Ţi-ai pus pofta-n cui?

IACOV 1:14 “Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.”

Cine spune că nu este ispitit minte. “…fiecare este ispitit” spune Cuvântul lui Dumnezeu. Acest verset are însă o conotaţie temporală. Eşti ispitit numai în momentul în care pofta, plăcerea firii pământeşti cade sub provocarea ispitei. Pofta este greu de stăpânit. Ea are mecanismul la fel cu cel al poftei de mâncare. Este ceva instinctual, reflexiv. Trupul cere – omul se conformează şi dă. Acţiunea omului poate satura trupul de tot felul de plăceri şi pofte sau poate să le refuze. Pofta depinde de acţiunea omului. Pofta este o alegere. Ea se poate satisface sau nu.  E bine să discernem poftele şi să vedem de unde vine pofta. Dacă este o nevoie trupească care se poate împlini în voia lui Dumnezeu e bine să aşteptăm la momentul potrivit împlinirea ei; apoi suntem sfătuiţi să nu facem abuz (gen mâncatul pe nesăturate – bulimie, îmbuibare). NU spun aici că pofta de mâncare este un păcat. NU. Poftele nesănătoase sunt doar acelea care survin ca efecte ale obiceiurilor păcătoase.

Un al doilea aspect de menţionat este expresia “pofta lui însuşi”. Nu este o poftă comună, naţională sau internaţională. Ea este moştenită, adesea imitată, dar de cele mai multe ori învăţată. Caracteristica primordială a poftei este flămânzenia şi setea. E golul care te împinge să îl umpli. Pofta păcătoasă este adesea asociată cu pofta trupului. Nu trebuie însă să reprimăm nevoile trupului noastru ci suntem invitaţi să le descoperim şi să le stăpânim. Nu poftele trebuie să ne guverneze viaţa. Fiecare are o poftă cu care este ispitit mereu. Când omul aleagă numai după împlinirea poftelor este preocupat de trup excesiv şi deja comite un păcat. Echilibrul trebuie păstrat.

Un ultim lucru. Pofta se declanşează prin atracţie. “…când este atras de...” De ce suntem atraşi acolo sunt poftele noastre. Atracţia este fatală în momentul în care trupul devine obişnuit sau răsfăţat cu ceva în mod consecutiv şi permanent. Trebuie să ne facem o analiză a vieţii să vedem ce ne atrage sau înspre ce suntem atraşi în fiecare zi. Să cerem Duhului lui Dumnezeu să pună în noi atracţie pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Suntem atraşi de Cuvânt de Cer, sau suntem atraşi mai mult de plăcerile lumii şi pământul acesta? Nu ar fi păcat ca la sfârşitul vieţii să vezi că o poftă nebună ţi-a schimbat destinaţia finală?

Cine samănă în firea lui pămţntească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. Galateni 6:8

Fii binecuvântat!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s