Predica amuțită

Psalmul 19:1-5 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre El. Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii.

Azi am citit și începutul acestui psalm frumos. Într-o lume în care nu se mai vorbește atât despre Dumnezeu există totuși locuri în care lauda și slăvirea Numelui lui Dumnezeu nu încetează niciodată: cerurile, ziua și noaptea.

Felul în care El poate fi văzut în acestea 3 este extraordinar, fiindcă cerul este o lucrare cu adevărat uriașă. Cerul nu poate fi cuprins în nicio măsurătoare. E gol și e totuși plin, e încărcat și e totuși atât de aerisit, e curat și cu toate acestea uneori nu poți vedea stelele. Succesiunea zi-noapte este atât de exactă încât oamenii o pot măsura cu secunda. Precizia în lucrurile  mărunte create de Dumnezeu poate fi ușor observată (cu toate că mă amăgesc când spun că lui Dumnezeu i-a fost mai greu să facă ziua și noaptea decât cerurile). În timp ce ziua și noaptea pot fi măsurate, până acum nu am auzit pe nimeni care să poată măsura cerul. Cât de măreț e Dumnezeu dacă psalmistul s-a uitat la cer și a descoperit acolo lucrarea mâinilor lui Dumnezeu? Natura și cerul îl glorifică pe Creatorul, dar noi,… spunem de la o zi la alta măreția lui Dumnezeu?

Fiți binecuvântați!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s