Trecerea Mării Roşii

Exod 14
Trecerea Mării Roşii îmi dă şansa de a învăţa primele lecţii ale umblării cu Dumnezeu. Realitatea experienţei poporului evreu ne conduce la concluzia că orice credincios care începe să umble cu Dumnezeu alături are parte de înfruntat obstacole. Obstacolele sunt încercări ale credinţei menite să întărească convingerea poporului cu privire la cine este Dumnezeu. Care au fost obstacolele pe care le-au înfruntat evreii?
1. Deruta izbăvirii v.1-10
Evreii văd că de fapt nu au scăpat de egipteni. Ei se apropie de Marea Roşie. Înainte nu-i cale de mers, înapoi nu se pot întoarce aşa că poporul intră în derută. Încotro? Unii dintre israeliţi îi contestă lui Moise decizia de a părăsi Egiptul, în timp ce alţii se roagă cu ardoare strigând către Dumnezeu. Realitatea acestei întâmplări ne conduce la următoare afirmaţie: dacă ai ales să asculţi de Domnul nu te aştepta la a fi scos din lume afară. Viaţa credinciosului convertit nu înseamnă scoaterea din lume afară ci convieţuirea în lume dar nu după obiceiurile lumii. Israeliţii trebuiau să înveţe aşadar că într-un fel ei au ieşit de sub autoritatea lui Faraon şi acum sunt sub autoritatea lui Dumnezeu. Izbăvirea de care au parte evreii era una în care ei beneficiază de călăuzire. În deruta izbăvirii, diavolul vrea să strecoare în noi frica de trecut. Trecutul are viaţa noastră păcătoasă, chinul ei, robia şi tot ce e mai rău. Diavolul vrea mereu să ne invadeze prezentul cu trecutul. Diavolul derutează mulţi credincioşi prin a ne ameninţa cu trecutul nostru. Singura cale de a scăpa este încredinţarea în mâinile Domnului, mărturia naostră schimbată şi credinţa noastră.

2. Deznădejdea morţii v11-14
Evreii erau atât de speriaţi văzând lipsa alternativelor încât se gândeau la moarte. Unii îi reproşau acum lui Moise alegerea de a pleca din Egipt. Când evreii dau de greu sunt gata să compare situaţia actuală cu cea din trecut. Dumnezeu îi aduce pe buza morţii ca aceştia să poată vedea puterea lui Dumnezeu şi dragostea Sa faţă de ei. Nimeni nu poate izbăvi aşa cum te izbăveşte El. Calea din deznădejdea morţii era încredere în Dumnezeu, prin încredinţarea vieţii lor în mâinile Creatorului. În text apare intervenţia lui Moise care le atrage atenţia asupra câtorva aspecte:
a. Domnul Se va lupta pentru voi – cred că Moise credea în izbăvire, dar o vedea pe uscat. Nici Moise nu bănuia că Dumnezeu va izbăvi poporul în maniera în care a făcut-o. Moise ştia că Dumnezeu nu va lăsa poporul. Moise este un exemplu de încredere în Domnul în situaţii limită, fără ieşire. În faţa morţii, în faţa problemelor fără scăpare, există varianta încrederii în ajutorul lui Dumnezeu. Acesta de multe ori apare acolo unde mintea omului nu şi-ar putea-o închipui.

b. voi, staţi liniştiţi – cred că nici unul dintre evrei nu aveau inima liniştită în acele momente. Cine poate sta liniştit într-o asemenea situaţie este cu adevărat un om puternic din punct de vedere spiritual.
Învăţătura este aceasta: voi îl aveţi pe Domnul. Biblia spune clar că El nu va lăsa copiii Săi să-şi cerşească pâinea, nu va lăsa orfanul, nici văduva. În situaţii limită suntem provocaţi să privim la autoritatea şi suveranitatea lui Dumnezeu în toate. Nimic nu se întâmplă la voia întâmplării. David în psalmul 23, nu se confruntă cu mortea dar vorbeşte de umbra morţii. Chiar dacă ar fi să… nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine…

3. Deplasarea prin credinţă – v16-31
A trece cu Domnul prin viaţă înseamnă a umbla prin credinţă. Trecerea Mării Roşii ne provoacă şi pe noi la a înţelege că uneori suntem nevoiţi să umblăm prin locuri în care n-am mai fost niciodată. A umbla cu Domnul înseamnă a te lăsa în voia Sa. Între valurile Mării Roşii suntem pe drumul izbăvirii. “Spune copiilor lui Israel să pornească înainte” (versetul 15). “Înainte” era marea, era necunoscutul, era scăparea lor. Înainte însemna avântarea pe drumul indicat de Domnul. Umblarea prin credinţă ne provoacă să mergem prin locuri vegheate de Domnul. Singura cale de izbăvire din partea Domnul este “înainte”. Nu ştiu pe unde te provoacă Domnul să umbli, dar vreau să cred că uneori n-avem de ales. Uneori nu există alternative la umblarea cu Dumnezeu. Domnul Isus Cristos era în grădina Ghetsimani. Plângea rugându-se ca dacă este cu putinţă să fie altfel. Nu se putea. Singura opţiunea era moartea Sa pentru omenire. Dumnezeu în Domnul Isus ne arată ascultarea de El înseamnă a renunţa la căile sau “variantele” noastre de drum şi la a urma îndeaproape voia lui Dumnezeu. Indiferent dacă ni se pare o adevărată nebunie calea Sa va fi mult mai bună pentru că pe acolo nu suntem singuri, ci suntem cu El.  Umblaţi cu Dumnezeu!
Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s