Străinii noștri

Exod 23:9 Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.

În contextul oferirii legii lui Moise, Tatăl ceresc îl informează pe Moise despre felul în care ar trebui evreii să se poarte cu străinii.

Mai întâi observ că Dumnezeu este extrem de imperativ: Să  nu asuprești! Asta înseamnă probabil să ai grijă de cel care a venit la un moment dat în zona ta de confort poate ca să-ți câștige existența, sau pentru a căuta un refugiu sau o casă mai bună decât cea din care a plecat.

Cum ne relaționăm noi față de cei care nu sunt români? Îi tratăm cu asprime? Îi tratăm cu drag?

Mă impresionează puterea de a observa a lui Dumnezeu care continuă să le deslușească evreilor starea pe care o are un străin în mijlocul unui neam pe care nu îl cunoaște spunând știți ce simte străinul. Străinul simte dorul de țară, simte greutatea adaptării, simte disconfortul limbajului și al culturii, poate chiar diferențele religioase și incapacitatea împărtășirii stării lor cuiva.

Știm noi ce simte străinul? Privind la românii ajunși străini în altă parte, plecați pentru a câștiga pâinea cea de toate zilele, duși și împinși de situații disperate cauzate de neajunsurile vieții – poate privind puțin spre ei – am înțelege cât de bine le-a fost lor la început în mijlocul unor popoare pe care nu le-au cunoscut.

Nu știu dacă mă înșel dar observ că nu sunt numeroși românii care ajung să completeze latura superioară a profesiilor din străinătate, ci marea majoritate a lor se duc și acceptă provocarea de a muncii în cele mai teribile condiții. Măcar acolo dacă ar fi tratați cumsecade. Oare știm noi ce simte străinul acolo?Am auzit despre o româncă care îngrijește de o bătrână într-o țară europeană, dar locul în care stă condițiile sunt precare de tot. Sunt multe cazuri ale românilor care ajung să fie robi în străinătate, și chiar dacă adeseori i-am auzit spunând că este mai bine așa decât cu prea puțin/ sau deloc în țară, oftatul lor este o dovadă a dorului de țară și a greutăților pe care le trec de la o zi la alta. A fi străin nu e ușor, căci apar barierele limbii, culturii, bariere legislative, împreună cu multe alte obstacole. Să nu uit să spun că tuturor românilor plecați dar credincioși am observat că (cel puțin dintre aceia pe care îi cunosc) Dumnezeu le poartă de grijă și nu îi abandonează. Chiar dacă rămân doar cu puțin cei care ajung acolo ar trebui să se gândească că Dumenzeul nostru îi vede și îi ajută. Mă gândesc cât de interesat e Dumnezeu de soarta lor că le dedică legi.
Evreii din afara granițelor Israelului au fost aspru persecutați ca străini, și chiar uciși doar pentru că erau evrei (holocaustul). Versetul de mai sus le arată însă evreilor cum să trateze străinul, adică cum ar trebui poporul lui Dumnezeu să se îngrijească de cel care nu face parte din Israel.

Dumnezeu s-a gândit la ei și i-a transmis lui Moise să aibă grijă de ei și să le arate dragoste și suport în mijlocul lor.

Aș vrea azi să vă gândiți la românii de dincolo de țară care sunt străini. Noi nu știm ce simte fiecare dintre ei, dar cu siguranță am vrea să le fie mai bine. Poate aveți printre cunoscuți oameni dragi plecați în străinătate… Rugați-vă pentru ei ca să aibă parte de un tratament bun din partea localnicilor acelor țări. Dacă lui Dumnezeu îi pasă de soarta străinului să ne pese și nouă măcar puțin.

Fiți binecuvântați!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s