Smerirea lui Manase

2 Cronici 33:18-19 „Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui, și cuvintele proorocilor, cari i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălțimi și a înălțat idoli Astarteei și chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sunt scrise în cartea lui Hozai.”

Manase a făcut ce este rău înaintea Domnului. Din pricina faptelor lui rele a ajuns să fie dus ostatic de o căpetenie a oștirii împăratului Asiriei în Babilon. Acolo și-a petrecut probabil cel mai bun timp al său din viață. Deși era „în lanțuri de aramă” în închisoarea Babilonului avea să aibă parte de cea mai bună parte a vieții ca urmare a rugăciunilor pe care le-a făcut către Dumnezeu. Aflat la strâmtorare și-a îndreptat privirile către Domnul în disperarea sa și Domnul l-a adus înapoi în Ierusalim în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu chiar și atunci când nu mai ai nimic în jur care să inspire pace.

Versetele citate arată în rezumat sfârșitul vieții lui. Experiența strâmtorării avea să fie momentul de cotitură pentru Manase. Smerirea lui este o pildă și pentru noi. Strâmtorarea, greutățile ne fac mai buni, mai smeriți, mai modești, mai plini de dragoste, mai ascultători de Domnul. Lui Manase ia fost atât de necesară robia și închisoarea… fără ea ar fi fost rău până la moarte. Să privim și noi momentele grele ca oportunități ale smeririi naostre înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim mulțumitori pentru că Dumnezeu ne-a trecut prin strâmtorarea care a cauzat pocăința și smerenia noastră. Pentru acel moment în care Domnul a intervenit incredibil ca să ne scoată din păcat și să ne determine să strigăm către El, pentru acel moment trebuie să mulțumim. Dacă Dumnezeu nu ne-a dus într-o asemenea strâmtorare ca Manase s-ar putea să fie datorită bunătății Lui față de noi, dar prin încercări tot ne-a dus, fie ele mai grele sau mai ușor de suportat.
Recitind versetele de mai sus descopăr că evenimentele vieții noastre sunt consemnate undeva… deci să avem grijă cum umblăm pentru ca la urma vieții noastre să se poată consemna momente ale smeririi și iubirii lui Dumnezeu nu zidirea altarelor păgâne, nu faptele rușinii.

Fiți binecuvântați!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s