Eliberarea din păcatul babilonian

Cronici 36:20-23, Ezra 1:1-11

Contextul istoric al cărţii Ezra l-am creionat meditaţiile trecute. Suntem în jurul anilor 550 î. Cr. . Poporul evreu era în robia babiloniană de aproape 70 de ani, ca urmare a pedepsei lui Dumnezeu cauzată de neascultarea poruncilor Sale. Acum, la 70 de ani distanţă, babilonienii sunt cuceriţi şi ei de persani, iar prin decretul împăratului Cir evreii sunt lăsaţi să plece acasă cu scopul de a reclădi Templul lui Dumnezeu şi de a restabili închinarea.

Contextul profetic al cărţii descrie unde ajunge poporul lui Dumnezeu ca urmare a respingerii chemării la ascultare vestită prin prooroci. Poporul răzvrătit care nu s-a smerit a fost dus în robia păcatului. Cei 70 de ani de robie erau consecinţa a 490 de ani în care Sabatele au fost dispreţuite. Chemarea la restabilirea închinării indică clar că principala vină a poporului evreu a fost părăsirea închinării de la Templu.  Acum, după 70 de ani Dumnezeu îi cheamă înapoi la închinare. Cine a învăţat lecţia robiei babiloniene se va întoarce.

1.Dumnezeu este ofensat de păcat şi îl pedepseşte (Cronici 36:20-23)
Dacă ne uităm la descrierea finală a cronicilor observăm că pedeapsa dată de Dumnezeu nu a căzut de la prima abatere a poporului. El nu a oprimat dorinţa poporului iudeu de a face ce doreşte în privinţa închinării, ci a trimis prooroci să le vestească consecinţele faptelor lor dacă nu se întorc la El. Dorinţa lui Dumnezeu nu era să-i pedepsească ci să-i cruţe: 2 Cronici 36:15 ” Domnul a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul său şi locaşul Său.” Dumnezeu ne oferă libertate şi liber arbitru să alegem ce dorim cu inima, totuşi ne oferă şi sfatul Său de a alege binele ca să nu pierdem binecuvântările Sale.
Suntem de atâtea ori la adunare, citim de nenumărate ori Biblia şi de atât de multe ori de înfăşoară lesne păcatul… De ce nu ne pune îngrădeşte Dumnezeu libertatea? Fiindcă aici este testul ascultării şi dragostei noastre faţă de El: în închinare şi în preţul pe care îl punem pe Casa lui Dumnezeu. În funcţie de atitudinea naostră faţă de acestea două, ne apropiem de El sau ne îndepărtăm de Dumnezeu prin păcat.

2. Dumnezeu decretează iertarea păcatului (Ezra 1:1-4)
În anul 605 Nebucadneţar atacă Ierusalimul şi duce poporul în robie, în anul 535 temelia celui de al doilea Templu este pusă. Ce ne indică asta? Că Dumnezeu rămâne credincios planului Său cu poporul iudeu şi după cum a spus prin Isaia şi Ieremia îl aduce înapoi din robie prin Cir, împăratul perşilor.

La prima vedere am fi tentaţi să credem că Cir a decretat în favoarea evreilor, dar dacă citim Isaia 44:28, vedem că Dumnezeu a făcut-o cu mult timp înainte ca poporul să fii păcătuit. Faptul că Cir a fost împăratul care a rostit această hotărâre nu ne face decât să admitem că Dumnezeul nostru cunoaşte istoria mai bine decât noi, planifică iertarea păcatului şi îm mâna lui până şi împăraţii păgâni îi fac voia dacă Dumnezeu doreşte să le trezească duhul.

3. Dumnezeu aşteaptă să ne întoarcem cu pocăinţă (Ezra 1:5 -11)
Starea poporului era probabil atât de compromisă în robie încât evreii aproape că nu se mai deosebeau de celelalte popoare. Probabil dintre cei aflaţi în faţa decretului împărătesc nu toţi au fost gata să lase Babilonul şi să se întoarcă ACASĂ. Poporul evreu era acum babilonizat, era probabil obişnuit cu noua cultură în care trăia. O decizie de întoarcere înseamna pierdere materială cu siguranţă. Nu toţi au răspuns la chemarea întoarcerii ci doar aceia al căror duh la trezit Dumnezeu (Ezra 1:5), dar cei care s-au întors au cunoscut că e mâna Domnului la mijloc, fiindcă tiparul izbăvirii din Babilon semăna izbitor cu cel din robia egipteană când poporul le-au dat lucruri de preţ la ieşirea lor din Egipt. La fel se întâmplă şi acum. Trebuie să vedem un aspect extraordinar aici, Dumnezeu îşi duce înapoi şi vasele Templului, le oferă un lider (Şeşbaţar) şi îi şi echipează cu un scop: reabilitarea Templului şi a închinării.

Când ne întoarcem la Dumnezeu, El nu vrea doar să dăm la număr (Capitolul 2 din Ezra ne indică numaărul de 49.897 de oameni întorşi sub conducerea lui Şeşbaţar) ci vrea să ne folosească la ridicarea edificiului Său.
Dacă eşti în robia vreunui păcat, cere lui Dumnezeu să îţi trezească duhul şi ţie, să te facă conştient de planul Său la mântuire şi vino acasă la El, vino în sânul bisericii lui Cristos unde sunt adunaţi toţi cei pe care ia răscumpărat Fiul lui Dumnezeu. Vino de la pedeapsa păcatului la pocăinţă şi ia în primire darurile şi binecuvântările copiilor lui Dumnezeu.

Toţi paşii aceştia din finalul cărţii Cronici şi apoi Ezra 1, nu sunt decât paşii planului de mântuire ai lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. În Cristos, Dumnezeu ne-a oferit iertarea de păcate iar întoarcerea din robia păcatului este posibilă dacă o vrem şi o acceptăm cu sarcinile care vin odată cu ea. Dumnezeu ne iartă fărădelegile, dar ne cheamă la închinare autentică, la sfinţire şi la trăirea după ascultarea poruncilor Lui. Observaţi că poporul în sfârşitul cărţii Ezra 2, se aşează în cetăţile lui, întoarcerea părând a se sfârşi aici; însă întoarcerea spirituală, a inimii lor către Dumnezeu abia acum începea să prindă contur, odată cu acţiunile lor faţă de Templu şi închinarea de la acolo.

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s