Creştinul în starea de păcat

“Rătăcind prin pustiul acestei lumi, am dat peste o văgăună. Acolo am adormit şi am visat că am văzut undeva un om îmbrăcat în haine zdrenţăroase şi murdare (Is. 64:5-6; Mt. 22:11; 12, 13; Col. 3: 9-10), care îşi părăsise casa (Lc. 9:62; 14:26-27; Mc. 8:34) şi stătea în picioare (Mt 24:24; 25:1-13; Ef. 5:14; Ex. 12:11) cu o carte în mână (Ioan 5:39; Luca 16:31), şi cu o sarcină grea (Ps. 38:5; Ev. 12:1) în spate. M-am uitat la el şi l-am văzut deschizând cartea şi citind şi, pe când citea, plângea şi tremura. Slab de fire cum era, nu s-a putut stăpâni şi a început să se tânguiască, oftând deznădăjduit: Ce să fac? (F.A 2:37; 16:30).

Cu inima amărâtă, s-a întors acasă, şi se păzea de nevastă şi de copii, ca nu cumva ei să înţeleagă ceva din neliniştea sufletului său. Dar n-a putut tăcea mult, pentru că întristarea (2 Corinteni 7:10) lui creştea mereu. În cele din urmă şi-a destăinuit amărăciunea nevestei şi copiilor, şi le-a zis: Scumpa mea nevastă şi dragii mei copii, eu, care sunt iubit de voi, sunt pierdut din pricina unei sarcini care apasă foarte greu asupra mea. Şi pe lângă asta, mi s-a dat de ştire că oraşul nostru va fi ars din cer (2 Pet. 3:7, 10-11). Şi atunci eu voi pieri împreună cu tine, draga mea nevastă, şi cu voi, scumpii mei copii, dacă nu se va găsi mai curând un mijloc de mântuire, care nu mi-a venit în minte până acum.”

Capitolul I, Călătoria creştinului, John Bunyan 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s