Lecţiile mustrării

Iarăşi Ieremia…. de această dată capitolul 8.
“ei nu vorbesc cum ar trebui…” a fost un ciot de verset din acest capitol care m-a mustrat pentru că am încheiat o conversaţie la telefon pe un ton nepotrivit cu cineva… După ce am închis telefonul ceva în mine clocotea că nu a fost bine. Normal simţeam că acea persoană ar trebui să mă resune… însă şi eu aveam acelaşi simţământ aşa că am sunat şi am îndreptat situaţia. De câte ori nu ţi s-a întâmplat şi ţie să simţi că nu ai procedat corect sau că ar fi bine să intervi să schimbi starea lucrurilor tensionată, sau pur şi simplu să-ţi ceri iertare. Era vocea Duhului Sfânt, era simţul moral, era caracterul, era starea de spirit pe moment? Când avem de a face cu un păcat Duhul lui Dumnezeu este vocea ce te îndeamnă la îndreptare, la pocăinţă…
Ieremia 8:4-7 Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?Pentru ce, dar, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruie în înşelătorie şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? Căci Eu sunt cu luare aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: „Ce am făcut?” Ci toţi îşi încep din nou alergarea ca un cal care se aruncă la luptă. Chiar şi cocostârcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!

1. Când păcatul devine obicei mustrarea e dură (versetul 4-5)

Se spune că odată ce omul nu se mai opune păcatului, acesta devine obicei, iar păcatul ajunge astfel un mod de viaţă păcătos. În capitolul 8 din Ieremia ne descrie starea în care a ajuns poporul iudeu, care nu mai are frâu în a face rău. Versetul 4 şi 5 arată durerea lui Dumnezeu pentru starea în care a ajuns poporul Său. Ei “stăruiesc în înşelăciune şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu, nu vorbesc cum ar trebui şi niciunul nu se căieşte de răutatea lui. Diavolul a preluat controlul inimii când tot ce faci e îndreptat înspre rău, însă chiar şi de acolo Dumnezeu are posibilitatea să salveze, totul se rezumă la pocăinţă. Dumnezeu mustră dur poporul pentru păcatele sale. Israelul este pedepsit v.12 “vor fi daţi de ruşine”.

2. Când cugetul mustră acesta indică spre păcat
Israel este cercetat acum spre pocăinţă prin cuvintele lui Ieremia, însă nimeni se pare că nu ia seama. Poporul pare împietrit. În suveranitatea lui Dumnezeu sentinţa (deşi fusese scrisă) se acordă dispensă spre pocăinţă în vederea acordării mântuirii sufletelor atinse prin avertizările lui Ieremia. Mustrarea de obicei vine în urma săvârşirii păcatului, însă aş spune eu că suntem mustraţi în cuget şi când Diavolul astentează la mintea şi raţiunea noastră pentru a ne determina să păcătuim. Practic ispita este momentul când cugetul ar trebui să ne mustre şi să “tragă semnale” că nu este ceva în regulă…
Lecţia pentru noi este importantă. Când cel credincios cugetă/comite un păcat, vocea Duhului Sfânt ar trebui să îl atenţioneze că nu e bine iar acel lucru este păcat.  Prezenţa Duhului Sfânt în credincioşi convinge de păcat, spune Biblia. Deci avem în noi această “alarmă” care ne îndeamnă la pocăinţă. Ce groaznic este să ajungi în starea în care să nu mai simţi că ai greşit, să nu mai ai simţământul păcatului, ci acesta să ţi se pară un lucru normal, ba chiar un mod de viaţă, un fel de a fi de care nu te mai poţi despărţi şi nici nu îţi mai doreşti asta. Cât timp însă omul are frică de Dumnezeu  cugetul va fi trompeta Duhului Sfânt. Cugetul curat mustră păcatul.

3. Când suntem mustraţi, Duhul îndeamnă la pocăinţă
Unii care păcătuiesc mereu şi mereu aleg să îşi pună capăt zilelor, concluzionând că din starea în care se găsesc nu s-ar mai putea întoarce niciodată fiindcă Domnul Isus nu i-ar mai ierta. Fals! Pocăinţa este oricând singura variantă împotriva păcatului. Mărturisirea păcatului aduce iertarea. Iertarea aduce restaurarea, restaurarea aduce din nou Duhul Sfânt în controlul inimii. Duhul lui Dumnezeu nu îndeamnă la sinucidere pe nimeni, ci numai la pocăinţă. Vocea Duhului Sfânt vine ca rezultat al interesului lui Dumnezeu pentru starea noastră. Deci toţi acei păcătoşi care o aud pot să se simtă onoraţi, fiindcă au şansa iertării. Vocea mustrării Duhului este invitaţia la pocăinţă lansată de Dumnezeu pentru om. Pocăinţa este întotdeauna la îndemână, ea necesită întoarcerea la Dumnezeu cu toată inima, renunţarea la comiterea păcatului dar şi regretul pentru fapta comisă. Urmarea pocăinţei este credinţa că Isus Cristos (a murit pentru păcatele noastre) ne iartă (prin faptul că a plătit acel păcat pentru noi murind El în locul nostru).

Proverbe 6: 23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s