Copilăria

Nimic nu-l schimbă dar suprinde
Cu cât e vechi el se aprinde
Toţi îl cunosc că nu vorbeşte
Cu aminteri pribeag doineşte.

În el ascuns e nostalgia
Acelor ani… copilăria
De fericiri mereu prezente
Cu doruri vii, cu sentimente.

E vorba de trecut ca-n nuntă
De anii făr de grijă multă,
De jocul blând, nisipul fin
De-o casă dragă… oh, suspin!

Să pot să-ntorc napoi trecutul?
Ce-a fost frumos e va şi vântul
Trecutul scump e amintirea
Rememorând copilăria.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s