Calvinist sau arminian?

Mântuirea: între har irezistibil şi alegere personală

În ultima vreme mi-am pus problema şi eu (dat fiind interesul multora pentru această perspectivă teologică)să văd ce cred cu privire la dreptul meu de a alege. Asta şi pentru că am prieteni, dragi, de altfel, care au publicat despre dreptul la alegere şi liber arbitru, scrieri care unele mai impulsionat să-mi întăresc o convingere veche de câţiva ani. Această convingere am să o redau mai jos. Nu o scriu nici ca să vă contrazic, nici ca să vă susţin, stimaţi prieteni. Mie nu-mi plac polemicile. Ceea ce fac aici aş vrea să fie un exerciţiu de cunoaştere personală, de întărire prin scrierea a convingerii mele aşa cum o văd eu, fără vreo influenţă din partea vreunui om ci doar trecut prin filtrul luminii de sus de care pot să mă bucur când citesc Biblia. Deşi e multă “necunoştere” în mine, mai multă decât cunoştere (pentru că mărturisesc am citit foarte puţin, spre deloc scrierile celor doi combatanţi, totuşi din amploarea fenomenului am prins şi eu cele două idei majore: liber arbitru şi predestinare.) Plec de la premisa că pentru calvinişti noi oamenii nu am avut nici un rol în mântuirea noastră. El ne-a ales pe noi. Plec de la premisa de asemenea că toţi oamenii au dreptul să aleagă să fie mântuiţi sau nu, au voinţa liberă şi că pentru cine ascultă cuvintele Mântuitorului şi crede în Cel ce L-a trimis are viaţa veşnică, potrivit şi cu Apocalipsa 22:17 … cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!.
 

Dar polemica se naşte din senin: cum oare Dumnezeu ne-a ales pe noi, dacă noi zicem că noi l-am ales pe El? Întrebarea şi mai profundă: creştinul mântuit prin har, nu a făcut o alegere liberă? Nu e omul responsabil pe şi de viaţa sa? Sau dacă lumea în care trăim e predestinată la iad şi rai, nu putem noi oare alege destinaţia finală, prin exercitarea voinţei noastre pe care mie îmi place să o numesc “liberă”?

Exerciţiu: păcatul – a alege să faci un lucru nepermis de Dumnezeu
Ştiu că păcatul este de la Cel rău. Ştiu că Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău. Acum mă întorc în grădina Eden. La ce a pus Dumnezeu pomul celor două perspective în grădină, a binelui şi a răului? Eu cred că l-a aşezat acolo pentru maturitatea în sfinţenie şi ca indicator de măsură a fricii de Domnul manifestată în om. Când Adam şi Eva au muşcat din fructul oprit au încălcat voia lui Dumnezeu, refuzând rămânerea în ascultare aşa că ceea ce a urmat a fost consecinţa blestemată a exercitării voinţei libere de care s-au bucurat.
Adam şi Eva au avut voinţă liberă… libertatea lor însă era îngrădită. Când voinţa liberă a căzut pradă “ispitei” diavolului cuplul edenic a fost răspunzător de gestul lor de aceea au fost şi pedepsiţi. Sau aţi citit undeva că a venit Dumnezeu să-şi ceară scuze că i-a lăsat singuri cu Diavolul? Nu realitatea în opinia mea este următoarea.
Am fost creaţi pentru Dumnezeu. Noi eram destinaţi la cer, la slavă, prin starea lucrurilor de dinaintea căderii, dar păcatul (ascultarea de firea pământească, de Diavolul) a schimbat destinaţia omului la moarte. Există aşadar cele două firi în om de când lumea: pământească şi duhovnicească. A te sili să asculţi mai mult de una decât de cealaltă stă în dreptul nostru. EXISTĂ UN ANUMIT GRAD DE RESPONSABILITATE ASUMATĂ PE CARE ÎL AVEM FIECARE CA ŞI OAMENI.
Răul a existat în grădină în gustul fructului, dar neîncercat era inofensiv pentru Adam şi Eva. E un rău “în cuşcă”. Ispitirea Evei îmi arată faptul că Dumnezeu l-a lăsat pe om să întreţină grădina dar să se ferească permanent de fructul oprit.

Concluzii: exerciţiul 1
– Despre pomul din grădină care era oprit Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din el fiindcă în ziua când veţi mânca din el veţi muri negreşit. A fost o hotărâre şi orice hotărâre trebuie confirmată printr-o responsabilitate de viaţă, de genul ascult sau nu. Ei bine, Adam şi Eva nu au ascultat deci au cunoscut păcatul şi moartea. A fost liber arbitru de la început… 
– creştinul trebuie să fie responsabil de regulile impuse de Dumnezeu şi el e liber să le respecte sau nu.
–  muşcarea din fructul oprit nu poate fi considerată  “o voie predestinată a lui Dumnezeu”, ci doar un lucru care în Atotştiinţa lui Dumnezeu a avut o soluţionare: trimiterea Fiului Său ca Mântuitor.
– aşa că pentru mine mântuirea este şi o chemare la a asculta sau a te împotrivi. De aceea unii spun că mântuirea este într-adevăr la îndemână noastră. E un act personal de liberă decizie.

Dacă sunt arminian aş accepta că toate lucrurile sunt în măsura alegerii mele libere, deci pot să aleg să trec pe roşu sau să nu trec, pot alege să fiu mecanic, sau nu… dar n-aş putea niciodată alege în ce familie să mă nasc, şi nici nu am putut alege culoarea ochilor mei… de exemplu nu am avut puterea să îmi fi influenţat mama ca ochii mei să fie verzi. Astea Cineva le-a cauzat fără dreptul meu de alegere. Eu pot alege să trec pe roşu cum pot de altfel să trec la fel de bine pe verde. Totul se rezumă iubiţii mei la ASCULTARE. Pentru că în Matei Biblia spune că nu putem sluji la doi stăpâni… deci e vorba de o alegere… Aşa cum şi pilda ne îndeamnă să ne construim casa pe stâncă şi nu pe nisip, la fel trebuie şi noi să alegem unde ne consolidăm credinţa şi în cine?

1. Rolul lui Dumnezeu nu contează dacă doar eu decid să trec pe verde sau nu. Nu e nici o predestinare. Diavolul m-a predestinat să trec pe roşu… Dumnezeu m-a predestinat să trec pe verde. De cine ascult?

… Şi totuşi nu toate alegerile îmi sunt în măsură (culoarea ochilor, familia în care m-am născut, condiţia socială, înţelepciunea pe care o am, şi multe altele) unde este lista de alegeri pe care trebuie să le cunosc ca să ştiu unde am liber arbitru… dar chiar şi aşa nu e corect… ori pot alege tot, ori nu pot să fiu cu toate! Mântuirea este şi la îndemâna cui o alege.

Concluzii: exerciţiul 2

– nu toate lucrurile le pot alege. Pot alege să merg la biserică … Altul mergând la biserică şi ascultând Cuvântul, la îndemnurile Duhului Sfânt, acea persoană poate spune DA sau NU. Apoi… Viaţa de creştin este o viaţă plină de alegeri… deşi…
Alegerile sunt ale lui Dumnezeu… şi ele pot fi cunoscute şi luate prin rugăciune şi prin ascultarea Scripturii.
– pot alege profesia care vreau, dar dacă am ales greşit şi totuşi aş fi fost mai bun cântăreţ decât predicator atunci deşi nu pot da timpul înapoi pot totuşi să mă smeresc, mă pocăiesc, şi să îl rog pe Dumnezeu să aibă milă de mine să îmi dea înţelepciune pe viitor… oare El nu m-ar binecuvânta dacă sunt sincer. El poate transforma o alegere greşită în binecuvântare.
– oare nu poţi alege o căsătoria în dauna burlăciei…
– La cum văd că merge lumea e imposibil să nu cred în alegeri… Lui Cain Dumneyeu îi spune păcatul pândeşte la uşă dar TU să-l stăpâneşti. La felul în care a reacţionat Cain… oare nu a fost acolo vorba de alegere…  sau oare nu credeţi cel puţin că există alegeri greşite? Oare nu cumva erau calvinişti aceia care au fost invitaţi de Isus să ridice piatra să arunce asupra femeii prinse în preacurvie, dacă tot sunt fără păcat?  Pentru că eu înţeleg că păcatul poate fi interpretat şi ca o alegere personală, de a nu mă supune lui Dumnezeu. O răzvrătire, dacă vreţi. Oare nu toţi acei preoţi erau dominaţi de păcat, de nu s-a mai găsit niciunul să ridice piatra? …
Deci şi arminianismul are laturile sale bune…Dumnezeu ne-a oferit libertatea alegerii. Prin aceasta mă bucur oridecâteori pot de libertatea mea în Cristos.  Totuşi Dumnezeu a făcut cel mai măreţ lucru pentru noi (mântuirea mea prin Isus Cristos) pe care o avem prin har nu prin alegere, de aceea şi arminianismul are lipsurile sale… Mântuirea este a Domnului… Căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Deci este favoarea, graţia, ajutorul lui Dumnezeu pentru noi, incapabilii, slabii, neajutoraţii şi păcătoşii, căci niciunul dintre noi nu se poate lăuda prin fapte că este mântuit, adică prin alegerile sale de a acţiona numai într-un fel bun.

Da, eu ce cred?

Cei care susţin calvinismul zic că acesta (Calvin) a dat de înţeles că Dumnezeu m-a ales să fiu mântuit. Şi texte sunt care să susţină asta. Arminius ar contrazice prin faptul că fiecare om are dreptul la liber arbitru şi deci poate să fie mântuit sau nu. Deci eu am am spus da ofertei lui Dumnezeu alegând harul mântuirii. Şi texte biblice ar fi să susţină asta.

DECI cum o fi cu liberul arbitru?
Pot eu alege să fiu mântuit sau Dumnezeu m-a ales pe mine? Răspuns: şi una şi alta

Sunt şi de partea lui Calvin dar şi de partea lui Arminius în partea acesta.
Răspunsul este aşadar legat de acceptarea unui paradox între cele două tendinţe: arminian pe de-o parte şi calvinist pe de alta. Se poate oare trăi cu frământarea asta… o cred că da… aleg zilnic să mă rog şi să-i mulţumesc că m-a chemat din întuneric la lumina Sa minunantă. Îi mulţumesc zilnic pentru chemarea ce mi-a făcut-o de a predica Evanghelia, deşi nu merit asta… Viaţa mea însă nu e o alegere… Viitorul, dragi mei pentru mine este alcăuit din mai multe zile de “astăzi”. A trăi în prezent înseamnă a face voia lui Dumnezeu. Harul mântuirii l-am primit de la El, nu am nici un rol în el, dar sfinţirea (voia lui Dumnezeu) este alegerea mea.
CÂTEVA TEXTE DE MEDITAT…

Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
versus…
1 Ioan 4:19 Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.
Romani 9 (tot capitolul) în special versetul 16 şi 18 Aşa dar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă… Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
versus
2 Petru 3:9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Şi totuşi ce har a avut şi Pavel… oare a vrut el să se întâlnească cu Isus pe drumul Damascului? sau Matia…
Coloseni 1:1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu…
versus
Iosua 24:15 ” … alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi…
sau…
Faptele apostolilor 1:23-26 Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
versus
Deuteronom 30:19 Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta…
sau
IOAN 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.

PS: În final FACEŢI VOIA LUI DUMNEZEU şi acceptaţi paradoxul dintre calvinism şi arminianism şi haideţi să lucrăm împreună la înaintarea Evangheliei.

Fiţi binecuvântaţi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s