Să nu-ţi faci chip cioplit!

Exod 20:4-6
“Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti…”
Chip cioplit… * toate acele imagini care au întruchiparea unei fiinţe deosebite dacă este făcută cu scopul venerării ei devine un păcat. E vorba de o închinare la un idol. Idolul e ceea ce omul creează pentru a i se închina, a-i sluji. Când Biblia spune că “nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt în ceruri, sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul” înseamnă că nimic din ceea ce cunosc eu ca fapt material să nu-l creez în mod vizibil înaintea ochilor mei cu scopul închinării la acel lucru. Dumnezeu spune astfel că pământul cu tot ceea ce este pe el nu trebuie să fie stăpân peste om, iar omul trebuie să ştie că Dumnezeu este Acela care le-a creat ca omul să le fie stăpân. Deci să nu ne închinăm lucrurilor destinate a fi “unelte” pentru om nu “autorităţi” peste om.

Oameni dragi aici, această a doua poruncă conţine alte câteva: 1. să nu-ţi faci chip cioplit, 2. să nu te închini înaintea lor, să nu le slujeşti.
Exclude din viaţa ta orice chip chiplit. Eu nu sunt pentru icoane! Da prin intermediul imaginii ajung mai uşor să contemplu pe cineva, dar Biblia condamnă închinarea la chipurile cioplite. Ce pot să zic… păziţi-vă credinţa. Am un obiect pe care îl plac; este Biblia mea. Nu am pupat-o niciodată (să nu mă condamne cineva, respect credinţa fiecăruia), şi spun că în ea mereu îl văd pe Dumnezeu în urma lecturilor mele. Nu vreau însă să vând imaginea mea despre Dumnezeu prin imagini cuiva spunându-i că ceea ce zic eu e adevărat. Credinţa vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că credinţa mea nu va creşte dacă ştiu cum arată Isus, ci aflând cine este Isus şi ce a făcut El, ce-mi spune mie să fac astăzi. Multe lucruri se rezumă la cuvântul ascultare.
Cred că rugăciunea pote fi primită şi fără semnul crucii (o înfăţişare a lucrurilor de pe pământ), cred că închinarea este în duh şi adevăr (Ioan 4:24). Cu alte cuvinte nu-mi fac chip cioplit dacă merg pe stradă şi în sinea mea mă rog, rostind în gând adevărata mea stare în faţa lui Dumnezeu. Exact acelaşi lucru îl pot face la biserică (în duh şi adevăr) fără elemente exterioare, fără gesturi, mimici deosebite. E cea mai lungă poruncă… Simte Dumnezeu că oamenii nu vor înţelege pe deplin că numărul 1 în închinare este al Domnului. Dumnezeu nu-şi negociază locul în viaţa noastră. Ştii tu cine te-a creat?, cine a permis să trăieşti?, cine îţi dă în continuare viaţă şi hrană, ştii tu? E Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, este Unicul Dumnezeu. Aceluia să ne plecăm genunchiul.

Duh şi adevăr… Onest cu interiorul tău, onest cu gura ta, mereu la lumină cu gândurile tale şi în mod deschis venind înaintea lui Dumnezeu. Închinarea este recunoaşterea stăpânului. Este Isus acela?  Isus Cristos este model de care trebuie să ne agăţăm.
Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s