Râul de apă vie al Bibliei

Ioan 7:38 “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

Dragi cititori, Cristos a venit pe pământ în trup pentru o vreme. Da, El a fost cu Tatăl la facerea lumii, a văzut căderea omului şi a răspuns cu jertfă la răscumpărarea creaţiei lui Dumnezeu. Iar acum, fiindcă Cristos S-a înălţat la cer, noi avem Duhul Sfânt trimis pe Fiul,care locuieşte în cei care se nasc din nou prin credinţa în Isus şi jertfa Sa înlocuitoare.

Recent am făcut o vizită la un om al lui Dumnezeu cu care am deschis subiectul Duhului Sfânt. Cred că unul dintre versetele pe care le amintea acest om este cel citat mai sus. Discutam despre Duhul Sfânt văzut ca un rîu în Biblie.

Viziunea sa despre lucrarea Duhului Sfânt în omul care este locuit de El începe de la traducerea unui verset  din Efeseni 5:8/b “… fiţi plini de duh” care din termenul original s-ar traduce cu fiţi plini de o undă vibrantă, de o undă care te mişcă continuu, asemenea undei unui râu. Acest “râu” curge şi unda lui îl face pe om să ridice mâinile în aer, să îşi mişte trupul în momente în care ceva sensibil atinge mintea şi inima omului în sens pozitiv. De exemplu la o cântare, mâinile se ridică pur şi simplu fără o analiză a mişcării, este o mişcare necontrolată ci una dezinhibată a Duhului Sfânt. Vina pentru manifestarea aceasta era pusă pe Duhul Sfânt care îl locuieşte pe omul credincios. Numai că această undă la un moment dat ia forma unui şoc electric, o unda electrică care te posedă şi care trece de la un credincios la altul. De aceea poţi ajunge să sfârşeşti pe podea serviciul de ascultare al cuvântului lui Dumnezeu, în fibrilaţii şi tremurături incontrolabile. Ba mai mult această undă purtătoare poate fi transmisă de la un frate plin de duh la altul care stă şi o primeşte printr-o punere a mâinilor peste el, iar ca o consecinţă acesta poate cădea pe spate sau chiar poate să dea semne de slăbibiune vizibilă. Bineînţeles acest lucru nu se întâmplă spontan ci la cererea celui care a predicat care cere tuturor celor care au fost atinşi de mesajul predicii să vină în faţă ca altcineva să se roage pentru ei.

Acum, n-aş vrea să “răstignesc” opinia niciunui om care aşa are încredinţare să creadă. Acest fel de manifestări trebuie crezute pentru că ne-au fost mărturisite de fraţi ca întâmplări extraordinare în situaţii extraordinare de primire a Cuvântului lui Dumnezeu. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este plin de putere. Tot ce trebuie însă să fim atenţi este cum luăm o experienţă izolată şi o transpunem într-una săptămânală, mai mult controlată şi ordonată de om decât de Dumnezeu.

Cred că trebuie să spun că există situaţii în care avem nevoie să ştim clar ce credem fiindcă Biblia ne încurajează ca în lucrurile în care putem umbla împreună să umblăm împreună iar în cele în care nu suntem încredinţaţi că facem bine împreună, să lăsăm deosebirile să se vadă. Fiindcă poate eu şi tu credem altceva potrivit cu aceeaşi Scriptură. Eu puteam spune că mi se pare primejdios să întemeiez o manifestare ca aceasta în mijlocul închinării duminicale dacă Biblia ne oferă un model de închinare deja cât şi rolul pe care ar trebui să îl aibă fiecare dintre noi acolo.

Iubiţii mei, cred că Duhul Sfânt nu are nevoie de vreo scenă ca să joace un rol sinistru în faţa noastră. Scriptura spune că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a venit ca să “ne călăuzească în tot adevărul”(Ioan 16:13) –  El ne descâlceşte tainele Scripturii… “Ne ajută în slăbiciunile noastre (Romani 8:26), dar cea mai importantă lucrare a Sa este să arate spre crucea lui Cristos, spre lucrarea Fiului lui Dumnezeu pe pământ. Isus spune despre Duhul Sfânt în Ioan 16:14 că”El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” Darurile duhovnicesti sunt o alta faţetă a Duhului Sfânt, menită să creeze întărire bisericii lui Cristos. Roadele Duhului Sfânt sunt şi ele la fel de esenţiale, fiindcă fără ele ne-ar fi greu să evaluăm umblarea noastră în credinţă.

Lucrarea Duhului Sfânt este cea mai frumoasă capodoperă pentru omul născut din nou. Duhul Sfânt este numit “sfânt” fiindcă este pecetea separării de păcat şi de orice formă de asemănare cu păcatul. Cine este duhovnicesc nu mai este pământesc. “El va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16:8).

Am citat versetul de mai sus fiindcă l-am citit dimineaţă, în care Isus vorbeşte despre Duhul Sfânt ca despre un Râu de apă vie. Isus ne spune clar că cine are Duhul Sfânt, primit ca urmare a credinţei, din inima lui va curge un nesfârşit izvor de apă vie (plină de viaţă duhovnicească). Un izvor din preaplinul căruia vor veni şi alţii să bea. Detaliez că versetul vorbeşte clar despre o lucrare datorată credinţei în Isus.

Mie mi se pare că versetul indică o consecinţă, un efect. Efectul credinţei conduce la umplerea cu Dumnezeu. E o răsturnare a interiorului uman de la putrezire la înflorire spirituală.

În orice om care experimentează credinţa se petrece o umplere cu sete pentru tot ce este şi aparţine lui Cristos. Este atât de covârşitoare încât oferă şi altora posibilitatea potolirii acestei însetări prin mărturisirea despre El. Cine face acest lucru posibil? Duhul Sfânt, fiindcă în versetul 39 stă scris “spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în El.”

Fiţi binecuvântaţi!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s