna. Suntem o societate consumatoare şi extrem de hotărâtă să facem din bunăstare idealul vieţilor noastre. Acum bunăstarea nu este ceva păcătos, dar a urmări bunăstarea ca unic scop în viaţă este ceva păcătos. “Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”,  şi faceţi un exerciţiu de imaginaţie cât de mult alergăm doar ca să avem “mai mult”, “mai frumos”, “mai scump”? Biblia spune că ochiul nu se satură privind… Înţelegeţi ce vreau să spun… Dacă totul e un cerc al existenţei pentru ce merită să strâng şi cum să trăiesc cu băgare de seamă? Răspunsul este mai greu de oferit decât s-ar putea spune: e oare un scop mai măreţ pentru mine? Există o bunăstare pe care să nu o updatez? Da. Iar aceea se numeşte a-L avea pe Cristos ca Mântuitor şi a trăi pentru El. Asa e bunăstarea ce nu se schimbă.

Noi nu suntem unde suntem pentru casele noastre ci suntem pentru zidirea spirituală şi uneori şi materială a bisericii, a Trupului lui Cristos. Nu că e un scop greşit să îţi zideşti o casă, dimpotrivă, să o zidiţi şi pe aia, dar să nu pierdeţi din vedere Casa lui Dumenzeu. Dărnicia, facerea de bine, credincioşia, pot să fie cele mai frumoase roade ale umblării cu scop.

Aşadar, să nu îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, să nu ne lăsăm înşelaţi de bogăţiile lumii şi să umblăm după îndeplinirea slujbei de bun lucrător al lui Dumnezeu. Nu ştiu cum sunt “viile” voastre dar fiecare are o vie în care trebuie să intre să lucreze. Ce facem pentru Isus va sta, va rămâne în “punga nespartă a răsplătirii lui Dumnezeu”.

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s