Ziua cea mare!

Matei 28:1 „La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze spre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.”

Graba cu care mergeau femeile la mormânt îmi sugerează dorința lor de a împlini o datorie sfântă: datoria slujirii lui Hristos până la capăt. Hristos ne-a slujit până la capăt, biruind cele mai negre și întunecate buncăre ale păcatului.

Aș vrea să meditez puțin la ziua învierii și îmi recapitulez gândurile provenite din ceea ce eu am descoperit în Vechiul Testament. Sabatul era centrul închinării pentru evrei. Observați cum femeile nu au făcut nimic în sensul înmormântării lui Isus pentru că era ziua Pregătirii, apoi a venit Sabatul, ziua de odihnă, dar când a trecut acesta, chiar din zorii zilei acestea au venit la mormânt pregătite deja să îmbălsămeze trupul Domnului. Ziua sabatului era atât de bine conturată în sensul ținerii lui. Dar…

Mă gândeam cum Sabatul trece în planul secund odată cu înviera lui Hristos. E o rearanjare a dogmei și orânduirilor închinării. Sabatul reprezintă ziua de odihnă de după creație. Da, împreună cu atâtea porunci de a-l ține, totuși Legea mozaică avea să primească o altă lumină odată cu învierea lui Hristos. Pentru că tot Vechiul testament este un set de mărturii care indicau spre momentul învierii. Ziua întâi a săptămânii, după momentul învierii semnifică ziua cea mare a biruinței lui Hristos asupra morții. În plan spiritual pentru noi e mai importantă această zi decât Sabatul. Pentru noi Hristos este sabatul, El este odihna sufletului nostru.

Era cea mai importantă zi pentru evrei, iar prin învierea lui Isus Hristos, ziua dintâi a săptămânii capătă o mai mare importanță. Dacă în 6 zile Dumnezeu a creat tot ce se vede pe pământul acesta iar ziua a șaptea S-a odihnit încheind ciclul creației, Hristos învie în prima zi creată de Domnul, ziua luminii încununând creația primordială cu sacrificiul și biruința supremă asupra morții ce a venit peste noi odată cu primul păcat.

Nu știu cât semnifică asta pentru cineva, dar pentru mine e ca și cum Hristos reașează ordinea în cronologia creației, conferind calendarului nostru un moment culminant nou și repetitiv: sărbătorirea învierii duminică de duminică. Începe o nouă eră în care El, Lumina lumii, luminează peste toată creația.

Cine vine la Hristos, vine la lumină. Ziua învierii este ziua în care Lumina( Hristos) biruie întunericul păcatului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s