Iertare

Plecat lângă altar un suflet stă şi plânge

Necazul său amar apasă greu şi-i lung…

Un dar aduce-n grabă, viaţa lui se frânge,

Iar rugăciune-i focul ce-l mistuie îndelung.
.

Ar vrea răspuns la ruga ce buzele îi murmur,

Dar şoapta lăcrămândă e plină de suspans

Căci una-i spune vorba, dar alta-i spune duhul:

Făţarnicule suflet tu fapta ţi-ai ascuns!
.

Tu vrei ca rugăciunea în ceruri să străbată,

Dar chiar de multe ore ai stărui în ea

E doar o jertfă goală, plăcută canţonetă.

Întâi ruga-ţi spre frate e drept a îndrepta!
.

Căci vorba ta nedreasă a săgetat în carnea-i

O rană stă deschisă şi sângere cumplit.

Mâhnit e al tău frate căci ai lăsat blestemul

 strice părtăşia ce-odată v-a unit.
.

Tăcere e în Templu. De-o fierbere cumplită

Stă jos, căzut în palme, un frate preaiubit.

El geme şi suspină căci tainica suflare

I-a dovedit păcatul şi-acum… e prăbuşit.
.

Durerea se-nteţeşte din piept cu jarul scrum

Iar rumena chemare se-aprinde din scânteie:

O frate scump, grăbeşte! Mai ai de mers pe drum

Paharul umilinţei nu-i nimeni să îl beie!
.

Mărturiseşte-ţi vina, aleargă spre iertare,

Împacă-te degrabă cu fratele vrăjmaş.

Căci din gheena morţii ce arde cu ţărâne

Prin vorba lui sfârşi-vei să fii un ucigaş!
.

Zdrobit goneşte-n duhul spre vatra împăcării,

Un salt îi este pasul şi-un zbucium pribegirea…

Prin mâlul umilinţei şi-oceanele iertării

Genunchii îl încearcă să-şi spună rugămintea.
.

Dintr-ale crimei temniţi răcneşte un balaur,

Căci vede cum îi scapă umilul nostru frate.

De ţipete de moarte meşteşugit foc de-aur

Apune pe vecie a hulei oarbe soarte.
.

Cum vina-i e pe buze şi sarcina-i uşoară

De dragoste şi-ardoare e plin cel ce-a greşit…

E gata să se plece iertarea ca să-şi ceară,

Dar fratele său iute în braţe l-a primit.
.

Asemenea acelui ce-a fost primit în braţe

Stau azi în adunare o mie şi mai mulţi:

Se roagă, spun versete, suspină, dau poveţe

Da-s amăgite mine de sfinţi nelegiuiţi.
.

Degeaba rugăciunea, zadarnică închinarea…

E fără rost cântarea − chiar de-ai cânta în cor −

Poţi împărţi Cuvântul cu vorbe dulci ca mierea,

Sau recita poeme cu vers mângâietor.
.

Când pacea şi iubirea lipsesc din părtăşie,

Când vrăjmăşia cruntă pe fraţi i-a pironit

Tot darul e-un cutremur ce dă în Temelie,

Iar Trupul e în lacrimi şi nimene zidit.
.

Ascultă iubit frate şi ia aminte bine:

De eşti un mădular în Trupul lui Cristos

Departă-te de certuri, fii leneş la mânie

Iertând la frate greşul arată-te zelos.
.

Aşa smerite daruri în ceruri fac comoară

Căci jertfe nu-s să uite al tău Mântuitor!

E bucurie-n ceruri când fraţii se adună

Şi se zidesc în taină săraci în duhul lor.
.

Biserica-i un Templu, un loc al închinării

A lui Cristos prezenţă cu harul salvator…

Aici îi simţi iertarea în urma rugăciunii

El, dezbrăcat de Sine, făcându-Se un om.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s